Între gând și cuvânt

Câte șoapte încap într-un gând?
Curg valuri de blânde trecuturi
Trec vise pierdute spre noi începuturi
Și ochii privesc, rând pe rând.

Câte șoapte încap într-un gând?
Pierzând veșnicia la păcănele
Sau pe gazonul cu dâre rebele
Furtunile curg spumegând.

Și întrebarea se pierde cu noi:
În noapte sunt spasme
În suflet sunt spaime
În inimă grămezi de gunoi.

Câte șoapte încap într-un gând?
Pășesc peste mine tot mai departe:
Durerile-s aripi născute să poarte,
Căderile trec fulgurând.

O cruce se-nalță povara să-mi ducă
Zâmbesc bucuros că ești chinuit
Nu-s singur în zbateri, nu s-a sfârșit,
Deznădejdea se duce năucă.

Atâtea șoapte încap într-un gând
Cât nu poate hârtia să știe,
Nici creiere noi strălucind a prostie
Nici sclavii ce cad rând pe rând.

Din gând cad căderi, se-nalță și zboruri,
Alege ce vrei, oricum chinuit,
În zbor frigul, durerea, te fac împlinit
Și-n zboruri ai pace și rosturi.
Zenit.

Mihai-Andrei Aldea