Adevăruri despre dacişti...şi alţi agresori
Ioan Aurel Pop
Polonezii i-au cunoscut de timpuriu, în mod direct, pe români, cel puțin din două motive: vecinătatea Regatului Polono-Lituanian cu Moldova, pe de o parte, și existența a zeci de sate românești, organizare după „ius valachicum” (dreptul românesc), in sudul Poloniei, pe de altă parte. Acestea făcuseră parte din vechea „țară a românilor” sau a Volohovenilor (Bolohovenilor) – poate Țara Șipenițului de odinioară – rezultată prin roiri de populație din nordul Moldovei și al Maramureșului, in căutarea unor terenuri fertile pentru agricultură și a unor pășuni bogate pentru turme. Ca urmare a acestei cunoașteri directe, Moldova a fost numită de polonezi în întreg Evul Mediu „Țara Românească” (Valahia), iar țara românească de la sud de Carpați a fost chemată „Multana”, probabil o formă coruptă de la „Muntenia”. Autorii polonezi, fiind catolici și folosind in scris limba latină, au putut răspandi ușor in Apus date despre romanitatea românilor și…
Vezi articolul original 864 de cuvinte mai mult