Donald Trump, o lecție esențială!

Donald Trump reamintește Statelor Unite ale Americii un adevăr pe care Comuniștii vechi și noi vor să îl uităm: Dumnezeu trebuie adorat, nu guvernul sau statul. Până când România nu își va aminti asta va vota pentru o formă sau alta de Comunism (așa cum a făcut la Referendumul pentru Familie, și la mai toate alegerile, inclusiv la ultimele).

O demență zisă „democrație”… și o geană de lumină

O demență zisă „democrație”… și o geană de lumină

Este seara zilei de 10 Noiembrie 2019. Alegerile prezidențiale s-au încheiat. Previzibil ca rezultat, pentru orice om realist. Și cu o serie de lecții pe care cei mai mulți nu le vor învăța.
Să înfățișez, pe scurt, câteva din aceste lecții:

Căci voi egalitate, dar nu pentru căței
Democrația presupune egalitatea puterii de vot a tuturor cetățenilor cu drepturi depline. Altfel spus, greutatea a 100 de voturi trebuie să fie aceeași pentru oricare 100 de cetățeni în orice proces de vot democratic al respectivei democrații.
Dar voturile din ultimii ani ne arată categoric deosebirea de valoarea între unele voturi și altele.
De exemplu, în toamna lui 2018 a avut loc Referendumul pentru familie. La care au votat DA peste 3,5 milioane de cetățeni. Deși recomandările europene cer ca la referendumuri să nu existe cvorum de validare, la noi există. Și, ca urmare, voturile celor peste 3,5 milioane cetățeni au fost socotite NULE.
În aceste zile, în cadrul alegerilor prezidențiale, niciun candidat nu a primit peste 3,3 milioane de voturi. Totuși, aceste voturi mai puține au mai multă greutate! Și vor fi, fiecare dintre ele, socotite valide.
Cine nu înțelege că este anti-democratic să ignori 3,5 milioane de voturi într-un referendum, dar să accepți fără șovăire cifre mai mici (și mult mai mici) în alegeri? Cine nu înțelege ce este democrația.

alegerile europarlamentare (2019) au fost falsificate
Mulți au negat falsificare evidentă a alegerilor europarlamentare din 2019. S-au adunat numeroase dovezi – de la evidentele voturi fantasmagorice primite de UDMR până la documentele electorale propriu-zise.
Cine compară alegerile de astăzi cu cele de atunci poate vedea alte dovezi… dacă vrea să le vadă.

Televiziunea minte, dar cred că este adevărat pentru că a spus la televizor
sau
Ne strigăm ura față de Comunism și votăm comuniști
Amândouă situațiile au fost adevărate în 1990, în următoarele alegeri, și sunt adevărate și astăzi.
Primele patru poziții în alegerile prezidențiale din 2019 sunt ocupate de (neo)comuniști și (neo)socialiști.
Să lămurim un aspect: Comunismul este aripa dură a Socialismului.
Altfel spus, Comuniștii sunt Socialiștii care folosesc mijloace dure spre a atinge aceleași scopuri de extremă-stânga pe care le au și Socialiștii.
Este ridicol până la demență că o grupare neo-comunistă, USR, care are toate elementele fundamentale ale Partidului Bolșevic (devenit Partidul Comunist al Uniunii Sovietice) face o campanie… „anti-socialistă”! Păi primul pas ar fi fost auto-desființarea, sau trecerea la o politică de centru ori conservatoare, în locul celei de extremă-stânga!
Totuși, mulți dintre cei cam 1,35 milioane de votanți ai candidatului USR au votat pentru a combate socialismul! Pentru că una din marile victorii ale sforarilor din spatele teatrului politicii „românești” este să pună un partid neo-comunist (USR) drept simbol al luptei anti-comuniste.
Demența este evidentă (apropo de lumea schizofrenică): toți marii susținători ai USR sunt comuniști, de obicei strict pe linie sovietică (de la Șora la Hodor), însă alegătorii sunt orbiți să creadă că USR este anti-comunist. Toți marii eroi ai Rezistenței Anticomuniste, toți ucenicii lor, toți cei care sunt de dreapta atrag atenția asupra faptului că USR este un partid comunist; totuși alegătorii sunt orbiți să creadă că USR este… anti-comunist. „Anti-comunist” cu doctrină bolșevică (de la globalism la lgbt sunt preluate toate doctrinele bolșevice cu care s-au lansat Lenin, Troțki și acoliții). „Anti-comunist” susținut de Comuniștii vechi și noi și dovedit comunist de Anti-comuniștii vechi și noi.
Cum este posibilă o asemenea ignorare a realității? Cum este posibilă o asemenea orbire? Prin credința fanatică în anumite surse media, neverificarea afirmațiilor, ignorarea informațiilor care contrazic prejudecățile. Ce contează că Șora nu a făcut niciodată parte din Rezistența Franceză, s-a înscris în Partidul Comunist Francez după război, a făcut parte din nomenclatura PCR etc., etc.? Doar mass-media pe care acești alegători o adoră (deci o urmează irațional) susține că e grozav și anti-comunist. Așa cum anti-comuniști au fost și Ana Pauker, Silviu Brucan, Ion Iliescu, Leonte Tismăneanu etc., etc. Și la fel cum anti-comuniști sunt și urmașii lor de astăzi. La fel, adică de loc.

Este evident că într-o lume în care voturile au greutate doar dacă și când vor anumite puteri politice, în care mass-media poate convinge votanții că anti-comuniștii sunt comuniști și comuniștii anti-comuniști democrația reală este imposibilă!

A mai rămas din ea doar o fărâmă din libertatea cuvântului.
O fărâmă, pentru că în școli nu mai există. Oricine se pronunță împotriva propagandei LGBT în școli este sancționat într-un fel sau altul. Oricine se pronunță pentru feciorie și abstinență sexuală în școli este sancționat într-un fel sau altul. Oricine se pronunță în școli pentru cumpătare, bun-simț, măsură este sancționat într-un fel sau altul. Oricine se pronunță pentru tradițiile naționale în școli este sancționat într-un fel sau altul. Sunt studenți care habar nu au să folosească un dicționar, care nu au o minimă cultură istorică – și cu atât mai puțin alta – dar sunt gata să linșeze pe oricine nu este ca ei. Iar această intoleranță (revărsată masiv în vremea Referendumului pentru familie) este declarată „toleranță” (casă de toleranță, poate), „progresism” (termen tipic bolșevic), „libertate” (libertatea de a pune pumnul în gură celor de altă părere).
Aceeași violență împotriva libertății de conștiință și libertății de expresie există atât în aparatul de stat cât și în firmele private. Tot mai mult. Sunt oameni persecutați și concediați pentru că sunt creștini practicanți, pentru că nu aderă la campaniile LGBT, pentru că țin la tradițiile românești etc. Și, nu, nu este vorba despre oameni care încearcă să își impună părerile, credințele, trăirea. Este vorba de oameni care chiar și încercând să fie cât mai discreți în părerile, credințele și trăirea lor se trezesc pedepsiți pentru că nu aderă la părerile, credințele și trăirea NeoComuniștilor.
Evident, mass-media este aproape integral neo-comunistă, dacă nu islamistă ori de altă asemenea factură.

Evident, este o lume dementă, tot mai puțin democratică și tot mai dictatorială.
O lume neocomunistă, schizofrenică.

Și totuși, există liberate!
Așa cum sub ocupația sovietică Rezistența Românească Anticomunistă a mers înainte, la fel și astăzi.
Pentru că, pe de-o parte, știm de la început că cei ce Îl urăsc pe Christos îi vor prigoni și pe cei care Îl urmează pe Acesta
dar și că Însuși Fiul lui Dumnezeu ne-a spus
Îndrăzniți! Eu am biruit lumea!
Altfel spus, biruința este câștigată.
Și dacă vom umbla prin această viață cu înțelepciune, știind să răscumpărăm timpul, căci vremurile rele sunt, vom deveni părtași la biruință.

E bine să vedem relele, ca să ne putem păzi de ele, ca să putem îndrepta ceea ce este cu putință.
Dar este absolut necesar să vedem și binele, ca să îl urmăm, să îl păzim, să îl înmulțim.
Creștinii din primele veacuri au trăit în țări în care pedofilia, homosexualitatea, incestul, pornografia, corupția, cruzimea și multe alte patimi bântuiau cumplit.
Dragostea de curățenie, bunătate, adevăr, înălțare duhovnicească erau disprețuite, batjocorite, prigonite.
Însă au câștigat. Pentru că au înțeles cuvântul care zice:

Aşadar, fiindcă Christos a pătimit cu trupul, înarmaţi-vă şi voi cu gândul acesta: că cine a suferit cu trupul a isprăvit cu păcatul, ca să nu mai trăiască timpul ce mai are de trăit în trup după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. 
Destul este că, în vremurile trecute, aţi făcut cu desăvârşire voia neamurilor, umblând în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe fără măsură, în petreceri cu vin mult şi în neiertate slujiri idoleşti. 
De aceea ei se miră că voi nu mai alergaţi cu ei în aceeaşi revărsare a desfrâului şi vă hulesc. 
Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii.
Că spre aceasta s-a binevestit morţilor, ca să fie judecaţi ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul. 
Iar sfârşitul tuturor s-a apropiat; fiţi dar cu mintea întreagă şi privegheaţi în rugăciuni.
Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate.
Fiţi, între voi, iubitori de străini, fără cârtire. După darul pe care l-a primit fiecare, slujiţi unii altora, ca nişte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu. Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se slăvească prin Iisus Christos, Căruia Îi este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.
Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin, ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare.
De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte.
Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?
Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?
Pentru aceea, şi cei ce suferă, după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, săvârşind fapte bune. (I Petru 4.1-19)

Biblia

Este Referndumul pentru Familie „inoportun”?

 
 
S-a tot insinuat că „Referendumul pentru familie este inoportun”, dându-se tot felul de pretexte pentru această afirmaţie. Nu le discut, deoarece orice orice discuţie asupra „oportunităţii” unui referendum este, din punctul meu de vedere, total nedemocratică şi total negativă, atâta vreme cât se întrunesc condiţiile legale pentru desfăşurarea lui.
 
A nega „oportunitatea” unui referendum cerut de cetăţeni este o practică dictatorială, prin care se poate îngropa absolut orice referendum! Absolut orice referendum poate fi declarat „neoportun”; dar democraţia cere ca oamenii să se poată exprima direct. Democraţia participativă este, de fapt, singura democraţie reală.
 
Boicotarea acestui referendum a fost un act sinucigaş pentru Români şi pentru Republica România, pentru că a negat – şi retezat – chiar rădăcinile libertăţilor democratice.
Sub pretextul apărării unei minorităţi au fost ridiculizate, atacate, satanizate etc. minorităţile care au susţinut referendumul.
Aberaţia unei asemenea purtări din perspectivă democratică este pur şi simplu nemărginită.
Iar a crede că poţi purta o discuţie deschisă şi onestă atunci când ai avut şi susţinut şi încă ai şi aperi asemenea distrugeri ale democraţiei este o simplă iluzie.
 
Concluzia:
– Referendumul pentru Familie este perfect oportun.
– Votul ar trebui, legal, repetat; nerepetarea lui este un abuz dictatorial câtă vreme, conform legii, a fost invalidat. Ceea ce înseamnă că cetăţenii NU s-au pronunţat legal asupra legii pe care trebuie să o aprobe sau să o respingă. Altfel spus, legea rămâne în aşteptare… până când va exista o exprimare validă a cetăţenilor în privinţa ei.
– Soluţia consacrată de UE este VALIDAREA REFERENDUMULUI, prin eliminarea pragurilor de validare – condamnate de decenii de Comisia de la Veneţia şi alte organisme care apără drepturile omului.
– În clipa de faţă alianţa PSD-USR a funcţionat şi funcţionează perfect pentru a smulge din mâinile cetăţenilor orice putere de a-şi hotărî legile, viaţa, viitorul.
 
Mihai-Andrei Aldea

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndemn la luptă

Prostia care sminteşte. Cât ne costă boicotul Referendumului?

Pentru oceanul de manipulare anti-referendum s-au folosit nenumărate stratageme. La fel cum a fost la alegerile din 1990, când oamenii urlau de fericire că îi pot vota pe Iliescu şi Roman, că sunt salvatorii Ţării făcând asta, că prin ceea ce fac se împotrivesc urii, conservatorilor, „cadavrelor ambulante”, retrograzilor, primitivilor, înapoiaţilor etc. Aceştia fiind noi. Noi, cei care fusesem la Revoluţie, cei care eram în Piaţa Universităţii, cei care îi susţineam pe Raţiu şi Câmpeanu.
Iliescu şi Roman au luat puterea, au chemat minerii, s-au răzbunat pe cei care îi contestaseră. Apoi s-au răzbunat şi pe cei care i-au votat. Au distrus România, pas cu pas. Exact după scenariul pe care îl demascasem noi în 1990! Scenariu despre care ni s-a spus că este „paranoia”, „mania conspiraţiei”, „gândire înapoiată”, „primitivism”, „anti-progresism” etc., etc.
Dar, iată, exact cum prevenisem atunci, industria a fost pusă pe butuci, s-a ajuns la interzicerea dezvoltării afacerilor româneşti peste un anumit plafon, România este statul european cel mai dependent de corporaţii – adică cel mai aservit unor puteri externe -, pământul este deja în mare parte proprietate străină etc., etc., etc.
Mai mult, milioane şi milioane de Români au plecat – şi pleacă! – în străinătate, în cel mai mare exod european de după 1945.
Şi mulţi sunt ruşinaţi că i-au votat pe Iliescu şi Roman, că mamele şi surorile lor au strigat „nu vrem bani, nu vrem valută, vrem ca Roman să…”, că au fost gata să-i bată pe cei care ţineau cu Raţiu sau Câmpeanu, că i-au înjurat, blestemat şi ocărât în fel şi chip.

Cine nu învaţă istoria este silit să o repete.
Manipulările de la Referendumul din 2018 au avut succes asupra multor oameni. Oameni care, după deviza comunistă, „au crezut fără să cerceteze”.
Ştiţi, deviza aceasta? Spuneau activiştii de partid (inclusiv unii care sunt astăzi mari profesori şi dau lecţii de democraţie) că „scrie în Biblie” asta: „Crede şi nu cerceta”. Minciună pe care mulţi au crezut-o şi o cred şi astăzi, fără să cerceteze. De fapt în Biblie scrie „toate să le cercetaţi, păstraţi ce este bun” (I Tesaloniceni 5.21). Dar mulţi au crezut minciuna comunistă, fără să cerceteze!
La fel au crezut şi acum, mulţi, tot felul de manipulări. În imensa lor majoritate la fel de prosteşti ca cele care „spuneau poporului cum vând Câmpeanu şi Raţiu România”. Pe care, desigur, Iliescu şi Roman – ca USR-ul şi Accept-ul de azi – o apără de „trădătorii” care „vor să ducă România înapoi în trecutul întunecat”.
În 1990 „înapoi în trecutul întunecat” însemna „în vremea burghezo-moşierimii”, în această campanie de manipulare a fost „în Evul Mediu”. Vom ajunge curând la Big-Bang sau înainte de el şi toţi se vor cutremura de groază că opoziţia îi duce acolo!

Dintre toate manipulările, mă opresc aici la una singură, extrem de idioată, dar care a fost şi este crezută de mulţi: „nu participăm la Referendum că se cheltuie banii aiurea”.
Nu o să discut acum despre felul în care este împărţit bugetul şi despre felul în care este cheltuit. Despre faptul că Ministerul Sănătăţii are bani din belşug, dar îi cheltuie… aiurea, aruncând din ţară medici şi asistente, infirmieri şi alt personal esenţial. Vreo 200 de milioane de euro s-au dat numai pe „cardurile de sănătate” care nu aduc absolut niciun avantaj, dar au provocat nenumărate blocaje ale sistemului de sănătate! Sau despre felul în care Ministerul Educaţiei zice că nu are bani pentru wc-urile şcolilor sau pentru încălzirea acestora, dar dă peste 80 de milioane de dolari pe an… ca să facă reeducarea sexuală a părinţilor. Pentru că, nu-i aşa, de aia nu merge bine România, de aia nu avem şosele, nu avem medici în spitale, de aia a închis Statul peste 70 de spitale, pentru că părinţii nu au fost reeducaţi sexual!
Dar, nu, nu despre asta discut acum.
Discut despre cele 30 sau 40 sau 50 de milioane de euro – nu s-a hotărât nimeni care ar fi cifra reală – care „s-ar irosi pe Referendum”. Sau, după aceeaşi manipulare comunistă ca cea din 1990, „s-au irosit pe Referendum”.

Însă nu o să stau să explic aici că democraţia costă, că referendumul este un drept esenţial şi costă infint mai puţin decât vor costa privilegiile absurde cerute de comunitatea lgbt. O să mă opresc la alt aspect al păcălelii uriaşe căreia i-au căzut victimă cei mai mulţi dintre Români. Un aspect care ţine de „crede şi nu cerceta”.
Căci mulţi au crezut că dacă boicotează „fac economie” sau „protestează”. Ca şi cum politicienii ar putea fi impresionaţi de asta. (Apropo, când boicotaţi autostrăzile despre care se ştie cu dovezi că au fost mijloc de jefuire a banului public? Niciodată, ştiu, logica cere discernământ.) Dar ce au făcut, de fapt?
Boicotul a dublat cheltuielile cu Referendumul.

Pentru că Legea 3/2000, după care s-a desfăşurat Referendumul din 2018, spune foarte clar, la Articolul 5, alineatul (2):

Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puțin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente.

Textul este foarte clar: dacă participarea este sub 30% Referendumul NU ESTE VALABIL.
Adică trebuie repetat.
Şocant?
Conform Legii 3/2000, Art. 4, alin. (2), dacă la Referendum nu participă cel puţin 30% dintre cei înscrişi pe liste… Referendumul nu este valabil! Juridic este ca şi cum nu ar fi avut loc. Adică trebuie repetat.
Trebuie repetat, deci trebuie aruncate alte 30 sau 40 sau 50 de milioane de euro! Iar şi iar, până când prostia cu boicotul este depăşită. Conform legii.

Să fie limpede: dacă se vota NU în majoritate, revizuirea Constituţiei era respinsă; dacă se vota DA în majoritate, revizuirea Constituţiei era aprobată; dacă participarea este sub 30%, Referendumul este invalidat şi trebuie repetat.
Odată ce iniţiativa a fost semnată de peste un milion de cetăţeni (peste trei milioane în acest context), iar Curtea Constituţională, Parlamentul şi celelalte instituţii au validat iniţiativa, singura încheiere este un Referendum valid.

Prin manipularea boicotului s-a izbutit crearea unei situaţii extrem de urâte:

ori se repetă Referendumul, pierzându-se o tonă de bani, ori se renunţă la democraţie, încălcându-se legea şi deschizându-se calea către dictatură.

Cât ne costă boicotul Referendumului?
Dacă suntem norocoşi, încă pe cât s-a plătit pe 6-7 Octombrie 2018.
Dacă nu suntem norocoşi, ne va costa câtă democraţie mai există (exista?) în România.

În rest, pace tuturor! Şi încercaţi să verificaţi „soluţiile salvatoare” pe care vi le oferă în zbor reţelele de socializare, televiziunile, minunaţii politicieni. E mai greu pe moment, dar e mai uşor pe termen lung.
Bună dimineaţa!

Mihai-Andrei Aldea

Tricolorul

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndemn la luptă

Să spunem DA ca să putem spune NU

În toamna lui 2017 izbucnise un scandal în Marea Britanie: un părinte s-a plâns, puternic şi public, pentru că fetiţa lui de 12 ani fusese obligată la şcoală să scrie o lucrare. Ce lucrare? „Scrisoare pentru părinţi în care să le explici de ce te-ai convertit la Islam”.

Da, în Marea Britanie a lui 2017 este interzisă Biblia în şcoli, sunt interzise valorile creştine în şcoli, dar se promovează perversiunile sexuale în şcoli, se promovează Islamul în şcoli.
Părintele amintit a făcut scandal, dar lucrurile nu s-au schimbat.
Nimeni nu poate să propună în şcolile britanice o lucrare cu titlul „De ce aleg heterosexualitatea” sau „Pentru ce am devenit creştin”. Nimeni. Este interzis prin lege.
În schimb SE IMPUN în şcolile britanice lucrări de genul „De ce am ales să fiu gay”, „Cum cer în căsătorie pe cineva de acelaşi sex”, „Pentru ce m-am convertit la Islam”.
Se impun, pentru că nici profesorii, nici copiii, nu pot spune „NU”.
Nu pot spune „Nu pot face o lucrare în care să spun că am ales să fiu gay, pentru că eu sunt hetero”. Chiar dacă sunt. Şi sunt, de vreme ce organizaţiile lgbt declară că sunt 10% din populaţie în zonele cele mai pro-lgbt. Deci 90% NU sunt lgbt, dar sunt obligaţi să facă lucrări în care pretind că sunt lgbt!
Nu pot spune „Nu pot face o lucrare în care să spun că am ales Islamul, pentru că eu am ales Ortodoxia (sau Anglicanismul; sau Catolicismul etc.)”. Nu pot să facă asta, e interzis.

Nu poţi, ca britanic, nici măcar să spui pe reţelele de socializare „cred că homosexualitatea este o greşeală” sau „cred că homosexualitatea este un păcat”. Dacă o spui, vei fi atacat extrem atât în reţea, cât şi în viaţa publică. Sunt oameni care şi-au pierdut locul de muncă după o asemenea frază.
Nu poţi, pe scurt, să spui „Nu, eu nu cred că este aşa. E dreptul vostru să credeţi asta, e dreptul meu să cred altceva.” Nu! Nu ţi se recunoaşte acest drept! Eşti obligat să gândeşti ca ceilalţi, ca puterea politică!
Nici măcar nu ai voie să taci! Nu ai voie să spui „Nu mă pronunţ!” Asta duce automat la atacuri. „Trebuie să ai această părere!” Trebuie, nu ai voie să spui NU.

Asta se întâmplă pentru că Marea Britanie nu a ştiut să spună DA.
Nu a ştiut să spună „DA, avem valorile noastre. Vă respectăm părerile, existenţa, dar noi avem valorile noastre şi, DA, vrem să le păstrăm.”
Şi Orwell, cu al său „1984”, se dovedeşte corect. A greşit doar anii. Nu sunt anii ’80 ai secolului XX, sunt anii ’10 ai secolului XXI. Dar regimul instaurat de „toleranţii” pro-lgbt, pro-islam dar total ANTI-creştini, ANTI-libertate de gândire, ANTI-libertate de exprimare, ANTI-tradiţie etc., regimul oficial în Marea Britanie, Canada, Suedia şi tot mai multe ţări este EXACT regimul preconizat de Orwell: impunerea sexualizării (de la o vârstă cât mai mică), impunerea „fericirii”, impunerea superficialităţii, damnarea tradiţiilor, damnarea „exprimării incorecte” etc., etc.
Pentru că nu au ştiut să spună DA propriilor tradiţii, propriilor valori, aceste ţări nu mai pot spune acuma NU abuzului.

Să spunem DA valorilor, ca să putem spune NU abuzurilor!

rezistenta Bucovina

Mihai-Andrei Aldea

P.S. Fotografia este a doi luptători anti-comunişti. Au spus valorilor şi tradiţiei DA, comunismului NU. Tu?

 

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndemn la luptă