Între multele pasiuni ale copiilor – și adulților – din Cartierul Grivița a fost, alături de citit (da, la modă în cartier și printre golani!) muzica.
Poate merită amintit și faptul că mulți dintre maturii din cartier cântau în corurile bisericilor din jur.. sau de mai departe1.
Sau că între vizitatorii casei străbunicilor din Strada Trotușului se aflau și cântăreți de operă.
Ori că locuitorii, iubitori de sport, erau și iubitori de artă, fie ea tradițională sau cultă.
Pe scurt, muzica era la ea acasă în Cartierul Grivița, și în interbelic dar și după aceea.
Mai mult sau mai puțin discret.
Printre altele, băieții de cartier aflați la nordul căilor ferate ce plecau din Grant către zările albastre aveau corurile lor și marii lor cântăreți.
Dar… și compozitori.
Cu părere de rău trebuie să mărturisesc faptul că dintre toate cântecele născocite – mai ales de băieții de pe Trotușului și Caraiman, dacă îmi aduc aminte bine – unul singur mi-a rămas în memorie.
Asta și pentru că este mai mult decât hazliu.
Și pentru că include felurite jocuri de care își poate da seama doar un om ce are unele cunoștințe generale.
Cântecul Bombyx Mori
Numele cântecului: Bombyx Mori
Autori: băieți din Cartierul Grivița, undeva în jur de 1950
| Bombyx Mori |
| Bombyx Mori este-o bandă din Chicago De bandiți și cartofori de mâna-ntâi Fetele nu le rezistă La privirea ce insistă Pleacă ochii și privesc numai în jos. Fetele nu le rezistă la privirea ce insistă Pleacă ochii și privesc numai în jos. Și-au plecat cu toți în Africa Centrală Să vâneze tigri, lei și leoparzi. Tabără-și făcură-n grabă Și se puseră pe treabă Și vânară la iuțeală câțiva lei. Tabără-și făcură-n grabă și se puseră pe treabă Și vânară la iuțeală câțiva lei. Negrișorii, cei cu buzele umflate, Auzind împușcături s-au speriat. Și-n tam-tamurile groazei Se-adunară ca să vază Cine liniștea pădurii-a tulburat. Și-n tam-tamurile groazei Se-adunară ca să vază Cine liniștea pădurii-a tulburat. Ce să faci cu un pistol la mii de negri? Mintea lumii noastre i-a călăuzit: „Fuga este rușinoasă dar e foarte sănătoasă!” Bombyx Mori și-a luat gașca și-a fugit. „Fuga este rușinoasă dar e foarte sănătoasă!” Bombyx Mori și-a luat gașca și-a fugit. |
/
Câteva lămuriri
Pentru a înțelege cântecul e nevoie să consemnăm câteva lucruri.
Întâi, că în Africa nu există tigri.
Acest lucru îl știau toți, de aceea au fost introduși tigri în vers: cântecul este o ironie la adresa multor slăbiciuni și patimi.
Apoi, că numele de Bombyx Mori a fost ales după mari dezbateri.
Mai mulți dintre copii erau pasionați de fluturi – și vizitaseră de multe ori expoziția de fluturi de la Muzeul Antim (și nu doar pe aceea!).
O primă propunere a fost Acherontia atropos, adică Fluturele Cap-de-Mort; un simbol potrivit pentru niște gangsteri.
Dar unde mai era hazul?
Așa că a fost ales numele Bombyx Mori, Fluturele de Mătasă (Mătase) cum era cunoscut la noi (în fapt o specie de molie).
Asta pentru că Bombyx Mori, deși are un nume „bombastic”, este de o mare blândețe.
Fapt binecunoscut pe atunci, când mătăsăritul – creșterea fluturilor de mătase și prelucrarea primară a textilului obținut – era foarte răspândit.
Versul al doilea a stârnit și el dispute, pentru că unii voiau „bandiți și pungași”, alții „golani și pungași” etc.
S-a preferat bandiți pentru ironia pleonastică
Cineva din familie stăruie că era golani și cartofori, nu bandiți și cartofori; este foarte probabil că în această privință creatorii nu au ajuns la un consens.
Expresia tam-tamurile groazei a fost ovaționată, deoarece toți au înțeles dublul sens: groaza negrilor față de împușcături, groaza bandiților față de tam-tamuri.
Foarte interesantă este imaginea finală, cu mintea lumii noastre i-a călăuzit.
La prima vedere era o ironie la adresa ”șmecherilor” din Chicago, puși pe fugă de negri (prezentați în România ocupată de Sovietici ca puternic persecutați de Americani – așa cum și erau în unele părți din SUA, ”amănunt” uitat de propaganda moscovită).
Această ironie corespunde cu propaganda antiimperialistă a vremii.
Totuși, era departe de a fi doar atât.
Expresia cheie, mintea lumii noastre, permite și o altă interpretare, puternic anti-sistem, de care creatorii erau foarte conștienți.
Două idei au stat la baza cântecului: orice naș își are nașul, respectiv în unire stă puterea.
Și, desigur, simțul umorului: să faci haz de necaz.
În negrișorii cei cu buzele umflate care puneau pe fugă invadatorii unii se recunoșteau pe ei înșiși – în epocă Românii fiind disprețuiți fățiș de Sovietici și ironizați pentru căciuli, pentru înălțime sau pentru orice alt caracter particular.
Melodia a fost inspirată, spunea tata, de desenele animate din cinematografe2.
Cântat în cartier, Bombyx Mori a fost dus mai departe prin drumeții, tabere, excursii și chiar prin cântare în pauzele de la școală.
Creatorii, unii în gimnaziu, alții în liceu, și-au răspândit opera.
Și aceasta a ajuns în toată țara.
(va urma)
Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea
Note
- Bunicii Gheorghe și Elena, profesori de liceu în interbelic și după Al Doilea Război Mondial, au făcut parte, alături de mulți alții, din Corul Bisericii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil de pe Bulevardul Mărășești. Biserică la care și părinții Elenei, dar și ei, erau ctitori. Ridicată între 1935-1938, a fost una dintre iubirile Cartierului Grivița, alături de alte precum Sfântul Gheorghe Grivița și Sfânta Maria (Paroh. Patriarhul Miron) ↩︎
- Din păcate, nu am putut găsi o melodie similară în desene animate sau filme din epocă… ori de mai târziu. ↩︎
România Străveche - Ancient Romania 