Legenda lui Moș Crăciun

24, decembrie, 202424, decembrie, 2024 Mihai-Andrei Aldea2 comentarii

Moș Crăciun
legenda românească
sau
Istoria cea veche a lui Moș Crăciun auzită de la moși și de la moașe

Aceasta este legenda românească a lui Moș Crăciun și a darurilor ce se aduc de Nașterea Domnului copiilor din întreaga lume. Înainte de a o începe, amintim că la Români se folosesc pentru eroul legendar numele de Crăciun, Cărciun, Cârciun, Crăcion, Cărcion sau Cârcion, căci limba română are multe graiuri și dialecte. Fiecare cu rostirea sa.

Atunci când s-a hotărât recensământul, Dreptul Iosif a plecat cu Fecioara Maria, însărcinată cu Pruncul Sfânt, către Betleem. Iosif era văduv, iar copiii din prima căsătorie destul de mari, Iacob deja cu familie, așa că aceștia au mers singuri. Se zice că erau și rușinați că tatăl lor, bătrân, s-a apropiat de o tânără nevinovată, cum era Maria. Căci ei nu știau că Maria a rămas însărcinată de la Dumnezeu, prin umbrirea Duhului Sfânt. Iar Iosif și Maria nu puteau spune aceste lucruri, căci nu era vremea potrivită.

Ca urmare, Iosif și Maria au călătorit singuri. Și încet, căci nu se puteau mișca repede, Fecioara fiind însărcinată iar Iosif înaintat în vârstă.

De aceea, au ajuns la Betleem târziu, când toate locurile din casele așezării fuseseră umplute de cei veniți pentru recensământ. Așa că, prin noaptea tot mai rece, au înaintat către una dintre ieșirile Betleemului, înspre răsărit. Aici avea casă o rudă de-a lor îndepărtată, numită Crăciun.

Acest Crăciun era și el dincolo de a doua vârstă și lipsit de copii. Dar el se bucura de asta, căci era de o mare zgârcenie. Și vedea copilul, ca orice zgârcit, doar ca pe o cheltuială. Căci zgârcenia acoperă dragostea, așa cum o face și risipirea – căci toate patimile sugrumă iubirea. Deci Crăciun era zgârcit, dar și cam mânios de felul lui – pentru că patimile rănesc sufletul și durerea izbucnește tot pătimaș. Soția lui, însă, era foarte bună. Și nu doar că suferea că nu avea copii, dar și pentru că, foarte bogați fiind, cu greu putea să dea milostenie. Pentru Crăciun orice pomană, orice ajutor dat cuiva, adică, era o durere: i se părea că pierde mereu ceva.
Și vă veți întreba: de ce îl mai ținea Dumnezeu?

Pentru că Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu. Și pe cei mai răi oameni Domnul îi cheamă să se întoarcă, pocăindu-se, pentru ca să ajungă în lumea iubirii, Raiul, și nu în cea a egoismului și răutății, Iadul.

Și pe Crăciun l-a chemat la El, de multe ori, Dumnezeu. Prin rudele sărace care aveau nevoie de sprijin. Prin rudele bogate care le-au ajutat pe cele sărace și nu au sărăcit, ci mai mult au sporit. Prin copiii de pe stradă, care îi aminteau că dragostea rodește și răceala este stearpă. Prin cei care se stingeau și îi arătau că viața trece și bogățiile lumești nu pot fi luate dincolo.

Dar Crăciun își întărea inima pentru zgârcenie și egoism, respingând chemările Domnului.

De aceea, când i-au bătut la ușă Iacob și Maria, le-a răspuns urât, cu dispreț și batjocură.
– Cerșetorilor, plecați de aici! Nu este loc în casa mea pentru cerșetori murdari ca voi! Afară!

Și a trântit ușa, mulțumit că și-a vărsat supărarea pe ei. Supărare ce venea chiar din răutatea lui, dar el nu voia să știa asta.

Soția lui, însă, prinsă de milă față de fata aceea tânără și însărcinată, de bătrânul care o însoțea, a zis:
– Bârr! – și și-a frecat umerii de frig. Bărbate, tare rece e noaptea aceasta! Oare ne-or ajunge lemnele ca să nu înghețăm?
Căci, fiind bogați, se încălzeau cu lemne, nu cu paie sau alte materii sărace, ca ceilalți.

Crăciun și-a dat seama că într-adevăr îi cam înghețase fața. ”Din cauza cerșetorilor ăia!”, a dat iar vina pe Iosif și Maria.
– Da, e cam rece – a recunoscut el. Du-te și mai adu niște lemne.

Bucuroasă, femeia a ieșit din casă și a fugit după Dreptul Iosif și Fecioara Maria. Care, mergând încet, nu ajunseseră prea departe.
– Stați! – le-a zis ea. În casă nu pot să vă primesc, dar avem aici o peșteră în care ținem vitele. Nu este un loc demn de oaspeți, dar cel puțin nu bate vântul și e mai plăcut. Ba chiar călduț, căci fiind vitele înlăuntru se mai încălzește de la ele.

Și i-a dus până la staulul vitelor. Care, într-adevăr, era într-o peșteră, nu un grajd. Vacile și boii s-au uitat cu uimire la Fecioara Maria, căci simțeau valurile de har ce se răspândeau dinspre ea. Și au început să sufle ca să o încălzească, în timp ce soția lui Crăciun și dreptul Iosif pregăteau un fel de așternut de paie curate în care să stea Fecioara.

Dar tot atunci Maria a zis:
– Nasc!

Și, înainte ca cei doi să își dea seama ce se întâmplă, apăru pe paie un băiețel, cu toate cele ale unui nou născut lângă el. Fără ca Maica Domnului să fi cunoscut durere sau sângerare, Pruncul Sfânt S-a născut. Și Crăciunița – cum i se mai spunea soției lui Crăciun – s-a apucat să-L șteargă și să Îl înfeșe cu șorțul ei, căci altceva nu avea, înainte să Îl dea în brațe Fecioarei.

Dar între timp, Crăciun, care se așteptase ca femeia să îi vină în câteva clipe cu lemnele, ieșise după ea. Și, din obișnuință, își înfipsese la brâu o secure pentru despicat scurtături¹. Locul lemnelor era la câțiva pași de casă. Acolo, nici urmă de soție!

– Nu se poate! – își zise el furios. Să nu îmi spui că netrebnica a adus cerșetorii ăia la noi, pe undeva!

A fugit la hambar, dar acolo nu era nimeni.

– La staul! – își dădu el seama, ajutat și de diavolii care îi sporeau mereu furia.

Și, înnebunit de mânie, alergă la staul – adică la peștera în care țineau ei vitele.

Acolo văzu, de cum intră, pe Iosif îngenuncheat lângă Maica Sfântă, pe aceasta ținând Pruncul pe care i-L dădea Crăciunița, tot îngenunchiată.

Crăciun văzu negru înaintea ochilor și, înainte să își dea seama, furia îi izbucni: smulse din brâu securea și o aruncă orbește în soția lui, cu toată puterea.

Iar securea, izbind cu multă forță, îi reteză Crăciuniței brațele. Sângele începu să curgă șiroaie, în timp ce Crăciunița se uită, copleșită, la brațele ei și la soțul încremenit de groază. Căci doar acum își dăduse seama Crăciun ce răutate fără margini a făcut. Și începu să își dea seama cât de rău este! Doar că… ce mai putea să facă?

Crăciunița însă, care văzuse Nașterea cea minunată, cum nu se pomenise niciodată la nimeni, știa că Pruncul este Mesia, iar Maica Sa, Mireasa lui Dumnezeu. Deci ridică ochii spre Fecioara Maria:
– Măicuță Sfântă, ajută-mă! – zise ea.

Și Maica Domnului, uitându-se la Pruncul Sfânt, a întins mâna și s-a atins de una din mâinile căzute jos. Iar acestea, ridicându-se, dintr-o dată au fost lipite la loc de o putere nevăzută. Încât doar urma albă a tăieturii se vedea pe brațe.

Și în timp ce Crăciun se prăbușea în genunchi, plângând de durere și uimire, plângându-și păcatele și mila și răbdarea Domnului, tavanul peșterii s-a deschis. Și Cerurile s-au deschis cu el, iar îngerii au apărut cântând imnuri, de o frumusețe la care nici gândul nu se poate sui.

Cuceriți de cântările îngerești, nici nu și-au dat seama când au venit păstorii, pe care îngerii îi înștiințaseră că s-a născut Christosul, adică Mesia.

Dar când îngerii s-au retras, Crăciun s-a ridicat și plecându-se Maicii, Pruncului și Dreptului Iosif, i-a poftit în casă. Și a împărțit daruri păstorilor. Dar aceștia nu au vrut să le primească. Pentru că erau copleșiți de minunile văzute și nici nu înțelegeau de ce ar primi daruri de la Crăciun – ce oricum era vestit pentru zgârcenie.

– Pentru copiii voștri! –a zis Crăciun.

Și a plâns iar, căci abia acum înțelesese că ferindu-se să aibă copii Îl respinsese pe Dumnezeu.

Deci i-a adus în casă pe cei trei, spre fericirea soției lui.

Din această pricină i-au găsit în casă pe Pruncul Sfânt, Maica Sa și Dreptul Iosif cei trei crai de la răsărit.

Craii – adică împărați sau regi mari – tocmai din Persia veniseră. Pentru că văzuseră acolo, pe cer, o stea mișcătoare.

La început au crezut că este o cometă și că, după cum apăruse, vestește nașterea unui rege – se credea la ei că aceste comete prevestesc lucruri despre regi, după partea cerului în care apăreau și cum se mișcau. Doar că steaua coborâse foarte jos și părea că le arată un drum. Iar ei, care erau și mari regi, dar și cercetători ai cerului și vrăjitori – adică magi – au urmat steaua. Căci, după știința lor, le arăta drumul către un împărat mare, căruia trebuiau să i se supună.

Au sosit astfel la Ierusalim. Oraș obișnuit cu cei care pretindeau că ar fi Mesia ori că știu unde este Mesia. Dar niciodată nu văzuseră vreun rege mare, cu atât mai puțin trei, care să Îl caute pe Mesia. Așa că tot Ierusalimul s-a tulburat de căutarea lor. Dar craii, ca să nu mai piardă vremea cu oamenii speriați și care vorbeau vrute și nevrute, au mers la conducătorul țării.

Și au ajuns la Irod, un om foarte rău și foarte prefăcut.

Irod, temându-se de puterea lor, nu a cutezat să le facă nimic. Altfel, i-ar fi băgat în temniță și i-ar fi chinuit până scotea tot de la ei. Așa, Irod s-a prefăcut că are același păreri ca și ei. Le-a spus că a înțeles și el că steaua vestește un Împărat al împăraților. Și că vrea și el să i se închine. Astfel, a aflat de la ei când li s-a arătat lor steaua. Ceea ce, după cum se zice, s-ar fi întâmplat în noaptea în care Duhul Sfânt a umbrit Fecioara și Dumnezeu Fiul S-a întrupat, făcându-Se om. Adică în urmă cu ceva mai mult de nouă luni.

Apoi, Irod a chemat pe bătrânii Iudeilor, ca să spună unde ar fi să se nască Mesia, Împăratul împăraților. Căci se gândea că, în afară de vreun fiu al lui care să îi ia locul, doar Acela putea să fie pricina minunii nemaivăzute a stelei călăuzitoare. Bătrânii, care știau Scripturile dar nu credeau în ele, i-au spus că la Betleem trebuie să se nască Mesia. Nu au ascuns aceasta, nici nu au plecat la Betleem cu magii, pentru că ei nu credeau în Scripturile pe care le știau pe de rost.

Deci au plecat craii și la ieșirea din Ierusalim iarăși s-a arătat steaua. Care i-a călăuzit către sud, iar apoi către răsărit, până la casa unde stătea pruncul. Arătând astfel că era un înger care, în chip de stea, îi chemase pe cei trei la Mântuitorul lumii, Iisus Christos.

Au intrat deci în casa lui Crăciun, unde era Pruncul Sfânt. Și fiecare i-a adus daruri: unul aur, altul smirnă și altul tămâie, toate curate și prețioase. Iar înțelegând de la Fecioara Sfântă și Dreptul Iosif adevărurile despre Dumnezeu și răutatea vrăjitoriilor, s-au lepădat îndată de păcate și s-au îndreptat. De aceea Dumnezeu le-a descoperit în vis că trebuie să meargă pe altă cale către țara lor, ceea ce au și făcut.

Crăciun era fericit că Îl găsise cu adevărat pe Dumnezeu și dragostea Lui. Dar după ce au plecat cei trei crai, Iosif a primit în vis poruncă:

– Scoală-te, ia Pruncul și pe Maica Lui și fugi în Egipt! Și stai acolo până îți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul să Îl ucidă!

Și sculându-se Iosif, a făcut așa.

Deci venind trimișii lui Irod în Betleem, nu au putut afla nimic. Pentru că păstorii nu știau nimic despre cei trei crai, decât că trecuseră prin Betleem și au stat în casa lui Crăciun. Crăciun care nu avea copii și nu primea pe nimeni în gazdă, căci era foarte zgârcit.

Crăciun, știind că sunt puși să găsească Pruncul să Îl ucidă, i-a primit cu răceală.
– Nu am copii! – le-a zis el. Și nu am vrut niciodată să am! – a adăugat.
Deși durerea că fusese rătăcit ardea în inima lui.

Trimișii au plecat mai departe, pe urmele magilor, până ce au ajuns la hotarele Iudeii – peste care stăpânea Irod.

– Nu am putut să găsim urmă de Cel pe care Îl căutau craii! – i s-au plâns lui Irod. Poate nici nu L-au găsit, poate nici nu este și a fost doar o înșelare a lor!

Irod, însă, nu se putea liniști.
– Poate nu L-au găsit, dar asta nu înseamnă că nu este. Sau poate este ceva ce ne scapă nouă.

Și, într-adevăr, le scăpa faptul că Dumnezeu a rânduit lucrurile spre mântuirea lumii, iar împotrivirea lor îi osândea.

Irod era însă măcinat de lăcomie, ură și mândrie. Voia să fie sigur că nu se ridică nimeni care să îi ia tronul, deși el însuși era bătrân.
– Să fie uciși toți copiii de doi ani și mai în jos din Iudeea! – a poruncit el, nebunește.

Și a început cu uciderea propriului său copil. De unde s-a zis că e mai bine să fii porcul lui Irod – căci nu mânca el porc – decât copilul lui.

Se zice că 14000 (paisprezece mii) de copii au fost uciși atunci în Iudeea, afară de cei care au apucat să fugă peste hotare. A fost un masacru în care au fost uciși până și părinții care își apărau copiii. Cum a spus Domnul prin Proorocul Ieremia, Glas în Rama s-a auzit, bocet și tânguire amară: Rahela (adică mamele din Iuda) își plânge copiii și nu voiește să fie mângâiată pentru că nu mai sunt.

Crăciun, îngrozit de cele întâmplate, a înțeles mai bine ca oricând unde duc egoismul, răutatea, însingurarea, zgârcenia și celelalte patimi. Și, în fiecare an, din averea lui împărțea daruri copiilor din Betleem și împrejurimi, de ziua Nașterii Domnului.

Iar acest obicei a fost păstrat de cei credincioși până astăzi, ca să își învețe copii să fie darnici și să se păzească de zgârcenie și egoism. Dar și ca să arate lui Dumnezeu că știu că fiecare copil este trimisul Lui și că cine primește un copil, pe El Îl primește.
Și în fiecare an, de Nașterea Domnului, casele se împodobesc, oamenii se spovedesc și împărtășesc, iar copiii primesc daruri. Dacă au fost cuminți!
După cum făcea Crăciun cel bătrân.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

P. S. Am adunat aici, repovestite, cele istorisite despre Moș Crăciun și craii/magii de la Răsărit de bătrâni, în șoaptă, în anii ’70 și ’80 ai secolului trecut. În șoaptă, căci nu era voie pe atunci să vorbești despre Christos, Dumnezeu sau Crăciun. Am ascultat aceleași istorisiri la bătrâni din Carpați de-a lungul deceniilor. Și dau înapoi, în forma în care m-am priceput să povestesc, cele primite. Așa erau cândva învățați copiii despre Crăciun, fără minciunile care fac de rușine pe cei mari în fața celor mici. Și cred că este adevărată această povestire, mai ales că am întâlnit Evrei care încercau să mă convingă de faptul că și cuvântul Crăciun este de origine ebraică. Ceea ce corespunde, în fapt, cu tradiția românească.

P.P.S. Această istorie sau poveste poate fi preluată cu două condiții: păstrarea grafiei și indicarea sursei. Toți bătrânii ce mi-au dăruit acestea spuneau Cristos ori Christos și așa se cuvine să rămână.

1Scurtături = bucăți de lemn de foc destul de scurte ca să intre bine în vatră, sobă, șemineu.

Azi, 1990 și prostia omenească

29, noiembrie, 2024 Mihai-Andrei Aldea3 comentarii

Am fost de mic uimit de îndrăzneala cu care mulți oameni cu puțină minte se vedeau geniali. În timp ce majoritatea celor geniali suferea cel puțin de modestie exagerată, dacă nu de puternice complexe de inferioritate – adesea tocmai acolo unde erau cei mai buni.
Și până astăzi am o tresărire când aud, iar și iar, expresia „majoritatea oamenilor sunt proști”. Spusă cu multă convingere și superioritate de către majoritatea oamenilor. Adică inclusiv de mulți dintre cei incluși în categoria celor cu minte lipsă.

Un exemplu clasic pentru acest tragi-comic paradox l-am avut de curând printr-un comentariu la mărturisirea mea Cu cine votez în turul doi?
Preluată de Revista Atitudini pe site-ul său, mărturisirea a primit, printre altele, un comentariu dublu acuzator la adresa mea, dar fără niciun argument pentru acuzații. Bineînțeles, din partea unui om care se crede Creștin și care o susține pe Elena Lasconi. Îl voi nota pe autor M.R., deși, lucru respectabil, și-a folosit (probabil) numele propriu ca semnătură. Fac asta deoarece mi-aș dori să își dea seama că textul este o critică a unei purtări, iar nu un atac la persoană.

D-l M.R. ne oferă următoarea mostră de gândire și atitudine (i-am acoperit numele cu verde pentru că iubesc natura, pe care verdele o simbolizează atât de frumos și clasic):

După cum se vede, d-sa începe cu o acuzație, urmată de alta. Prima este adresată mie, a doua d-lui Călin Georgescu. Deoarece nu îl reprezint pe acesta, mă voi mărgini la acuzația ce mă privește.
Acuzația este că aș răstălmăci „cuvintele”.
După cum se poate vedea, d-l M.R. nu dă absolut niciun exemplu al pretinsei răstălmăciri. O atitudine anti-christică, de vreme ce Însuși Dumnezeu Întrupat ne-a prevenit asupra primejdiei judecării celuilalt, asupra cuvintelor deșerte și acuzațiilor neîntemeiate și neziditoare; preveniri întărite, repetat, de Duhul Sfânt (Matei 5.22; 7.1-5 și 12.36-37; Luca 19.22; Marcu 4.24; Luca 6.38; Iacob 4.11 ș.cl.; etc.).
În clipa în care îți acuzi fratele – și cu atât mai mult un cleric! – de „răstălmăcirea cuvintelor”, mai ales într-o mărturisire publică, ești obligat să aduci îndată dovezi pentru acuzație. Altfel înseamnă că te-ai alăturat celor care L-au învinuit mincinos pe Iisus Christos.
Din păcate, această dovedire lipsește cu desăvârșire.
Ceea ce înseamnă că în adâncul sufletului său d-l M.R. simțea că greșește, că nu poate argumenta. Acuzația de „răstălmăcire a cuvintelor” este dată mereu de Eretici atunci când nu au argumente. La fel fac Ateii și Păgânii când le arăți adevărurile pe care nu vor să le vadă.
Am primit această acuzație de multe ori, însă foarte rar cineva a încercat să argumenteze. Cu acei puțini m-am înțeles și am rămas prieteni, chiar și atunci când nu au putut primi adevărul: cel puțin au arătat onestitatea elementară a dialogului decent.

În continuare, d-l M.R. vine cu altă idee abisală: „Dintre două rele aleg pe cel mai mic rău”. Pentru cei din afara Bisericii poate să pară logic acest lucru. Dar pentru un Creștin este inacceptabil să alegi răul.
Însuși Duhul Sfânt ne poruncește: Feriți-vă de orice înfățișare a răului (I Tesaloniceni 5.22).
Ce nivel de inteligență poate avea cineva ca să spună „ascult de Dumnezeu” și „votez împotriva lui Dumnezeu”, în același comentariu? Căci d-sa încheie cu „Doamne ajută!” comentariul, ca și cum ceea ce a spus ar fi creștinește!
Și am arătat repetat că dacă sunt de votat două rele nu votăm niciunul!
Dar d-l M.R. știe mai bine și decât un amărât de popă ca mine, dar și decât Dumnezeu!

Dar, va sări cineva, poate omul are un nivel înalt de inteligență și doar aici greșește.
Este exact ceea ce încerc să arăt!
Că purtați de patimi, simțăminte și mai ales propaganda tv-internet oamenii (oricât de inteligenți altfel) devin iraționali.
Ca d-l M.R. ce își încheie acuzațiile cu „Se pare că unii își uită propria istorie”. Genial!

D-le M.R., eu am trăit istoria ultimilor cincizeci și ceva de ani pe propria piele. Iar dvs. vă încadrați exact la cei care au refuzat să îl voteze pe Rațiu și l-au votat pe Iliescu: pentru că li s-a spus că „Rațiu și Câmpeanu sunt legionari”.
Oameni ca dvs. ne-au atacat pe 13-15 Iunie 1990, d-le M.R., pentru că li s-a spus că am fi legionari.
Ca și dvs., acei oameni nu au gândit: propaganda comunistă îi stăpânea emoțional și deveneau iraționali cum li se spunea că unul ar fi legionar.
Cu asemenea abjecții s-a distrus România până astăzi.
Cei care au votat anti-legionar cu Iliescu și-au văzut fetele plecate la producție în Turcia, Cipru, Italia și alte țări străine, făcând sex pe bani cu toți bolnavii lumii. Cei care au votat anti-legionar și-au văzut băieții torturați și uciși de droguri, ajungând să se vândă pentru banii de droguri. Cei care au votat anti-legionar s-au văzut dați afară din Țară; ei și copiii lor.
De ce uitați istoria?
Uitați-vă în jur și vedeți ce a făcut din România și Români votul anti-legionar: nimicire, sclavie, prostituție, droguri, colonizare, promovarea nulităților, batjocorirea Credinței, sărăcie, pustiire, dezastru!
De ce uitați istoria?
Prin amețirea celor ca dvs. cu marota legionară au fost izgoniți Românii din propria țară mai rău decât orice altă națiune europeană. Nici Ucraina, după aproape trei ani de război, nu a ajuns să piardă aceeași proporție cu România în timp de pace.
Când o să vă treziți și, învățând istoria, o să ieșiți din condiționarea comunistă?

Dvs. vă pretindeți Creștin, dar vreți să garantați cu votul dvs. programul electoral satanist al Elenei Lasconi!
Dacă ați zice „nu am cu cine să votez”, chiar dacă am altă părere, v-aș înțelege.
Dar să ziceți „sunt Creștin deci votez cu răul” este la fel de abisal cu convingerea majorității oamenilor că sunt din elita inteligenței umane.

Repet: noi nu putem garanta purtarea unui om. Putem doar să garantăm validitatea promisiunilor electorale pe care acesta le face. D-l Călin Georgescu promite următoarele: Programul ”Hrană, Apă, Energie” (care este extrem de rațional și necesar), pace, relații internaționale sănătoase, demnitate națională. D-na Elena Lasconi promite următoarele: propagandă și legislație LGBT (deși SUA, care a lansat aberația, a constatat că este o aberație și dă puternic înapoi, spre sănătate), război în Ucraina (poate nu vă încadrați în vârstele de mobilizare, dar gândiți-vă măcar la bieții tineri și distrugerea Țării!), supușenie oarbă față de anumite puteri străine, relații ostile cu mai mult de jumătate din lume, introducerea în Constituție a privilegiului criminal al femeilor de a-și ucide copiii, dictatura serviciilor secrete asupra cetățeanului (a se vedea ceea ce cer susținătorii ei!) și tot așa. Mai mult, după nenumăratele scandaluri de corupție din USR vorbește despre cum va îndepărta cu ajutorul USR corupția de care însăși USR suferă!

Mie mi se pare că orice om rațional își dă seama că, dincolo de orice alte probleme, d-l Călin Georgescu este un bine (mai mic sau mai mare, e altă discuție). Iar d-na Lasconi este un mare rău.
Este evident că propaganda comunistă a mafiei USR-PNL-PSD-UDMR este orbitoare. Dar tocmai această mobilizare uimitoare, această unitate întâlnită doar în Plandemie împotriva cetățeanului, ar trebui să lămurească lucrurile: tot sistemul corupt este de partea Elenei Lasconi și este, cu ură și groază, împotriva lui Călin Georgescu.
Ceea ce lămurește totul pentru cine nu este implicat în corupție și distrugerea României.
Prostia omenească dă cu piciorul în țepușă de o veșnicie. Și îi învinuiește pe alții de durerile pe care și le produce.
Să ne trezim cu Sfântul Apostol Pavel și să Îl urmăm pe Dumnezeu, înainte să fim cuceriți de rău!

Ca o vorbărie de moș,
revăd în aceste zile zilele din 1990.
Aceeași campanie a urii față de cei care nu susțineau FSN este dezlănțuită față de cei care nu o susțin pe Elena Lasconi. Doar pentru acest lucru dacă era un om decent s-ar fi retras din cursă!
Văd aceeași îndoctrinare.
Dar este și o deosebire:
În 1990 noi, Golanii Pieței Universității eram de partea Bisericii, Credinței, iubirii de neam și țară. Chiar și eu, ca ateu, sprijineam Biserica, pentru că știam că ea a fost cel mai mare dușman al Comunismului și singura oază în timpul regimurilor comuniste. Și, iarăși, toți ne iubeam Națiunea și Țara.
Astăzi Piața Universității este populată de indivizi care sunt exact ca cei care îl susțineau pe Iliescu în 1990: îndoctrinați comunist și convinși că luptă împotriva Comunismului.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Dintre cei care am fost în stradă în Decembrie 1989 și în Piața Universității în 1990 mulți s-au dus la Ceruri. Valeriu Sterian, Cristian Pațurcă, Mugur Vasiliu și mulți alții. Dar toți pe care i-am cunoscut atunci și mai trăiesc, de la Claudiu Târziu la Virgiliu Gheorghe, sunt în tabăra suveraniștilor (și mai ales în A.U.R.). Pentru mine și numai atât ar fi de ajuns ca să înțeleg ce se întâmplă: cei care au luptat toată viața împotriva dictaturii sunt în tabăra în care vreau să fiu, viu.

Contra-atacul Extremistilor de Stânga. 25 Noiembrie 2024

25, noiembrie, 202425, noiembrie, 2024 Mihai-Andrei Aldea4 comentarii

Contra-atacul Extremiștilor de Stânga. 25 Noiembrie 2024

Premisele

Ieri, 24 Noiembrie 2024, au avut loc alegeri pentru Președintele României.
Alegeri în care pe primul loc a ieșit un candidat surpriză, Călin Georgescu.
Va urma turul doi al alegerilor prezidențiale, în care vom avea de ales (dacă ne ține Dumnezeu aici) între Călin Georgescu și Elena Lasconi.

Înainte cu doar câteva minute de închiderea urnelor, am simțit că ar fi bine să dau un cuvânt de folos pentru Creștini. Pe care îl ofer și aici pentru cei dornici să îl asculte.

Cuvânt pentru alegeri și viață 2024-11-25Descarcă

Am amintit de nenumărate ori, de o viață întreagă, faptul că viața este război.
Și, tot așa, de faptul că Românii sunt, prin firea și datul lor, luptători.

Viața este un război neîncetat între demoni și oameni.
Demonii vor să îi cucerească pe oameni și să îi ducă în Iad. Pentru aceasta folosesc orice mijloc, de la minciună la mândrie, direct sau prin oamenii pe care i-au cucerit.

Românii sunt luptători pentru că s-au născut din comunitățile creștine prigonite ale primelor secole (comunități aflate între Alpi și Caucaz, între poalele nordice ale Carpaților și Marea Mediterană). O foarte mare parte din aceste comunități (parohii li se zice astăzi) era alcătuită din militarii romani. Care, de origine traco-iliră, celtă, latină ori scito-sarmată, ba chiar și originari din nordul Africii, din Palestina, Siria ori Asia Mică, au fost uniți prin Credința Creștină de limbă latină.
De aici nenumărați martiri, de la Sava sau Dasie la Irineu de Sirmium. De aici nenumărați episcopi cu viață sfântă, de la Betranion al Tomisului până la Niceta de Remesiana. De aici și mari teologi, de la Niceta de Remesiana ori Ieronim la Ioan Casian. De aici și mari conducători, de la Constantin cel Mare (de fel din Dacia Aureliană) până la Iustinian cel Mare (din Macedonia românească dinainte de venirea Slavilor).
Toți acești Străbuni ai noștri au trecut prin încercări plini de tărie, plini de bucuria de a fi curajoși, demni, luptători ai lui Dumnezeu.
Iar pilda lor a fost urmată de toate generațiile.
Cei care s-au lepădat de ei au căzut din Bine, au ieșit din Biserică și Românitate și s-au asimilat în masele purtate de poftele ucigătoare.
Cei care le-au urmat pilda li s-au alăturat în România Cerească, partea noastră din nesfârșita și minunata Împărăție a lui Dumnezeu. (A se vedea descrierea Cetății Cerești în Apocalipsă, la capitolele 21 și 22.1-5, mai ales 21.24 și 26.)

Ca urmare, este firesc să fim loviți de răutăți până trecem dincolo. Și este firesc să le întâmpinăm cu bucurie și emoție, ca pe niște încercări de curățire, ca pe niște trepte pe care urcăm spre Cer.

Și, iată,

Contra-atacul Extremiștilor de Stânga

La alegerile de ieri, 24 Noiembrie 2024, cumva au ieșit pe primul loc suveraniștii, cum s-a spus, ori patrioții, cum s-a spus… ori naționaliștii, cum s-a acuzat.

A fi naționalist este ceva rău, sau este ceva bun? Vom reveni mai jos la întrebare, pentru că

Azi, 25 Noiembrie 2024,
anumite persoane din instituțiile statului au săvârșit un șir de infracțiuni și contravenții în sprijinul ilegal și extremist al Elenei Lasconi și USR!

Mai precis, unele persoane din SRI (cf. Wallachian Gazette) au impus școlilor să îndoctrineze politic pe copii în conformitate cu un material de propagandă politică ilegal, agramat, mincinos și rasist, care incită la ură religioasă și politică.

Și vom arăta îndată adevărul fiecăruia dintre termenii folosiți!

a) acțiunile și materialul SRI (S.R.I.) sunt ilegale

Conform site-ului oficial SRI, misiunea acestuia NU cuprinde îndoctrinarea minorilor fără acordul părinților, NU include forțarea cadrelor didactice să încalce legea și, culmea, NU include realizarea și promovarea (mai ales ilegală!) de materiale de propagandă politică, mai ales ilegale, agramate, mincinoase și rasiste, care incită la ură religioasă și politică!
Adică indivizii care au săvârșit această acțiune au săvârșit un cumul de infracțiuni începând cu Noul Cod Penal Art. 297 pct. 1 și 2, Art. 299 pct. 1 și Art. 300 foarte probabil Art. 291 pct. 1 și Art. 296 pct. 2, Art. 244 pct. 1 și 2 etc.

Pentru aceasta, este de ajuns să se constate faptele aminte deja, anume faptul că SRI-ul nu are atribuții de predare în școlile civile sau militare și cu atât mai mult atribuții de propagandă politică. Mai mult, asemenea activități vin exact împotriva misiunii și statului SRI!
Astfel, Legea 4/1992 Privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații nu cuprinde nicio referire, nici măcar una!, la vreo atribuție fie și vag legată de publicarea unor materiale de propagandă sau educative.
Este adevărat că Art. 14 din amintita lege prevede posibilitatea ca SRI să colaboreze cu „celelalte organe ale administrației publice” (prevedere ce, prin caracterul vag, capătă o legalitate extrem de discutabilă, multe asemenea prevederi fiind declarate neconstituționale de-a lungul ultimelor decenii). Organe în care s-au putea include și școlile civile sau militare, la o adică. Doar că Art. 14 prevede foarte clar că această colaborare se poate face exclusiv „pentru îndeplinirea atribuțiilor stabilite prin lege”! În care atribuții, cum am arătat, NU INTRĂ nici realizarea, nici publicarea și nici răspândirea de materiale de propagandă politică, nici realizarea, nici publicarea și nici răspândirea de materiale care incită la ură, nici impunerea de activități pentru cadrele didactice, nici îndoctrinarea minorilor fără acordul părinților etc.
Se poate vedea astfel că și acțiunile făcute de SRI în această zi în școlile românești, cât acțiunile SRI de implicare politică, de realizare și publicare a unui material politic etc. sunt ilegale. Și că materialul în cauză este ILEGAL.

b) materialul SRI este agramat

Numărând și coperta, la p. 2 a materialului, găsim fraza

Astfel, doar cei care se încadrează în presupusa „rasă” reprezentând poporul acceptat.

Da, atât este fraza!

La pagina 3 găsim exprimări incoerente și contradictorii, asupra cărora vom reveni. La pagina 4 găsim în tragi-comica listă de „Modalitate de acțiune” (la singular!) și exprimarea

– scăderea credibilității populației în autoritățile de stat.

Dincolo de ceea ce ar fi vrut să spună agramatul ce a compus (probabil cu multă muncă!) această frază, ea spune că „extremiștii” menționați de SRI sunt în „autoritățile de stat” în care produc (acestor autorități) „scăderea credibilității populației”. Gura păcătosului adevăr grăiește! Da, din pricina unor extremiști ca cei care au alcătuit, tipărit, răspândit și impus materialul în cauză apare neîncrederea autorităților de stat în populație! Da, ei, autorii unor asemenea acțiuni și materiale sunt extremiștii!
Extremiști agramați.
După cum și materialul este agramat.

c) materialul SRI este mincinos

1. Materialul se intitulează Ghid de coduri, simboluri și însemne ale Extremei Drepte, dar în lucrare este amintită o singură organizație de Dreapta (Noua Dreaptă, click pentru accesare)! Toate celelalte organizații amintite fie sunt neutre în raport cu Dreapta sau Stânga, fie sunt de Stânga. Mai mult, nu se oferă nicio dovadă că singura organizație de Dreapta amintită ar fi extremistă! Prin urmare, materialul SRI minte/dezinformează.

2. Materialul pretinde că sunt „autori” de Extremă Dreapta „grupările ULTRAS” (p. 3 în materialul SRI). Doar că sunt celebre grupări ultras, precum Fedilissimi Granata, care sunt neutre politic, respectiv de Stânga, precum Torcida Split sau Fossa dei Leoni. Există grupări ultras islamiste, care de asemenea sunt de Stânga sau de Extremă Stânga. Prin urmare, pretinzând că suporterii ultras și grupările lor sunt automat „de Extremă Dreapta”, materialul SRI minte/dezinformează.

3. La p. 4 materialul prezintă o imagine mincinoasă, în care leagă Fascismul de Credința Creștină Ortodoxă. Imaginea are legenda „La arme popor/ Slujește stâlpii Fascismului”. Ca „stâlpi” sunt prezentate trei elemente: popor, credința, rasa. Textul pare să aparțină autorului materialului, prezentând aceeași necunoaștere a gramaticii. Ca simbol fascist se pune salutul nazist la fiecare „stâlp”. Ca simbol particular se folosesc crucea cu trei brațe și trei stâlpi, vechi simbol ortodox românesc, o cruce ortodoxă cu trei brațe și zvastica nazistă. În fapt, niciunul dintre simboluri nu este fascist! Nu știu cine este autorul acestei imagini, dar în contextul materialului constituie o absurditate care dezinformează și minte. Se pare că autorul materialului confundă nazismul și fascismul, așa cum confundă Extrema Stângă cu Extrema Dreaptă.

4. La p. 6 găsim drept „Însemne/Simboluri specifice” „Extremei Drepte” cinci însemne/simboluri naziste și unul neonazist. Alte trei însemne/simboluri naziste apar la p. 7, unul nazist și unul neonazist la p. 8, alte trei la p. 9. Ca să umplem golul din (in)cultura autorului materialului, amintim faptul elementar că Nazismul este doctrină de Extremă Stânga. Nu de dreapta! Și totuși, SRI-ul are incompetența sau prostia de a promova un material care prezintă drept simboluri ale Extremi Drepte simbolurile Național-Socialismului (așa cum se numește in integrum Nazismul – termenul Nazism fiind o prescurtare de la National Sozialismus, denumirea germană pentru Național-Socialism). Altfel spus, materialul SRI minte/dezinformează cu nerușinare.

5. Deși materialul pretinde a fi un ghid al „Extremei Drepte”, la p. 6-7 se dă câte un simbol/însemn de Extremă Stânga. Acum, da, și celelalte însemne/simboluri sunt covârșitor de Extremă Stânga, dar aici se recunoaște acest lucru. Ceea ce este absolut aberant în raport cu titlul și tema asumată a lucrării. Dar este perfect logică introducerea simbolurilor ca metodă pentru înșelarea cititorului. Atât pentru a-l face să creadă că „ghidul” ar fi obiectiv, cât și pentru a ascunde mai bine faptul că Nazismul este doctrină și mișcare de Extremă Stânga. Ceea ce sugerează intenția înșelării. Însă și dacă adăugarea simbolurilor s-a făcut din incompetență, rămâne faptul că materialul SRI minte/dezinformează foarte grav.

6. La p. 2 cititorilor li se spune că „Ideologia de extremă dreapta” ar include „exacerbarea… darwinismului social”. În realitate grupările de Dreapta, și cu atât mai mult cele de Extremă Dreapta, resping darwinismul în orice formă. Este un lucru arhicunoscut, ceea ce face din afirmație o minciună ridicolă. Mai mult, se știe foarte bine că darwinismul este baza pseudo-științifică a ideologiilor de Stânga! De la Socialism la Nazism sau Fascism, toate ideologiile de stânga s-au inspirat din Darwinism ori și-au argumentat pozițiile prin Darwinism. Ca urmare, și aici materialul SRI minte/dezinformează foarte grav.

7. De la p. 8 încolo găsim o listă de „Coduri extremiste”, care sunt în foarte mare parte de Extremă Stânga, dar atribuite mincinos de material… Extremei Drepte. Iarăși materialul SRI minte/dezinformează.

8. În toată lucrarea nu am găsit niciun exemplu de mișcare sau grupare de Extremă Dreapta reală, care să corespundă, de pildă, criteriilor date de material. Și din acest punct de vedere materialul SRI minte/dezinformează grav.

9. La p. 8 este menționat David Lane drept „fondatorul unei mișcări de extremă dreapta”. Doar că David Lane s-a inspirat din Național-Socialism (Nazism), realizând o mișcare de Extremă Stânga. Se poate vedea asta în Wolf Age Pagans, de Mattias Gardell, în Controversial New Religions, Oxford University Press, New York. Și aici materialul SRI minte/dezinformează.

10. La p. 9 găsim, printre altele, afirmația după care sintagma „Iubește-ți rasa” („Love your race”) ar încălca „prevederile Legii 217/2015, art. 1”. Consultând legea constatăm că articolul respectiv

Pentru prevenirea și combaterea incitării la ură națională, rasială sau religioasă, la discriminare și la săvârșirea de infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, prezenta ordonanță de urgență reglementează interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război. (217/2015, Art. 1)

După cum poate vedea orice om rațional, articolul nu interzice iubirea! Nu interzice nici iubirea propriei rase, nici altă iubire! Ca urmare, materialul SRI minte/dezinformează iarăși, extrem de grav, invocând prevederi legale inexistente.
Mai mult, aici materialul promovează ura de rasă, pretinzând că iubirea de rasă este interzisă. Adică Asiaticii nu au voie în România, afirmă SRI, să iubească rasa galbenă. Negrii nu au voie în România, pretinde SRI, să iubească rasa neagră. Irochezii, Aztecii sau alți Amerindieni ar trebui să știe, după SRI, că nu au voie în România să iubească rasa roșie.
Rasismul materialului, autorului și celor care l-au aprobat și impus este evident și izbitor.

d) materialul SRI este rasist
Am arătat că materialul SRI declară organizații „de Extremă Dreapta” cele care sunt „de Extremă Stânga”. Ceea ce deja este incitare la discriminare pe criterii de opinie politică. Dar, la fel de grav, materialul vorbește exclusiv de rău despre Albi. Nu există nicio prezentare a unor forme extremiste la Indieni, Chinezi, Egipteni, Algerieni, Brazilieni etc. Deși există asemenea forme și cu toate că România are atât rezidenți cât și cetățeni Indieni, Chinezi, Egipteni, Algerieni, Brazilieni etc. Ca urmare, se creează, intenționat, imaginea inferiorității rasei albe, care este prezentată exclusiv negativ. Ceea ce constituie infracțiunea de incitare la ură, violența sau dezinformare, cf. Art. 369 Noul Cod Penal (modificat prin Legea 170/2022). Deci, foarte clar, materialul SRI este rasist.

e) Am arătat mai sus (la sfârșitul punctului c) cât de evident este rasismul materialului SRI. La fel de izbitoare este incitarea la ură a materialului, atât pe criterii politice, cât și de rasă și de religie. Oricine a citit cuvântul nostru de până aici a putut să vadă acest lucru. Pentru că este evident că a minți sistematic și exclusiv negativ asupra unei opțiuni politice, religioase ori rasiale incită la ură. Ceea ce face acest material SRI. Prezentarea sistematică și exclusivă a crucilor în context negativ, a mișcărilor de Dreapta ca rele, a Albilor ca răi incită la ură împotriva acestora.
Iarăși este evident că a realiza asemenea materiale și a le impune în educație este un act de propagandă, ca să nu spunem un act de persecuție față de cei cu alte viziuni politice, sociale, religioase etc.

Ca urmare, credem că am dovedit absolut clar și 100% pe materialul SRI că acesta este un material de propagandă politică ilegal, agramat, mincinos și rasist, care incită la ură religioasă și politică.
Ceea ce înseamnă că realizatorii și promovatorii lui sunt vinovați de săvârșirea unui șir de infracțiuni.

Ce este de făcut?

În fața unor asemenea întâmplări omul obișnuit este dezorientat: nu știe ce poate să facă.
Și asta pentru că, intenționat, școala nu învață pe elevi cum să reacționeze la abuzurile autorităților!
Se minte de către autorități – și mulți se lasă păcăliți – că ele ar face „programe împotriva abuzurilor/ drogurilor/ bullying-ului”. Faptul că este o minciună se vede exact din lipsa unor materii școlare care să îi învețe pe elevi ce este Dreptul, ce obligații și drepturi au și care sunt mecanismele prin care se pot apăra în fața abuzurilor autorităților.
Iar în lipsa accesului la mecanismele legale care îl pot apăra, elevul, omul, rămâne însingurat și rănit, lovit din toate părțile, neputincios.
Și totuși există mecanisme legale de apărare!

De pildă, în cazul de față, toți părinții ar trebui să facă plângere la Parchet împotriva cadrelor didactice care au făcut îndoctrinare politică unor minori fără acordul părinților. De asemenea, aceeași părinți ar trebui să facă plângere la Parchet împotriva SRI pentru încălcarea atribuțiilor legale, abuz de putere ș.a.m.d.

Din acest punct de vedere însă problema rămân avocații. Și clienții, este adevărat.
Pentru că mulți clienți aleargă la avocații gălăgioși – care, de obicei, pierd cele mai multe procese. Și îi ignoră pe avocații liniștiți și competenți – care, de obicei, câștigă cele mai multe procese.
Iarăși, lipsa de pregătire juridică elementară a cetățeanului își spune cuvântul. Și asta cu toate că juridic se pierd și se câștigă cele mai mari averi..

Pe de altă parte,
Parchetul are obligația să se autosesizeze față de abuzul extrem de grav al SRI!
Aceasta este o problemă de interes național, deci Art. 7, pct. 1, din Legea 135/2010, se aplică indiscutabil.
Totodată,
Conducerea SRI, în frunte cu d-l gen. Răzvan Ionescu, trebuie să acționeze prompt și deschis față de acest abuz al instituției!

Iar, noi, Creștinii, trebuie să păstrăm calea cea dreaptă orice s-ar întâmpla.
Un cleric, precum subsemnatul, nu poate face acțiuni în justiție fără binecuvântarea ierarhului – care se dă foarte greu, numai pentru cazuri excepționale. În schimb, iată, poate să facă o cercetare, să arate adevărul celor care vor să îl cunoască și să îndemne la dreptate și moralitate.
Mirenii pot să acționeze, atât prin rugăciune, cât și prin vot pentru puterile naționaliste, dar și prin plângere la Parchet împotriva SRI. Căci abuzul acesta este de interes public și de la reeducarea forțată a copiilor noștri mâine țintele vom fi noi.

În sfârșit, vreau să răspund la întrebarea la care extremiștii din SRI, iată, au răspuns negativ fără să gândească și să cerceteze:

A fi naționalist este ceva bun sau ceva rău?

La întrebarea aceasta putem răspunde drept și moral doar după ce vedem ce înseamnă naționalism după definiția obiectivă, de dicționar:

naționalism sn 1 (Înv) Sentiment de dragoste față de specificul și tradițiile propriei națiuni (1). 2 Doctrină politică bazată pe apărarea uneori exagerată a drepturilor și aspirațiilor naționale. 3 Tendință de a aprecia exclusiv și exagerat tot ceea ce aparține propriei națiuni.

Vedem aici că înțelesul primar al cuvântului naționalism este acela de dragoste față de propria națiune. Așa cum patriotism este dragostea față de propria țară.
În acest înțeles originar naționalismul este bun.
Ca urmare, îl găsim și în Constituția României. De pildă, la Art. 1, pct. 1 (la precizarea că România este (și) stat național) în corelare cu Art. 54 pct. 1, care proclamă că „datoria și fidelitate față de țară (statul național România) este sacră”.

Desigur, exagerările nu sunt bune.
Ca urmare, nici naționalismele excesive nu sunt bune. Așa cum de obicei exagerările nu sunt bune (cu excepția unor comedii).
Dar nu se definește normalul prin exagerare ci, dimpotrivă, prin excluderea ei.

Deci iubiți-vă Țara, iubiți-vă Națiunea, iubiți-L pe Dumnezeu!
Întru Adevăr.
Și, cum poruncește Duhul Sfânt,
Feriți-vă de orice înfățișare a răului!
(I Tesaloniceni 5.22)

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Pentru cei dornici să parcurgă minunăția SRI…

Material documentar Download

Discernământ vs. propagandă. Exemplu: Rusia ca țară ortodoxă

28, octombrie, 202428, octombrie, 2024 Mihai-Andrei Aldea2 comentarii

Discernământ vs. propagandă. Exemplu: Rusia ca țară ortodoxă

Am revăzut^¹ de curând o vorbă pe care am tot auzit-o de-a lungul vremii:
„Rusia, țară ortodoxă”
Acum, dacă vorba era aruncată de un oarecare la cârciumă, era trist; dar se putea pune pe seama băuturii. Însă odată adusă ca argument, ba chiar premisă, în discuții serioase, trebuie lămurită. Măcar pentru a vedea cât adevăr este în această fixație a propagandei ruse în România, că „Rusia e țară ortodoxă”.

Și, pentru că doar așa se lămuresc bine lucrurile, să o luăm pas cu pas!

1. Ce înseamnă ortodox?

În acest context, ortodox este cel/cea care trăiește în Biserica lui Dumnezeu, după Învățătura lui Dumnezeu, așa cum este ea înfățișată în Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție (aceasta din urmă fiind obligatoriu cea pecetluită de cele șapte sinoade ecumenice și de cele locale primite de acestea^²).

Merită subliniat faptul că, spre deosebire de Catolicism și Protestantism, Biserica vede continuitatea de credință și slujire cu Apostolii Domnului ca esențială pentru ea.^³

2. Ce înseamnă țară ortodoxă?

Social și sociologic, poate să însemne
2.1. Țară în care majoritatea populației este ortodoxă.

Ortodox – și acest punct ar trebui să însemne cel mai mult într-o asemenea discuție –,
2.2. Țara ortodoxă este țara care se conduce după Învățătura lui Dumnezeu.

3. Este Rusia o țară ortodoxă după definiția de la sub-punctul 2.1.?

Declarativ, da, pentru că în 2024 sunt declarați de religie ortodoxă 61.8%^⁴ dintre cetățenii Federației Ruse. Cel puțin 21.2% sunt atei sau nu au o religie anume. 9.5% țin de religiile islamice. Ș.a.m.d.
Dar este aceasta o majoritate reală?

Trebuie să ne amintim că în 1991 61% dintre cetățenii Federației Ruse s-au declarat atei sau fără religie. Respectiv, 31% s-au declarat Ortodocși în același an 1991. Dublarea numărului de Ortodocși declarați s-a făcut în contextul unei foarte mari proporții de clerici (foști) membri în sinistrele servicii secrete sovietice. Adică pe un fundal de pastorație și misiune de foarte proastă calitate. Ca urmare, nu trebuie să ne mire, de pildă, datele oferite de Serghei Filatov și Roman Lunkin în 2006^⁵. Se poate vedea acolo că pentru o mare parte dintre Ruși, Ucraineeni^⁶, Bieloruși, Ciuvași, Mordvini, Carelieni etc. apartenența la Ortodoxie este în primul rând un construct etnic: ei trebuie să se declare ortodocși ca parte a identității etnice. În abordarea Învățăturii Bisericii^⁷ se văd clar urmele îndoctrinării sovietice, apoi haosul anilor care au urmat dezmembrării URSS. Ca urmare, mulți Ortodocși Ruși (în amândouă înțelesurile) au o credință prea puțin ortodoxă. Cât de puțin ortodoxă? Ei bine, să luăm studiul făcut în 1996 de D. Furoman – adică într-o vreme în care uriașa majoritate a Ortodocșilor din Federația Rusă era alcătuit din cei rămași ortodocși în vremea Uniunii Sovietice. Furoman a constatat că Rușii ”Ortodocși” care se declară ca atare, se roagă des și cred într-un Dumnezeu care este și persoană (nu doar „energie”) este de 4%. Ceilalți aveau alte răspunsuri, neortodoxe, la cel puțin una dintre aceste întrebări. Trist este că și din cei 4% mulți au de asemenea idei eterodoxe față de Înviere, Învierea Obștească, suflet ș.a.a.
Prin urmare, dincolo de aparenta majoritate ortodoxă ne izbim de falsificări. Pentru că definind Ortodoxul fie și doar prin cunoașterea și mărturisirea Crezului, se ajunge la un procent care este 2% doar cu extrem optimism. Dacă am dubla sau tripla ori chiar împătri procentele pentru o ecumenistă acceptare drept Ortodocși a celor cu mari abateri față de Învățătura lui Dumnezeu? Tot se ajunge la cel mult 12% (luând cel mai mare procent!).

Desigur, cei doritori să fugă de adevăr nu vor conștientiza problema. Și vor începe să spună că „și în România (sau altă țară) e la fel”. Da, este – poate nu chiar la fel, dar nici foarte departe, cu excepția violenței etnice^⁸. Dar problema este că nu există nicio politică de stat în România prin care să se pună acțiunile de stat și politica de stat pe seama Ortodoxiei!^⁹ Iar cei care pretind că România este (altceva decât trebuie să fie!) „țară ortodoxă” sunt foarte puțini.^¹⁰ În sfârșit, noi cercetăm aici valoarea de adevăr a pretenției propagandei ruse după care Federația Rusă ar fi o „țară ortodoxă”.

Așa că, revenind la subiect, trebuie să recunoaștem că ideea că Rusia ar fi o țară ortodoxă este foarte greu de susținut dacă ne referim la credința populației. Pentru că în uriașă majoritate credința populației este străină Ortodoxiei.

4. Este Rusia o țară ortodoxă după definiția de la sub-punctul 2.2.?

a) cum vedem dacă o țară este ortodoxă?

O țară care se conduce după Învățătura lui Dumnezeu are acest principiu, clar și categoric, în legea fundamentală. Vedem asta limpede în istoria Bisericii.
De pildă, Codul lui Iustinian^¹¹ – numit și Codex Justinianus/Justiniani/Justinianeus – începe astfel:

„In nomine Domini nostri Iesu Christi”^¹²

adică

„În numele Domnului nostru Iisus Christos”.

Iar prima prevedere din Codex Justinianus, mai precis din Instituții sau Institutionum, I.1, este:

„lustitia est constans et perpetua voluntas ius suum cuique tribuens. Iuris prudentia est divinarum at- que humanarum rerum notitia, iusti atque iniusti scientia.”

adică

„Justiția (Dreptatea) este voința constantă și perpetuă de a da fiecăruia dreptul său. Practica dreptului (juridică) este cunoașterea lucrurilor divine și omenești [s.n.], cunoașterea justiției și injustiției^¹³.”

În lucrarea din care cităm termenul dumnezeiesc sau divin – cu formele sale – apare de 33 (treizeci și trei) de ori. Christos (în formele sale) apare de 8 (opt) ori. Etc. Faptul că lucrare este o așezare a Dreptului Roman – în unele privințe foarte haotic din pricina schimbărilor politice – pe un calapod creștin a fost observat de mai toți comentatorii. Altfel spus, caracterul creștin al legislației iustiniene este mai mult decât evident.

Leon cel Înțelept (866-912)^¹⁴ a încheiat eforturile tatălui său, Împăratul Vasile I, de simplificare a legilor romane sintetizate de Iustinian cel Mare (482-565). Temelia a fost lucrarea Epanagoge (Ἐπαναγωγή), adică „Întoarcerea la început/punct”, numită și Eisagoge (adică „Introducere”, cu înțelesul de introducere în Drept). Eisagoge sau Epanagoge este o lucrare al cărei mare organizator, supraveghetor și prefațator este Sfântul Fotie al Constantinopolului (815-893). Urmarea acestei munci grele, de generații, a fost Împărăteasca (Lege), adică Basilika. Și aceste coduri de legi sunt închinate lui Dumnezeu. Ele sunt axate pe principiul dreptății divine a legilor, în lipsa căreia acestea sunt incorecte. De asemenea se practică simphonia, adică efortul de a armoniza statul cu Biserica. Primul episcop al țării este locțiitorul Domnitorului în caz de vacantare. Etc.

Principatele Române Moldova și Muntenia s-au condus multă vreme după aceste legi creștine. Vin apoi ocupațiile ruse, care impun Regulamentul Organic (Органический регламент ), care înlătură principiile creștine ale Dreptului Românesc din cele două țări.^¹⁵ Este un text ateu, tipic gândirii cetățenilor ruși care l-au impus.

Dar, ca să venim în adevărata modernitate, trebuie să mergem la Alexandru Ioan Cuza. Care încearcă să schimbe Principatele Unite după model francmason, dar păstrând aparența respectului față de Legea pământului (adică Legea Românească, adică trăirea Evangheliei).
Ca urmare, Constituția lui Cuza din 1864 începe cu formula

„Cu mila lui Dumneđeu și voința Națională, Domnu Principatelor Unite…”

La fel, Constituția lui Cuza din 1866 începe cu formula

„Din grația lui Dumneđeu și prin voința națională Domn al Românilor…”

Deși aceste legi fundamentale nu sunt ortodoxe, nici creștine, ele se deschid cu formulă creștină. Mai mult, se prevede că „Numai streinii de rituri creștine pot dobândi împământenirea” (Art. 7/1866). Și mai mult, se prevede că

„Libertatea conștiinței este absolută. Libertatea cultelor este garantată întru cât însă (doar în măsura în care n.n.) celebrațiunea lor nu aduce atingere ordinei publice sau bunelor moravuri. Religiunea ortodoxă a răsăritului este religiunea dominantă a Statului Român. Biserica Ortodoxă Română este și rămâne neatârnată de orice chiriarhie străină, păstrându-și însă unitatea cu Biserica ecumenică a răsăritului în privința dogmelor. Afacerile spirituale, canonice și disciplinare ale Bisericei Ortodoxe Române se vor regla de o singură autoritate sinodală centrală, conform unei legi speciale. Mitropoliții și episcopii eparhioți ai Bisericei ortodoxe române sunt aleși după modelul ce se dă prin o lege specială”. (Art. 21/1866)

Vedem aici o aparentă (de fațadă) continuare a legislației de tip Împărăteasca (Basilika): Împăratul și Biserica lucrează împreună. Tradiție încă din vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare (272-337)^¹⁶ care se socotea și era recunoscut^¹⁷, ca împărat creștin, „episcop pentru treburile din afară ale Bisericii”. Desigur, această continuitate este mai mult declarativă: Alexandru Ioan Cuza a fost, real, împotriva Bisericii.^¹⁸ Dar tocmai de aceea păstrarea aceasta a aparenței creștine devine foarte importantă în discuția de față!
Pentru că această prezentare ne arată criteriile reale și concrete după care vedem dacă o țară este ortodoxă real. Adică vedem criteriile care ne arată că acea țară încearcă, măcar, să se conducă după Învățătura lui Dumnezeu.

Vedem că simpla menționare a lui Dumnezeu ori a Bisericii este insuficientă.
Este nevoie de o conformitate între valorile creștin-ortodoxe și valorile juridice.

Prin urmare, acesta este criteriul prin care putem vedea dacă „Rusia este o țară ortodoxă” sau nu.

b) Rusia îndeplinește condițiile pentru a fi o țară ortodoxă?

Pentru aceasta trebuie să consultăm Constituția Federației Ruse ori Constituția Rusiei, cum i se mai zice – chiar aceasta specifică, în Art. 1, identitatea între ”Rusia” și ”Federația Rusă”. Evident, Constituția Federației Ruse este legea fundamentală a țării. Deci este cel mai important loc pentru principiile conducerii țării. Dar sunt ele creștine?
Pentru doritori, se poate consulta documentul actualizat pe http://duma.gov.ru/news/48953/ în rusă ori engleză (plus traducerea oferită de browserul Brave).^¹⁹ Textul, fiind oferit chiar de Federația Rusă, constituie cea mai obiectivă sursă pentru analiza noastră.

Vom sublinia că nu ne referim la Constituția Federației Ruse din 1993, care este numită și Constituția lui Elțân (Elțîn, Yeltzyn). Aceasta, realizată la puțin timp după căderea Uniunii Sovietice, are scuza procentului scăzut de Creștini declarați (31%). Ne referim la cea actuală, amendată repetat și mai ales în 2020 (sub Vladimir Putin); încât unii comentatori au denumit-o chiar Constituția lui Putin.

Vedem cum Constituția Federației Ruse cuprinde un preambul, neprecizat ca atare, 147 de articole în Secțiunea I și ”Dispoziții finale și tranzitorii” în Secțiunea II.
Art. 1 are două puncte, primul care declară „Federația Rusia – Rusia este un stat federal democratic, cu o formă republicană de guvernare”, al doilea privind identitatea termenilor Federația Rusă și Rusia.
Nici preambulul, nici alt text din Constituția Rusiei 2020 nu cuprinde nici cea mai mică referire la respectarea Învățăturii lui Dumnezeu; nu cuprinde nicio referire la Învățătura lui Dumnezeu, nu cuprinde nicio referire la Ortodoxie.
Art. 19, pct. 2 afirmă că statul garantează libertatea religioasă; nimic mai mult.

A existat o mare zarvă în Rusia privind menționarea lui Dumnezeu în Constituția Rusiei – ca parte din amendamentele aduse în 2020, care au adus numele de Constituția lui Putin pentru noua variantă. Încă din discuții s-a subliniat că mențiunea nu se face din perspectivă creștină. De fapt s-a declarat foarte clar și repetat că este vorba doar despre o recunoaștere a rolului „credinței în Dumnezeu” pentru istoria Rusiei. Care credință, nu contează, iar mențiunea are un caracter strict onorific. După cum s-a spus clar,

„Dar includerea în Constituție a unei consemnări a credinței în Dumnezeu, potrivit judecătorilor, nu pune deloc cetățenii într-o poziție inegală în funcție de prezența unei astfel de credințe și subliniază doar necesitatea ca statul să ia în considerare rolul socio-cultural semnificativ istoric pe care componenta religioasă l-a jucat în formarea și dezvoltarea statalității rusești.” ^²⁰

Consemnarea aceasta apare în Art. 67.1, pct. 2, care sună astfel:

„Federația Rusă, unită de o istorie de o mie de ani, păstrând memoria strămoșilor săi care ne-au transmis idealurile și credința în Dumnezeu, precum și continuitatea în dezvoltarea statului rus, recunoaște unitatea de stat stabilită istoric.”²¹

Trebuie observat faptul că acest text a fost aprobat fără probleme de Musulmani, Mozaici, feluriți Animiști etc. Ea nu are, deci, caracter specific ortodox. De asemenea, mențiunea este, după cum se poate vedea, fără nicio acoperire practică. Mai mult, pentru că lucrurile trebuie judecate în context, să vedem punctul 1 al aceluiași Articol 67.1^²²:

„Federația Rusă este succesorul legal al URSS^²³ pe teritoriul său, precum și succesorul legal al URSS în ceea ce privește apartenența la organizații internaționale, organele acestora, participarea la tratate internaționale, precum și în legătură cu obligațiile și bunurile URSS stipulate de tratatele internaționale în afara teritoriului Federației Ruse.”

Ce înseamnă atunci când un stat este succesorul legal al altui stat? Înseamnă că este aceeași țară, dar având altă formă de guvernare.
De pildă, Principatul este succesorul Republicii Romane, iar Dominatul succesorul Principatului, așa cum și Republica Romană a fost succesoarea Regatului Roman, la rândul său succesorul uniunii de triburi latine de pe Tibru. Similar, Republica România este succesoarea Republicii Socialiste România. Este aceeași țară, dar forma de guvernare s-a schimbat.

Prin urmare, pct. 1 din Art. 67.1 declară identitatea țării, cu schimbarea regimului. Lipsind însă absolut orice condamnare a regimurilor comuniste, a principiilor comuniste etc. Desigur, o uriașă majoritate politică și militară are o puternică filiație comunistă. Însuși Președintele Rusiei, Vladimir Putin, este, ori a fost, Kaghebist²⁴. Există expresia „Nu există fost membru KGB”, atribuită lui Vladimir Putin; care de altfel a avut grijă să își aducă tovarășii din KGB în felurite poziții cheie în întreaga Federație Rusă.²⁵ Practic aceleași forțe ale URSS conduc Rusia de astăzi – după luptele și epurările intestine foarte asemănătoare unor fenomene interbelice sovietice.
Ceea ce anulează pretențiile de ortodoxie ale Federației Ruse!

Revenind la textul Constituției Rusiei, ce constatăm?
Uniunea Sovietică a fost primul stat fundamentalist ateu și a rămas așa până la desființare. De asemenea a fost un stat fundamentalist anti-creștin, dincolo de genocidul împotriva Bisericii fiind implicată în multiple acțiuni și tratate internaționale anti-creștine (inclusiv și neexclusiv în Internaționala Comunistă sau în parteneriate cu alte state comuniste).
Însă Rusia porclamă constituțional asumarea continuității legale, administrative, juridice etc. cu Uniunea Sovietică. Fără delimitare de politica fundamentalist atee și anti-creștină a URSS. După care proclamă că „păstrează memoria strămoșilor care au transmis idealurile și credința în Dumnezeu”. Avem, deci, proclamarea păstrării unei amintiri și, respectiv, continuitatea juridică și practică, pe toate planurile, cu Uniunea Sovietică atee și anti-creștină (în afara unor aspecte economice). Este absolut elementar faptul că „amintirea” are o valoare cel mult simbolică. Și că esența valorii concrete a unui text juridic este aplicabilitatea prevederilor (în acest caz, constituționale). Între cele două puncte ale Art. 67.1, singurul cu aplicabilitate reală – și chiar extrem de vastă și puternică – este pct. 1. Adică faptul că Federația Rusă este continuare Uniunii Sovietice, cu unele retușări economice.²⁶

Deci nu se poate pretinde rațional că legea fundamentală a Rusiei are vreun oarecare caracter ortodox.
Rusia ca țară ortodoxă poate fi un vis frumos, dar nu este realitate astăzi.

5. În ce măsură este Rusia continuatoarea URSS?

Este aceeași țară, așa cum România este aceeași țară cu Regatul României, chiar dacă a avut parte de schimbări teritoriale și de regim politic.

Unul dintre exemplele clare și invincibile ale faptului că Rusia este Uniunea Sovietică puțin retușată îl constituie Transnistria. Armata a 14-a Sovietică, așezată acolo, devine Armata a 14-a Rusă, dar rămâne tot acolo și continuă politica sovietică în zonă până astăzi! Inclusiv cu implicarea directă a unor generali sovietici recunoscuți.

Politica Uniunii Sovietice de incitare la ură interetnică a fost continuată de Rusia în toate zonele de frontieră.

Politica Uniunii Sovietice de dispreț față de țările mai mici a fost continuată de Federația Rusă până astăzi.

Politica Uniunii Sovietice de incitare la ură față de „dușmanii tradiționali” a fost continuată de Rusia până astăzi.

Politica Uniunii Sovietice de negare a crimelor și imperialismului Rusiei, Uniunii Sovietice și Federației Ruse a devenit o adevărată obsesie a politicii Moscovei. Nicio schimbare în bine aici.²⁷

Magic, toate crimele făcute sub conducerea Moscovei sau Petrogradului sunt fie declarate „născociri”, fie puse pe seama altora – ca și cum aceștia nu erau conduși de la Moscova. Mai mult, toate crimele de război și ocupație făcute de Ruși dovediți ca atare sunt negate cu o nerușinare de-a dreptul satanică. Federația Rusă de astăzi apără cu îndârjire reputația Uniunii Sovietice – fără să își dea seama că astfel și-o distruge cu totul pe a sa și dovedește contrariul în privința URSS.

Rusia nu a recunoscut faptul că ocuparea teritoriilor românești a fost un act de agresiune gratuită. Nu a recunoscut genocidul anti-românesc practicat între 1940 și 1991. Nu a recunoscut vinovăția sa – fie și doar ca urmaș al URSS – pentru Fântâna Albă sau alte masacre. Nu a recunoscut implicarea Uniunii Sovietice în Fenomenul Pitești, în torturile bestiale executate din ordinul Moscovei în pușcăriile și lagărele din România. Nu a recunoscut aceasta, deși zeci de mii de Sovietici au fost puși în funcții de conducere în România ocupată, ei fiind cei care au ordonat și coordonat aceste crime împotriva umanității. Violarea bestială de către soldații sovietici a unor fete de 16 și 14 ani și mai jos, de multe ori cu omorârea lor, violarea bestială de către soldații sovietici a soțiilor în fața soților, uciderea femeilor care nu se lăsau violate, uciderea soților, logodnicilor sau fraților care le apărau, toate sunt negate de Rusia, chiar și acolo unde există acte sovietice care le dovedesc! Ceea ce arată clar că Federația Rusă va aplica aceleași tactici de teroare în cazul ocupării sau reocupării unor teritorii românești. Căci fără recunoaștere nu există pocăință, fără pocăință nu există îndreptare.²⁸

Pe scurt, politicile sovietice au mers mai departe în Federația Rusă de la 1992 încoace. Excepțiile sunt de multe ori temporare sau minore. Chiar problema deosebirii de regim economic este înșelătoare: faptul că în R.P. China s-a adoptat formula „o țară, două sisteme”, prin care în unele orașe s-a permis economia capitalistă nu a transformat statul comunist într-unul liber. La fel, în Rusia, schimbările economice doar susțin structurile ce le duc mai departe pe cele sovietice. După cum a spus chiar Președintele Vladimir Putin, repetat.

Revendicarea de la Uniunea Sovietică din Constituția Rusiei, art. 67.1 pct. 2 se face – prin referendum! – în 2020, nu în 1992 sau 1993. Este, adică, o asumare conștientă și actuală, nu o racilă a unei țări abia ieșită din Comunism.

Prin urmare, continuitatea între URSS și Rusia este extrem de clară și puternică; vorbim despre o singură țară, care și-a schimbat mai puțin guvernarea, dar mai mult economia.

6. A fost Rusia țară ortodoxă în anii dinainte de Revoluția Bolșevică?

În 1918 Rusia a intrat având ca lege supremă Legile de Stat Fundamentale ale Imperiului Rus (o sursă online la https://imperialhouse.ru/en/dynastyhistory/dinzak1.html). Găsim aici Capitolul 7. Despre credință²⁹ pe care îl aici integral, în limba română:

„66 Credința primară și predominantă în Imperiul Rus este Credința Creștin Ortodoxă Universală a Confesiunii Răsăritene.
67 Împăratul care ocupă Tronul Tuturor Rușilor nu poate mărturisi nicio altă credință decât cea ortodoxă.
68 Împăratul, în calitate de Suveran creștin, este Apărătorul Suprem și Păzitorul dogmelor Credinței predominante și este Păstrătorul purității Credinței și al întregii bune ordini din lăuntrul Sfintei Biserici.
69 În administrarea Bisericii, Puterea Suverană acționează prin Preasfântul Sinod Guvernator, pe care l-a instituit.
70 Toți supușii nativi și naturalizați ai Imperiului Rus care nu aparțin Bisericii predominante, precum și străinii care lucrează sau locuiesc temporar în Rusia, sunt pretutindeni liberi să-și respecte propria credință și închinare în conformitate cu riturile sale.
71 Libertatea de religie este acordată nu numai creștinilor de confesiuni străine, ci și evreilor, musulmanilor și păgânilor; pentru ca toate popoarele care locuiesc în Rusia să-L slăvească pe Dumnezeu Atotputernic în diferite limbi, conform legilor și confesiunilor strămoșilor lor, binecuvântând domnia monarhilor ruși și rugând pe Creatorul universului să sporească bunăstarea (națiunii) și să întărească puterea Imperiului.
72 Problemele bisericești ale confesiunilor creștine străine și ale altor confesiuni din Imperiul Rus sunt gestionate de conducătorii lor spirituali și de administratorii special desemnați de Puterea Supremă.”

Dacă primele două capete sunt ortodoxe, în schimb următoarele două sunt eterodoxe, iar răutatea lor crește prin ultimul capăt.

În Învățătura de Credință Creștină Ortodoxă e mărturisit limpede că Mântuitorul a încredințat conducerea sau călăuzirea omenesc-duhovnicească a Bisericii Apostolilor și urmașilor lor (episcopii) în unire. Statutul Bisericii Ortodoxe Române mărturisește clar comunitatea creștinilor ortodocși, clerici, monahi și mireni, constituiți canonic în parohii și mânăstiri, precum și conducerea sinodală ierarhică. Sfintele Scripturi, prin Noul Testament, arată limpede că de la început Biserica a avut conducere sinodală în cadrul căreia glasul fiecăruia era ascultat, pentru că totdeauna Capul Bisericii este Christos Iisus, Dumnezeu și Om, Biserica fiind Trupul Său. „Biserica este un eu uman comunitar în Christos ca Tu, dar în același timp eu-ul ei este Christos”, arată Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae. „Christos zidește Biserica din pietre inteligibile”, arată Sfântul Chiril din Alexandria. Este o organicitate arătată clar în Epistolele Sfântului Apostol Pavel, dar nu una achefală, ci una în care Fiul Întrupat este Izvorul de viață și har, este Capul din Care și prin Care trăiește și crește Biserica. Și Domnul Însuși a făgăduit „Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor!” (Matei 28.20).

Ca urmare,

Singurul Conducător Suprem și Unic al Bisericii este Dumnezeu Fiul, Iisus Christos!

Și de aceea Catolicismul este erezie, căci pune un om locțiitor al Fiului lui Dumnezeu, mărturisind astfel că nu Îl are pe Fiul lui Dumnezeu, căci dacă Îl avea nu Îi punea locțiitor. Mai ales știind că Iisus după Înviere este totodată cu Luca și Cleopa pe drumul spre Emaus, dar și cu Simon, în Ierusalim (Luca 24.34), în fapt cu toți cei care cred în El – adică omniprezent. Deci nu există nevoia unui locțiitor al lui Christos decât la cei care nu Îl au, căci l-au părăsit.

Și de aceea țarismul este erezie, de la Petru I până la Nicolae al II-lea și la toți cei care îl susțin în forma aceasta anti-ortodoxă: căci după model eretic, anglican, s-a pus „Țarul Rusiei cel dintâi în Biserica Rusiei”.

Afirmația că el este „Apărătorul Suprem și Păzitorul dogmelor” este atât de anti-ortodoxă încât e cutremurătoare. Faptul că el își atribuie autoritatea supremă în treburile interioare ale Bisericii este la fel de îngrozitor: cel mai mare dintre împărații creștini ai lumii, Sfântul Constantin cel Mare, se declară episcop pentru treburile din afară ale Bisericii. Căci pentru grija de treburile din lăuntrul Bisericii sunt rânduiți de Dumnezeu clericii și harismaticii (I Corinteni 12.1-31), iar nu cizmarii, aviatorii sau împărații. Care au alte daruri și chemări de la Dumnezeu.

Prin urmare, în amintitele capete din Legile Fundamentale ale Imperiului Rus este pecetluită cu autoritatea de stat a Rusiei Imperiale o radicală erezie, o radicală învățătură și practică anti-ortodoxă.

Evident, Rusia dinainte de Revoluția Bolșevică NU este o țară ortodoxă.

7. Este vreun chip prin care Rusia poate fi drept văzută ca țară ortodoxă?

Da: atunci când ne uităm la Biserica Triumfătoare Rusă, respectiv la Rușii care merg spre ea. De la mujicul ce murmura Crezul și respingea beția și curvia majorității până la Sfântul Serafim de Sarov și mucenicii creștini ruși din toate timpurile. O minoritate eroică, minunată, ce alcătuiește până la urmă Rusia Cerească, singura adevărată și eternă. La fel cum se întâmplă și cu celelalte națiuni: cei buni, puțini și prigoniți, sunt adevărata națiune, adevărata țară. Ca și în România, țara ortodoxă este alcătuită din cei care cinstit și hotărât Îl urmează pe Dumnezeu. Adică dintr-o minoritate ortodoxă adevărată.

Rusia Ortodoxă, ca și România Ortodoxă ori Bulgaria Ortodoxă, ca și Grecia Ortodoxă ori Serbia Ortodoxă ș.a.m.d. se poate referi, adevărat, doar la acei oameni și acele comunități care Îl au ca Mare Împărat, Mare Arhiereu și Învățător Absolut pe Iisus Christos. Cei care îi pun în funcții ca „Apărător Suprem” sau altele similare pe oameni stau împotriva lui Dumnezeu Fiul, al Tatălui Care L-a trimis, a Duhului Sfânt Care îi cheamă la Adevăr. Stau împotriva Ortodoxiei.

Cei care stau cu frică de Dumnezeu în Biserica Sa, adorându-L deplin pe Dumnezeu și prin El iubindu-și Neamul și Țara, aceștia sunt Țara Ortodoxă.

Dar acest înțeles este aproape de neînțeles pentru cei mai mulți.

Și, cu siguranță, nu este cel folosit în discuțiile și discursurile despre care vorbim.

Concluzie:

a. la temă

Federația Rusă de astăzi este altă formă a Uniunii Sovietice, care este o formă comunistă a Imperiului Rus. Cel puțin de la Petru I și până astăzi Rusia nu a fost niciodată o țară ortodoxă în cele două înțelesuri comune ale cuvântului. Rusia Ortodoxă a fost și este o minoritate prigonită, pentru că Îl pune pe Dumnezeu mai presus de conducerea omenească – și mereu eterodoxă ori pseudo-ortodoxă – a statului rus.

Folosirea sintagmei „Rusia, țară ortodoxă” în raport cu statul rus este o înșelare și o înșelăciune.

b. în gândirea și trăirea creștină

După cum am arătat de multe ori, încrederea Creștinului este în Dumnezeu, nădejdea Creștinului este în Dumnezeu, modelul Creștinului este Dumnezeu Întrupat.
Se desparte de Dumnezeu acela care își pune încrederea sau nădejdea în puteri lumești – Rusia, Ungaria, America, Franța, China, Germania sau oricare alta.

Creștinul are dreptul și datoria de a ierta ceea ce i se greșește lui. Creștinul nu are dreptul să ierte ceea ce se greșește altora și mai ales Bisericii, Națiunii și Țării sale. Precum Neagoe Basarab, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin cel Mare ș.a.m.d. el trebuie să stea împotriva relelor ce se abat peste Biserica, Națiunea și Țara lui. Am lămurit în Ortodoxia și artele marțiale că aceasta este o datorie sfântă a Creștinilor – pecetluită ca atare de Sfintele Scripturi și Sinoadele Ecumenice, de Sfânta Tradiție în general.

În raporturile cu alte țări nu există prieteni. Cel mult există aliați. De ce? Pentru că fiecare are datoria de a urmări interesul națiunii și patriei sale.

Desigur, interesul suprem este trăirea Evangheliei lui Christos.

Dar clasele politice nu înțeleg asta, pentru că își folosesc propriile patimi drept criteriu moral și politic. Prin urmare, covârșitoarea majoritate a regimurilor politice se află în afara Bisericii și Credinței. Adică împotriva lui Dumnezeu.

Credința oarbă într-o ortodoxie statală a Greciei, României sau Rusiei este la fel de irațională ca încrederea în Satana.

Credința fără fapte moartă este, ne spune Duhul Sfânt! (Iacob 2.20, 26)

La fel și pretenția unui stat că este ortodox în lipsa legislației și acțiunilor ortodoxe.

Ceea ce trebuie să facă fiecare este să fie samuraiul lui Christos. Cuvântul samurai vine de la verbul nipon saburu, care înseamnă a sluji.³⁰ Ca urmare, samurai este cel care își slujește prin toată viața lui stăpânul.³¹ Care pentru noi este Iisus Christos. Împăratul și Dumnezeul nostru.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Micul studiu poate fi descărcat în format pdf (gratuit) de pe academia.edu (click pe link)

Note (și în loc de bibliografie)

1 La niște comentarii pro-ruse de pe o rețea de socializare.

2 Ne ferim în aceste rânduri de disputele românești privind existența sau nu a Sinoadelor Ecumenice VIII și IX. Este o temă străină discuției de față. Principiul este același, iar acest lucru ne interesează aici.

3 Catolicismul vede o continuitate de slujire, dar a modificat repetat Credința Catolică. În Protestantism nu există continuitate de credință și/sau slujire. Singurul element comun majorității religiilor protestante este Biblia, dar și aceasta modificată radical la unele grupări protestante.

4 Folosesc notația în care virgula desparte numerele din aceeași categorie (sute, zeci, mii, sute de mii etc.) iar punctul numerele din categorii diferite (întregii și zecimalele).

5 Statistics on Religion in Russia: The Reality behind the Figures, de Serghei Filatov și Roman Lunkin, în Religion, State & Society, 34 (1), Routledge, 2006, p. 33-49. Se poate vedea și sinteza pe același subiect de la https://www.pewresearch.org/religion/2014/02/10/russians-return-to-religion-but-not-to-church/

6 Este vorba despre cei care trăiesc în Rusia.

7 Învățătura lui Dumnezeu și Învățătura Bisericii sunt, în Ortodoxie, aproape identice, iar în context, identice.

8 În timp ce Românii suferă mai ales de monahomanie și etnofobie (ura/disprețul față de propriul neam), în Rusia domină etnofiletismul extrem. Un exemplu este canonizarea total necanonică a ultimilor țari ruși.

9 Și asta deși, spre deosebire de Constituția Rusiei, legea fundamentală a Republicii România conține referiri la credința în Dumnezeu! Ceea ce arată că nici măcar o asemenea realitate nu determină caracterul creștin al unei țări. Mai depinde.

10 Aceștia sunt, cel mai des, teziști împotriva Ortodoxiei, care folosesc înstrăinarea de Biserică a majorității pentru o propagandă anti-creștină. Până și sociologic termenul de ”țară ortodoxă” este extrem de impropriu pentru România.

11 A se vedea pentru Împăratul Iustinian și mihaiandreialdea.org/2019/11/13/imparatul-iustinian-cel-mare-este-roman/

12 În Corpus Iuris Civilis, Volumen Primum, compilat și tradus de Paulus Krueger și Theodorus Mommsen, Berlin, 1889

13 Iusti atque iniusti scientia se poate traduce și drept „cunoașterea celor drepte și nedrepte”, dar aici sensul este juridic și mi s-au părut mai potrivite formele justiție, ca dreptate juridică, și injustiție, ca nedreptate juridică. Sensul este însă deosebit de apropiat la origine și în forma cu „drepte și nedrepte”, căci principiul ius/jus deja a fost definit în Codex Juistinanus ca ființial legat de drept.

14 Dăm anii vieții, nu doar pe cei ai domniei. Leon cel Înțelept este al doilea în Dinastia Macedoneană (867-1056) după Vasile I Macedon și înainte de Alexandru și Constantin al VII-lea Porfirogenetul – cel care vorbește despre Românii din Împărăția Romană, denumiți de alte surse, grecești, drept Vlahi, arătând că sunt urmașii direcți ai vechilor cetățeni romani. Dinastia Macedoneană și-a revendicat drept antecesori istorici pe Sfântul Împărat Constantin cel Mare, Străromân din Dacia Aureliană și pe Regele Arsacid al Armeniei – rudă cu Arsacizii Partiei. Altfel spus, a revendicat o origine româno/romano-armeană.

15 Trecem aici peste genocidul condus de Jeltuhin și continuat de Kiseleff, pe care până astăzi propaganda rusă îl acoperă și îl declară „modernizare” sau „modernizare dureroasă” a Românilor – implicit rasă inferioară în această viziune satanică.

16 Pentru acest împărat a se vedea și https://mihaiandreialdea.org/2017/05/21/iubitul-nostru-imparat-i/

17 Afirmația este făcută de acesta la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), iar sinodalii – episcopi, preoți, teologi, călugări – o primesc fără șovăire și o pecetluiesc pentru eternitate.

18 În fapt, articolul citat și alte legi au fost folosite doar pentru a da clasei politice privilegiate un cât mai mare control asupra Bisericii. Procesul se accentuează grav în Constituțiunea României din 1923 (Art. 22), dându-se ca momeală privilegiul prezenței în Parlament a episcopilor (Art. 72, lit. d), o prezență fără nicio valoare reală.

19 Site-ul aparține Dumei de Stat a Federației Ruse, fiind prin urmare o sursă de maximă validitate pentru textul studiat. O altă sursă oficială la https://www.mid.ru/en/foreign_policy/fundamental_documents/1750525/

20 Cf. https://www.vedomosti.ru/politics/articles/2020/06/21/833103-konstitutsii. În original citatul este „А включение в Конституцию указания на веру в Бога, по убеждению судей, отнюдь не ставит граждан в неравное положение в зависимости от наличия такой веры и лишь подчеркивает необходимость учета государством «исторически значимой социально-культурной роли, которую религиозная составляющая сыграла в становлении и развитии российской государственности”.

21 În original „Российская Федерация, объединенная тысячелетней историей, сохраняя память предков, передавших нам идеалы и веру в Бога, а также преемственность в развитии Российского государства, признает исторически сложившееся государственное единство.”

22 Dăm aici textul original pentru doritori: „Российская Федерация является правопреемником Союза ССР на своей территории, а также правопреемником (правопродолжателем) Союза ССР в отношении членства в международных организациях, их органах, участия в международных договорах, а также в отношении предусмотренных международными договорами обязательств и активов Союза ССР за пределами территории Российской Федерации.” Cf. Статья 67.1, Конституция Российской Федерации (принята всенародным голосованием 12.12.1993 с изменениями, одобренными в ходе общероссийского голосования 01.07.2020), respectiv cf. „Constituției Federației Ruse (adoptată prin vot popular la 12.12.1993 cu amendamente aprobate la votul întregii Rusii din 07.01.2020)”.

23 Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, cunoscută și ca Uniunea Sovietică, stat angajat în nenumărate acțiuni criminale, inclusiv de distrugere statală, dezmembrare teritorială și genocid împotriva Românilor și României, dar și a multor alte popoare și state. Uniunea Sovietică a fost un stat fundamentalist ateu și anti-creștin.

24 Adică membru al echivalentului sovietic al Securității din România (înființată și organizată de Sovietici).

25 Cf și https://www.politico.eu/article/vladimir-putin-resurrects-the-kgb-moscow-security/

26 Conducerea URSS, inclusiv prin Stalin, a folosit Biserica Rusă de câte ori i-a convenit, ca pe o unealtă pe care o scotea din cutie când avea nevoie de ea și o arunca înapoi atunci când i se părea nefolositoare. Această atitudine este vizibilă și în Rusia de astăzi, căci nu am putut detecta, oricât mi-aș fi dorit, nicio primenire a Bisericii, nicio lepădare de abaterile etnofiletiste, comuniste, etatiste etc. Canonizarea Țarilor Ruși este, dimpotrivă, o pecetluire a acestei politici în care Biserica este doar o unealtă a statului rus. Vom reveni la următoare întrebare.

27 În urmă cu ceva vreme Naționaliștii Ruși (cine or fi fost) au trimis o scrisoare deschisă „naționaliștilor români” in corpore, propunând o colaborare cu Românii. În tăcerea asurzitoare ce a urmat, am răspuns arătând că Rusia ar trebui să recunoască ce greșeli a făcut față de România, practic: prin școli de limbă română pentru milioanele de Români din Federația Rusă, adesea deznaționalizați până la pierderea limbii; prin posturi de radio și televiziune pentru aceștia; prin cler și biserici de limbă română pentru ei; prin recunoașterea drepturilor istorice ale României asupra ținuturilor dintre Carpați și Bug (Buh). Rusia a schițat câteva gesturi mărunte, dar dătătoare de speranță (cărți de istorie românească, o școală de limbă română la Moscova) după care a dat înapoi. Aici putem invoca și teribila inabilitate a diplomației românești – o constantă sinucigașă prezentă de sute de ani – dar mai ales biruința gândirii extremiste, rasiste, anti-românești, în politica Moscovei. Ceea ce a întărit impresia întunecată a Rusie îmtre Români. Dar a și dovedit, iarăși, păstrarea racilelor imperialiste, etnofiletiste, din Imperiul Rus și URSS în Rusia de azi.

28 Prin comparație, amintim de faptul că Guvernatorul Alexianu al Transnistriei a fost singurul guvernator al Axei din teritoriile (fost) sovietice achitat de Tribunalul Popular Sovietic: populația a mărturisit în favoarea lui. Prin urmare, Moscova l-a trimis în România fiind asasinat aici de ocupantul sovietic. Ceea ce dovedește contrastul abisal între omenia românească și bestialitatea ruso-sovietică. Și nu spunem că nu poate exista îndreptare, ci că aceasta nu este dorită de conducătorii Federației Ruse.

29 Online, în limba engleză, la https://imperialhouse.ru/en/dynastyhistory/dinzak1/447.html. Pentru cunoscătorii de limbă rusă interesați de istoria Dreptului, https://www.prlib.ru/en/node/358578. Alte traduceri în limba engleză la http://eng.history.ru/content/view/122/0/ sau https://www.russianlegitimist.org/the-fundamental-laws. Etc.

30 Cf. și https://www.etymonline.com/word/samurai

31 În timp ce samuraiul se pregătea mereu să trăiască dar și să moară oricând pentru Japonia, Împărat sau stăpânul său, ceilalți oameni își dedicau mult din viață altor rosturi. De aceea samuraiul era cel mai deplin și înalt slujitor. O statură ce presupune înlăturarea deplină a egoismului și egotismului, o dăruire deplină. Desigur, aici este vorba despre o viziune idealistă. Dar este o viziune ce devine posibilă integral și practică în Ortodoxie, pentru că aici Duhul Sfânt plinește cele nedesăvârșite și deschide căi altfel de neatins.

Petre Costea: GEORGE SIMION – CANDIDATUL PE CARE IL VOI VOTA LA PREZIDENTIALE

24, octombrie, 2024 Mihai-Andrei Aldea3 comentarii

Octombrie 24, 2024

GEORGE SIMION – CANDIDATUL PE CARE IL VOI VOTA LA PREZIDENTIALE

NOTĂ: mesajul de astăzi este din partea dlui Petre Costea, fondatorul Alianței Familiilor din România

***

George Simion, candidatul pe care îl voi vota la prezidențiale

Dintre toți candidații cu șanse reale la prezidențiale, mișcarea pro-familie, pro-viață și pro-valori din România are cel mai mult de câștigat avându-l la Cotroceni pe dl George Simion.

Ca fondator al mișcării pro-familie din România recomand ca întreaga mișcare să ia în considerare cât se poate de serios acest sfat și posibilitatea de a-l vota pe dl Simion. Gândirea dlui Simion privind valorile este cea mai apropiată de a noastră, dintre toți candidații cu șanse reale.

Dl Simion nu este un împotrivitor al valorilor, ci un aliat de bază al lor, iar recomandarea mea este făcuta strict din punct de vedere al valorilor.

Am fondat și crescut Alianța Familiilor din România. Am fondat și crescut Partidul Alianța Renașterea Națională. Recomand, deci, bazinului electoral pe care l-am creat împreuna: votați George Simion la prezidențiale.

El este cel mai atașat de valorile noastre fundamentale dintre toți candidații cu șanse reale de a fi aleși. Dl Ciolacu nu este o opțiune. Nici dl Geoană. Nici dna Lasconi. Nici dl Ciucă.

Îmi dau seama că discut despre un subiect fierbinte. Așa este întotdeauna la alegeri. Este a treia oară când fac o recomandare la prezidențiale și până acum nu am dat greș. Nu cred că voi da greș nici de data asta.

În 2014 v-am recomandat să nu-l votați pe dl Johannis. După ce a fost ales, mi-ați dat dreptate. În 2019 v-am recomandat să nu-l votați pe dl Johannis a doua oară. După ce a fost ales, mi-ați dat din nou dreptate.

Înainte de a vă exprima opiniile, însă, fie pentru, fie împotrivă, solicit să citiți postarea mea până la capăt. Este făcută cu bună-credință și la solicitarea multora dintre voi de a vă recomanda un candidat la prezidențiale.

Încep cu un aspect personal. Îl cunosc pe dl Simion din 2019 când și el, la fel ca mine, candida la europarlamentare ca independent. Candida din afara sistemului, la fel ca mine. Candidaturile noastre au fost aproape identice privind valorile, patriotismul și locul României suverane în Europa.

La vremea aceea candidaturile independente erau foarte grele. În 2024 au fost mai ușoare, candidații independenți având în spatele lor mașinării politice deja bine puse la punct. În 2019, înotam și eu și dl Simion împotriva curentului. Nu ne-a pus nimeni nimic pe farfurie. Nici semnăturile, nici voturile. Ne-am câștigat semnăturile și voturile prin muncă, integritate și perseverență.

Am candidat la europarlamentare anul acesta pe listele AUR din partea Partidului Alianța Renașterea Națională. Pe durata campaniei europarlamentare m-am intersectat deseori cu dl Simion. Nu de puține ori a vorbit despre valori, împotriva ideologiei de gen, pentru familia naturală constituita dintre un bărbat și o femeie. Deseori vorbea despre învățăturile primite la liturghie duminica precedentă.

Pe 22 septembrie, la Arenele Romane și-a deschis discursul cu ceea ce a învățat la liturghie cu câteva ore mai devreme. Era „Duminica Pescuirii Minunate”, spunea el, și specifica faptul că fiecare persoană din Arene era chemată la o „apostolie”, aceea de a schimba România în bine. Parcă aș fi vorbit eu. Niciun alt candidat la prezidențiale nu a vorbit cu atâta pasiune despre valori.

La fel, și eu în dreptul meu am făcut campanie europarlamentară pe o platformă pro-valori. Nu mi s-a cerut niciodată să diluez mesajul, să nu discut anumite subiecte, să o las mai moale cu valorile. Ce am comunicat eu a comunicat și dl Simion.

Timp de 101 de zile am făcut campanie europarlamentară și peste tot pe unde am ajuns am vorbit despre valori, familie, căsătoria naturală, libertatea religioasă.

Mass-media l-a etichetat pe dl Simion și Partidul AUR drept „extremiști”. Nici pe departe. Lipsa de integritate a presei vândute firmelor de presă internaționale a dus aici, la denigrarea celor care se duc între oameni în loc să stea comozi la București și să angajeze mercenari mediatici care să îi promoveze.

La europarlamentare, dl Simion s-a înconjurat cu oameni echilibrați, educați, integri. I-am cunoscut îndeaproape. Nu pot vorbi de majoritatea celor care candidează la parlamentare dar pot vorbi despre integritatea, sinceritatea, seriozitatea, educația elevată și realizările colegilor mei de pe listele europarlamentare. Majoritatea dintre ei candidează la parlamentare și vor ajunge în Parlament. Am încrederea că acolo vor face o treabă bună și vor fi gardieni statornici ai valorilor creștine.

Să nu uitam și cum s-a format AUR. Pe lângă dl Simion a muncit pe brânci și dl Claudiu Târziu, al cărui portret moral nu poate fi pus la îndoială și al cărui palmares de bătălii pentru valori este impecabil. Votând pentru dl Simion, votați și pentru dl Târziu.

Dl Simion este cel mai harnic dintre toți candidații la europarlamentare. Zilnic are 6-7 evenimente de campanie. E între oameni tot timpul. Oamenii îl cunosc îndeaproape pe cel care le solicită voturile. Ceilalți candidați stau în București, urmărind sondajele de opinie în loc să fie între oameni, așa cum este, de exemplu, și dl Trump în Statele Unite.

Dlui Simion nu i s-a pus nimic pe tavă. Tot ce a realizat a realizat prin muncă. Nu a intrat în Parlament pe listele altor partide (cine are urechi de auzit să audă!) A realizat, prin muncă, ceea ce nimeni din istoria României nu a realizat până acum: în doar 4 ani (din 2020 încoace) a creat o mișcare politică de la firul ierbii, care îl plasează pe dl Simion pe locul doi la prezidențiale.

Ceea ce ne dă garanția că odată ajuns la Cotroceni, dl Simion va munci și va pune la muncă și pe cei cu care se va înconjura, miniștri, consilieri, funcționari.

Dl Simion nu pretinde a fi un om perfect, și nu este. Niciunul dintre noi nu este. Dar, pus lângă ceilalți candidați, este persoana cea mai apropriată de interesele și valorile promovate de mișcarea pro-familie, pro-viață și pro-valori din România.

Mântuitorul spunea: „Hoțul nu vine decât să fure, să junghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, și s-o aibă din belșug”.

Secularismul a distrus Europa și România. Ne ucide sufletele și valorile. După 35 de ani de secularism occidental agresiv în România, cred că este bine să dăm șansa unui suflu nou, autohton și creștin care să încerce să schimbe România. În bine.

Eu îl voi vota pe dl Simion pe 24 noiembrie și pe 8 decembrie cu aceste gânduri. Te invit și pe tine să faci la fel.

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI

Articolul 16 din Declarația Universală a Drepturilor Omului afirmă: „Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul și femeia, fără nici o restricție în ce privește rasa, naționalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie. … Familia constituie elementul natural și fundamental al societății și are dreptul la ocrotire din partea societății și a statului„. Familia română își cere drepturile. Aceste drepturi le pledăm, le-am pledat din 2006 încoace, și vom continua să le pledăm. Sunt cele mai prețioase dintre drepturi dar și cele mai abuzate azi. Prețuiți-le!

Petre Costea

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceți-ne cunoscuți familiilor și prietenilor d-tră. Dați mai departe mesajele noastre și încurajați-i să se aboneze. Va mulțumim.

Alianța Familiilor din România

www.alianta-familiilor.ro

Am primit astăzi acest mesaj, ca parte a unuia dintre mail-urile pe care le primesc de la Alianța Familiilor din România. M-a impresionat pentru că spune adevăruri pe care le cunosc, dar care sunt în totală opoziție cu propaganda împotriva AUR (așa cum se manifestă din 2020 încoace).
Ca urmare, cu minore corecturi (mai ales adăugarea diacriticelor unde acestea lipseau), iară, îl public. Așa cum este.

Cred că este extraordinar să se audă și adevărul, în această cacofonie de manipulări.

Desigur, fiecare votează cu cine are chef. Dar cel puțin să își asume răspunderea pentru alegere! Nu să dea vina pe „naivitatea” cu care crede minciuni evidente.
Pentru că, de fapt, minciuna „am crezut că Simion/Claudiu etc. este/sunt țigan(i)/ evreu(evrei)/ pro-rus(pro-ruși)/ pro-american(i)/ securist(securiști) etc.” nu păcălește pe nimeni dacă nu are un I.Q. sub 100. S-a văzut limpede în Plandemie că AUR a stat și stă pentru Români și România împotriva sistemului, chiar dacă PNL, PSD, USR, UDMR, PMP etc. s-au aliniat după ordinele lui Fauci și Arafat. Vede și acum, oricine vrea să vadă adevărul, câtă răutate, ură și minciună se revarsă împotriva unor oameni de aur. Pentru „vina” că fac ceva, în loc să se mulțumească să fure și să îndeplinească ordinele, precum PNL, PSD, USR, UDMR, PMP ș.a.m.d.

Mai mult, pe Dumnezeu în zadar încearcă cineva să îl mintă.
Dumnezeu va arăta fiecăruia exact ce a gândit și simțit; clipa în care a respins adevărul din invidie, trufie sau alte patimi va fi plătită, în lipsa pocăinței, prin așezarea în lumea minciunii, invidiei, trufiei și celorlalte patimi: Iadul.

Fiecare va fi judecat, el și lucrurile lui.
Să stăm bine, să stăm cu frică de Dumnezeu, să luăm aminte.
Sau o să ne ia dracul.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

România Străveche – Ancient Romania

Etichetă: Dumnezeu

Legenda lui Moș Crăciun

Azi, 1990 și prostia omenească

Contra-atacul Extremistilor de Stânga. 25 Noiembrie 2024

Discernământ vs. propagandă. Exemplu: Rusia ca țară ortodoxă

Petre Costea: GEORGE SIMION – CANDIDATUL PE CARE IL VOI VOTA LA PREZIDENTIALE

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta: