Vruta¹ haiducului

Din gând în gând,
mă-ntorc încet spre tine;
eşti pretutindeni unde-n depărtări am fost
urcând şi coborând pe valuri fără număr
departe-n zări
îmi eşti necaz şi rost.
În aburul de lapte şi de miere
din cana veche ce mi-ai pus-o înainte
un cer din ochii tăi,
cu luare-aminte,
mi-ascultă vorbele de dor şi fiere.
Nu se cuvine pragul să-ţi mai calc
şi în lumina ta
odihnă să-mi găsesc,
din ce-i al tău…
nimica nu-ţi pot da:
prin vise şi durere rătăcesc.
Mi-e arma ‘nsurătoare şi osândă,
şi setea de dreptate mi-e blestem,
din Ceruri fulgerul pedepsei chem,
peste tâlharii care stau
legal
la pândă.
Şi dacă legea lor mă vrea legat şi mort
din Legea Românească de demult
neîncetat Străbunii îi ascult
şi ţes cu ei
al luptei drepte
tort².
E nebunie viaţa mea întreagă
şi-n cuminţia ta
zadarnic mă aşez
mă-ntorc din nou
la al dreptăţii crez.
Din gând în gând,
încet, încet…
te pierd.

Mihai-Andrei Aldea,
2018 – Paltin Petru Vodă