Trufia l-a prăbușit pe Lucifer din Rai în adâncul Iadului. Trufia i-a prăbușit pe mulți din Biserica lui Dumnezeu și încă mai adânc îi duce. Iar paza de aceste căderi e foarte ușoară: trebuie doar puțin bun-simț.
De pildă, Iisus Christos a întemeiat Biserica Sa în Secolul I.
Este limpede că un cult înființat după secolul VIII (Catolicismul), din secolul XVI încolo (Protestantismul) sau chiar în secolele XIX-XX (Milenarism, Adventism, Mormonism, Iehovism etc.) nu are cum să fie Biserica lui Dumnezeu, nu are cum să fie Biserica întemeiată de Iisus.
Mai ales când Acesta Însuși a spus că Biserica Sa rămâne veșnic și nu va cădea (Matei 16.18).
Mai ales când Biserica lui Dumnezeu este întemeiată de Iisus Christos și pecetluită prin trimiterea Duhului Sfânt la Cincizecime (Fapte 2.1-47). Pe când acele culte sunt întemeiate de alții, nu de Iisus, deci nu pot fi Biserica Lui.
La fel de limpezi sunt lucrurile și în privința feluritelor rătăciri ale acestor culte, izvorâte din aceeași trufie drăcesc-omenească.
Pentru că sunt mulți care, având câte o idee, nu se duc să vadă ce spune Dumnezeu, prin Biserica Sa, despre acea idee, așa cum Dumnezeu a poruncit (2 Petru 1.19-21). Dimpotrivă, ei se apucă să facă fantezii și filosofeli despre acea idee, ca și cum ar fi mai deștepți decât Biserica lui Dumnezeu și decât Acesta. Iar apoi își iau închipuirile drept „mari adevăruri”, deși sunt, de cele mai multe ori, prostii abisale.
Unii dintre acești trufași chiar socotesc drept o datorie a lor (în fapt, e o gâdilare a trufiei lor) să răspândească acele prostii. Ba chiar să le impună (a se vedea și Inchiziția, prigoana Ungurilor Catolici, Calvini, Unitarieni etc. împotriva Românilor, crimele și genocidurile Protestantismului în Germania, Elveția, Marea Britanie, Irlanda etc.).
Uneori răspândirea prostiilor amintite se face cu diplomație, folosindu-se minciuni învăluitoare prin care să fie amăgiți oamenii.
Alteori se face cu agresivitate, insulte și amenințări.
Oricum, toate țin de o lucrare a trufiei ce duce în Iad.
Am avut parte și pe această platformă de felurite atacuri, insulte, revărsări de ridicolă indignare din partea unor asemenea trufași. De obicei nu public acele comentarii, pentru ca acest loc să rămână unul creștin: cu exprimare decentă, cu contraziceri politicoase, cu discuții logice, cuviincioase.
Dar poate merită, uneori, să comentăm câte un comentariu trufaș, spre a înțelege căderea, spre a întări adevărul. Iată un asemenea comentariu (din 31-X-2021), drept „replică” la un articol despre prostia care smintește:
„Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc și Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.” – Exodul 20:4-6
Cuvăntul cheie e „înfăţișare” – desen, pictură, simbol. Dacă ai fost așa pedant la folosirea derogativului „sminteală”, te asigur că tocmai l-ai făcut pe Moise un smintit.
Textul a fost preluat cu copy-paste, singura schimbare fiind italicele (scrisul cursiv), obligatorii pentru a arăta că este citat. Cu „mult curaj”, autorul „semnează anonim”, doar din adresa de mail putându-se bănui că ar fi un „nmpfelix”.
Acest, să-i zicem, Felix, nu a făcut minimalul efort de a căuta pe blogul pe care comentează. Ar fi găsit un cuvânt despre icoane destul de cuprinzător: Icoanele și chipurile cioplite. În care ar fi putut să vadă adevărul:
Moise a făcut icoane.
Se împlinește, deci, și cu cei care se ridică împotriva icoanelor sub pretextul lui Moise, cuvântul:
„cel ce vă învinuiește este Moise, în care voi ați nădăjduit” (Ioan 5.45).
Căci, într-adevăr, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să facă icoane! Iată, scris este:
Atunci a grăit Dumnezeu cu Moise şi a zis: Spune fiilor lui Israel să-ţi aducă prinoase. […] Din acestea să-mi faci locaş sfânt şi Eu voi locui în mijlocul lor. Cortul şi toate vasele şi lucrurile lui să le faci după modelul ce-ţi voi arăta eu: Aşa să le faci! Chivotul legii să-l faci din lemn de salcâm […], să-l fereci cu aur[…]. Iar în chivot să pui legea pe care ţi-o voi da. Să faci şi capac la chivot, de aur curat, lung de doi coţi şi jumătate, şi lat de un cot şi jumătate. Apoi să faci doi heruvimi de aur; şi să-i faci ca dintr-o bucată, ca şi cum ar răsări din cele două capete ale capacului; să pui un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt al capacului. Şi heruvimii să-i faci ca şi cum ar ieşi din capac. Heruvimii aceştia să fie cu aripile întinse pe deasupra capacului, acoperind cu aripile lor capacul, iar feţele să şi le aibă unul spre altul; spre capac să fie feţele heruvimilor. Apoi să pui acest capac deasupra chivotului, iar în chivot să pui legea pe care ţi-o voi da. Acolo între cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii, Mă voi descoperii ţie şi îţi voi grăi de toate, câte am a porunci prin tine fiilor lui Israel (Ieşirea 25, 1-22). Şi iar porunceşte Dumnezeu: Cortul însă să-l faci din zece covoare de in răsucit şi de mătase violetă, stacojie şi vişinie; în ţesătura lor să faci chipuri de heruvimi alese cu iscusinţă (Ieşirea 26, 1). Şi mai porunceşte Dumnezeu: Să faci o perdea de in răsucit şi de mătase violetă, stacojie şi vişinie, răsucită, iar în ţesătura ei să aibă chipuri de heruvimi alese cu iscusinţă; şi s-o atârni cu verigi de aur pe patru stâlpi din lemn de salcâm, îmbrăcaţi cu aur şi aşezaţi pe patru postamente de argint. După ce vei prinde perdeaua în copci, să aduci acolo după perdea chivotul legii şi perdeaua va despărţi astfel sfânta de sfânta sfintelor (Ieşirea 26, 31-33).
Și ce a făcut Moise?
Moise a făcut ce i-a poruncit Domnul!
Adică a strâns prinoase de la Evrei, a chemat pe acei meșteri și, pe scurt, a făcut totul cum i-a poruncit Dumnezeu, inclusiv icoanele poruncite! (Ieșirea 35.4-35; 36.1-38; 37.1-29; 38.1-31; 39.1-43).
După cum se poate vedea în paranteza de mai sus, aproape cinci capitole se arată cum s-au făcut toate după cum poruncise Dumnezeu. Și se încheie descrierea lucrării prin versetele
„Toate aceste lucruri le făcuseră fiii lui Israel așa cum poruncise Domnul lui Moise. Și privi Moise toată lucrarea și iată ei o făcuseră așa cum poruncise Domnul și Moise i-a binecuvântat.” (Ieșirea 39.42-43)
Adică au făcut și icoane, acele icoane pe care le prigonesc rătăciții „în numele lui Moise” și „în numele lui Dumnezeu”. Și pe care Moise le-a făcut din porunca lui Dumnezeu!
Căci stă scris,
„Atunci toţi cei cu minte iscusită, care se îndeletniceau cu facerea locaşului sfânt, au făcut pentru cort zece covoare de în răsucit şi de mătase violetă, stacojie şi vişinie; şi în ţesătura lor au făcut chipuri de heruvimi, alese cu iscusinţă. Lungimea unui covor era de douăzeci şi opt de coţi şi lăţimea unui covor era de patru coţi. Toate covoarele aveau aceeaşi măsură. Cinci covoare au fost prinse unul de altul şi celelalte cinci iar au fost prinse unul de altul; şi aşa s-au făcut două jumătăţi de acoperiş.” (Ieșirea 36.8-10)
și, de asemenea, că
„au făcut o perdea de mătase violetă, stacojie şi vişinie şi de în răsucit şi pe ea au făcut chipuri de heruvimi cu iscusinţă alese, ca să o pună între sfânta şi sfânta sfintelor. Pentru ea au făcut patru stâlpi, din lemn de salcâm, i-au îmbrăcat cu aur, le-au făcut cârlige de aur şi sub ei au turnat patru postamente de argint.” (Ieșirea 36.35-36)
și stă scris
„A făcut de asemenea [meșterul Bețaleel n.n.] doi heruvimi de aur, lucraţi din ciocan, pentru cele două capete ale capacului, și i-a aşezat unul la un capăt şi altul la celălalt capăt al capacului. Heruvimii aceştia erau făcuţi ca ieşind din capac la cele două capete ale lui. Cei doi heruvimi îşi întindeau aripile unul spre altul, umbrind capacul, iar feţele lor erau îndreptate una către alta, privind spre capac.” (Ieșirea 37.7-9)
Am subliniat din Sfintele Scripturi acele locuri în care se vede limpede, clar, absolut, că sunt chipuri și asemănări pe care Dumnezeu le-a poruncit pentru Cortul Său!
Și pe care Moise și cei conduși de el le-au făcut întocmai!
Și ce a urmat?
Sfințirea Cortului Legii, în care străluceau chipuri de heruvimi alese cu iscusință și în care străluceau și mai tare cei doi heruvimi de aur de pe Chivotul Legii. Adică a urmat sfințirea Cortului Legii și a icoanelor din el! (Ieșirea, cap. 40)
Cităm doar atât:
„Atunci un nor a acoperit cortul adunării şi locaşul s-a umplut de slava Domnului.” (Ieșirea 40.34)
Deci,
– Dumnezeu a poruncit să se facă chipuri și asemănări în Cortul Mărturiei
– Dumnezeu a poruncit cum să se facă acele chipuri și asemănări din Cortul Mărturiei
– Moise l-a ascultat întru totul și s-au făcut chipurile și asemănările din Cortul Mărturiei așa cum a poruncit Dumnezeu
– Dumnezeu a sfințit Cortul Mărturiei cu chipurile și asemănările din el.
Este atât de limpede deosebirea care se face de Dumnezeu și de Moise între icoane și chipuri cioplite, încât nu poți decât să te minunezi cum prostește trufia!
Căci dacă Luther, Calvin și urmașii lor ar fi căutat să găsească Biserica lui Dumnezeu, în loc să înființeze în trufia lor felurite secte, nu s-ar fi ajuns aici.
Și vom aminti aici că s-au poruncit de Dumnezeu și alte asemănări, atât pentru Cortul Mărturiei cât și pentru Templu: flori, flori și muguri de migdal, felurite lucruri săpate în lemn (Ieșirea 31.5), chipuri din aramă (Ieșirea 38.8), castraveți și trandafiri (3 Regi 6.18), curmali, rodii, lei, boi etc.
Toate acestea erau acolo, iar Dumnezeu a sfințit și Cortul Mărturiei, și Templul lui Solomon. Arătând astfel că nu chipurile și asemănările sunt interzise, ci cinstirea cu cinstea ce nu li se cuvine. Și că, dimpotrivă, aflate la locul lor sunt bune și de primit.
Iar icoanele, dimpotrivă, sunt poruncite de Dumnezeu.
Și par idoli sau chipuri cioplite doar pentru cei străini de Dumnezeu și Cuvântul Lui.
(cu ajutorul lui Dumnezeu, va urma)
Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea
România Străveche - Ancient Romania 