Etichetă: Mihai-Andrei Aldea

Scrieri politice, Mihai Eminescu. Pdf

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

Propaganda deznaţionalizatoare îl prezintă pe Mihai Eminescu „demitizat”, adică, mai drept spus, denigrat. I se anulează toată capacitatea analitică, toată lucrarea ştiinţifică – istorică, sociologică, politică, filosofică – şi este „redus” la poezie, şi aceea, adesea, tratată ca „depăşită”…
Mai mult, se caută a se aduna orice mizerie ce-i poate fi atribuită, oricât de absurdă, oricât de lipsită de dovezi. De la născocitul „sifilis”, pe care se pretinde, complet mincinos (după cum dovedesc medici de renume internaţional), că l-ar fi avut, şi până la felurite abjecţii ce corespund strict sufletului denigratorului.
Adesea pretextul unor asemenea mizerii este de „a-l prezenta ca pe un personaj cool„… adică de a-l încadra la nivelul kitsch-ului romglez al unora, ca şi cum ar fi un lucru bun…

Această denigrare este de aşteptat pentru orice erou sau sfânt al unui popor, din partea oricui este împotriva acelui popor. Este atât de previzibilă, încât însuşi Eminescu a scris despre ea:

„Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii… Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege…
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale –
Astea toate te apropie de dânşii… Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”
(Scrisoarea I – Mihai Eminescu)

Pentru cei care vor să treacă dincolo de această linie a denigrării şi să caute lumina pe care a revărsat-o în lume geniul şi patriotismul lui Mihai Eminescu, adăugăm aici izvoarelor istorice pe care încercăm să le promovăm şi Scrieri politice de Mihai Eminescu. Lucrarea este scandată prin osteneala fiilor mei duhovniceşti de la Biserica „Sfântul Daniil Sihastrul” din Bucureşti, în urmă cu… ceva ani de zile, după o ediţie veche, primită în dar, acum… şi mai mulţi ani de zile, de la bunicul meu (Dumnezeu să-l odihnească!), pe atunci un tânăr de numai vreo 75-80 de ani. Aşa cum poate fi găsită şi pe site-ul Vistieria, lucrarea este oferită în format pdf, astfel încât poate fi citită pe cele mai multe sisteme de operare existente, pe calculatoare de birou, laptop-uri, tablete, e-reader-e, telefoane moderne etc. Iată link-ul de download, un simplu click este de ajuns: scrieri_politice

Să vă fie de folos!

Mihai-Andrei Aldea

 

Magazin DSV                                                                                                         The Way to Vozia…

Îndem la luptă

Drumul spre Vozia. Dezbatere BCU, 30 Octombrie 2017. Video

Mihai-Andrei Aldea1 comentariu

Prima parte a „Dezbaterii: Drumului spre Vozia” a scriitorului Mihai-Andrei Aldea.
Invitaţi: Oliviu Craznic, Ana-Maria Negrila, Alexandra Medaru, Ioana Aldea.
Imagine: Valentin Goran

Dacă prostia ar durea… sau dacă am face binele pe care îl putem face?

Mihai-Andrei Aldea4 comentarii

Am auzit foarte mulţi oameni spunând lucruri precum:

„Cei mai mulţi oameni sunt proşti.”
„Ehei! Dacă prostia ar durea, cel puţin trei sferturi dintre oameni ar umbla ţipând pe stradă!”
„Proşti, da’ mulţi!”
„Aici e nenorocirea, că proştii sunt cei mai mulţi, aşa că lumea merge după prostia lor.”
Etc., etc., etc.

Cred că şi voi aţi auzit asemenea cuvinte, de foarte multe ori. Poate aţi făcut şi greşeala să le repetaţi.
Încă de mic, m-am mirat de un lucru: dacă majoritatea repetă asemenea afirmaţii, oamenii nu-şi dau seama că e foarte probabil să facă parte din grupul proştilor?

Este o chestiune matematică simplă: dacă 75% dintre oameni „sunt proşti” (apropo de cele „trei sferturi” pe care le-am tot auzit…), şi dacă 75% dintre oameni repetă „acest adevăr” (iar expresie des folosită pe temă), înseamnă că cel puţin 50% dintre oameni fac parte dintre proştii pe care sunt supăraţi…

Aveam, cred, 10 sau 11 ani când i-am spus mamei mele aceste gânduri. S-a uitat la mine cu un zâmbet uşor:
– Băiete, ai o minte care merge prea departe!
– Păi… nu am dreptate?
– Nu contează dacă ai dreptate în această privinţă, pentru că deja te-ai dus prea departe! Fiecare om e mai deştept decât unii şi mai prost decât alţii. Dacă te iei după genii, suntem proşti cam 99,99%. Aşa nu ajungi nicăieri!
M-am mirat, dar nu am putut găsi o greşeală în raţionamentul ei. Însă nici nu vedeam unde poate duce.
– Şi atunci? – am întrebat-o.
– Atunci totul este să faci binele pe care îl poţi face. Dacă înţelegi asta, eşti cel mai deştept om din lume.
Are dreptate.

Mihai-Andrei Aldea

Magazin DSV

The Way to Vozia…

Îndem la luptă

Cei 4D

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

Pentru renaşterea noastră, pentru creşterea noastră, pentru împlinirea noastră, avem nevoie să începem cu 4 (patru) stâlpi – sau pietre de temelie. De la aceşti patru stâlpi, de la aceste patru pietre de temelie, se poate ZIDI cu adevărat: un om, o ţară, un neam, o lume.
Cei patru stâlpi sunt 4D („patru de D”):
Dumnezeu
Demnitate
Dârzenie
Discernământ.

Mihai-Andrei Aldea

Cititorii au cuvântul. „Prin coline şi neguri!” – S.N.M.

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

Am hotărât să încep să postez din când în când unele comentarii ale cititorilor (care mi-au dat voie să o fac). Sper să vă placă. Pentru mine, ca scriitor, înseamnă enorm de mult!

Rândurile ce urmează aparţin unei cititoare (să-i zicem SNM) care este şi mămică de copii destul de mici. De aceea le-a citit doar volumul I şi părţi din volumul II, socotind că la 6 ani este prea mult să-l citească pe acesta în întregime (prea greu). Comentariul ce urmează vine ca urmare a încheierii de către SNM a părţii a III-a, Prin coline şi neguri!
(Să spunem SPOILER ALERT!!! ni se pare lipsit de rost, pentru că e evident că vor fi date informaţii din carte, dar… iată că am spus.)
(Editare târzie: URMEAZĂ DEZVĂLUIRI DIN PARTEA A III-A, „PRIN COLINE ŞI NEGURI„, DECI DACĂ NU AŢI CITIT-O ŞI NU VREŢI ASEMENEA DEZVĂLUIRI OPRIŢI-VĂ AICI!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!)

„Aşa, am terminat cartea… E doar două şi jumătate noaptea! Mai am timp să dorm puţin şi apoi să mă trezească copiii dimineaţa şi să nu fiu în stare de nimic din cauza oboselii. Asta e, mai fac şi de-astea. Cred că ştiţi cum e. [da, ştiu foaaarte bine! n.m.]
Acum, după ce am terminat-o, pot spune mai multe.
Este enervantă.
Nu ştiu de ce multe cărţi bune sunt foarte enervante!
Povestea e frumoasă, cam fantastică, prea multe neamuri de pitici, nu-mi plac zânele (nu mi-au plăcut niciodată zânele) dar e interesantă.
Apoi, multă luptă, multă ucidere, mult sânge, moarte, atâţia oameni morţi în lupte… Şi aia, Enga, nu înţeleg ce urmărea! Să trăiască ea veşnic, cred, dar atâta răutate! Şi de unde atâta putere? Bine, eu şi în viaţa reală mă întreb de unde atâta răutate şi putere a celor răi şi mi se pare lipsită de sens. Şi ce rost are atâta răutate?
De două ori mi-a venit să plâng.
Prima oară când aţi omorât-o pe Lixăndrina (nu mă aşteptam să moară). [nu eu am omorât-o, ăia răii! n.m.] Mai exact felul în care este nevoită să moară…
Apoi, a doua oară, când aflăm că era însărcinată. Bine, la mine este de înţeles să mă impresioneze treaba asta, că eu sunt cu gândul numai la bebeluşi (din burtă sau din afara ei).
Nu-mi place lupta aia cu demonii. Nu cred că se poate lupta cu sabia cu un demon. De fapt ce înţeleg eu că a biruit arhidemonul ăla e curăţia şi iubirea, dar jocul ăla cu sabia mi se pare fără rost. Cum să tai umbrele cu sabia?
Îmi place că povestea asta, aşa fantastică cum e ea, are multe învăţături de viaţă, multe adevăruri şi lucruri serioase.„

Mulţumesc, Steluţa Nicoleta!
Pentru toate comentariile, inclusiv pentru acesta, pe care m-ai lăsat să-l public!
Şi o să răspund şi eu, puţin.
Întâi, nu eu am omorât-o pe Lixăndrina! Ăia răii au omorât-o, eu doar vă povestesc ce şi cum s-a întâmplat. E limpede?
Al doilea, mulţumesc mult că mi-ai spus că ai citit cartea până noaptea târziu, ca să te trezeşti apoi terminată de oboseală! Acum o să am mustrări de conştiinţă toată viaţa!
Sau nu?
De fapt, de atâtea ori am citit şi eu până noaptea târziu cărţile altor scriitori! Înseamnă că nu e chiar rău scrisă cartea, dacă şi tu sau alţii o citiţi noaptea… Hm… Cred că mi-au trecut mustrările de conştiinţă! 🙂
Vreau să spun că am râs citind rândurile pe care ai avut bunătatea să mi le trimiţi. Am răs, pentru că am simţit că într-adevăr cartea mea este vie şi că are locul ei în viaţa ta – şi, sper eu, şi a altor oameni. Iar acesta este rostul adevărat al cărţilor, să capete viaţă şi să fie parte a vieţii oamenilor. Îţi mulţumesc pentru această încurajare!
Nu voi răspunde la MARELE ADEVĂR cu „multe cărţi bune sunt foarte enervante”, dar sunt fericit că ai inclus între ele şi cartea mea.
Iar în ceea ce priveşte lupta cu demonii şi cum se poate să tai o umbră cu o sabie… sper să găsim răspunsul în următoarele volume…
Cu drag,
Autorul,
Mihai-Andrei Aldea