REVERIE
(în Bărăgan)

În jos de nori,
cutremurat de slavă,
pe aripi nevăzute cum plutesc,
Îmi amintesc,
îmi amintesc
preabine
De Înălţime şi de Nelumesc.
Privesc,
în zbor planat de coborâre,
şi urâciunea
şi a lumii frumuseţe.
O, dar!
Ce schimbă omu-atâtea feţe
Şi chinuri
după chinuri
în zadar.
Deasupra, înspre nori,
o ciocârlie,
– înţelepciune –
triluri şi-nălţare,
Cer învie.

Mihai-Andrei Adea