O demență zisă „democrație”… și o geană de lumină

Este seara zilei de 10 Noiembrie 2019. Alegerile prezidențiale s-au încheiat. Previzibil ca rezultat, pentru orice om realist. Și cu o serie de lecții pe care cei mai mulți nu le vor învăța.
Să înfățișez, pe scurt, câteva din aceste lecții:

„Căci voi egalitate, dar nu pentru căței”
Democrația presupune egalitatea puterii de vot a tuturor cetățenilor cu drepturi depline. Altfel spus, greutatea a 100 de voturi trebuie să fie aceeași pentru oricare 100 de cetățeni în orice proces de vot democratic al respectivei democrații.
Dar voturile din ultimii ani ne arată categoric deosebirea de valoarea între unele voturi și altele.
De exemplu, în toamna lui 2018 a avut loc Referendumul pentru familie. La care au votat DA peste 3,5 milioane de cetățeni. Deși recomandările europene cer ca la referendumuri să nu existe cvorum de validare, la noi există. Și, ca urmare, voturile celor peste 3,5 milioane cetățeni au fost socotite NULE.
În aceste zile, în cadrul alegerilor prezidențiale, niciun candidat nu a primit peste 3,3 milioane de voturi. Totuși, aceste voturi mai puține au mai multă greutate! Și vor fi, fiecare dintre ele, socotite valide.
Cine nu înțelege că este anti-democratic să ignori 3,5 milioane de voturi într-un referendum, dar să accepți fără șovăire cifre mai mici (și mult mai mici) în alegeri? Cine nu înțelege ce este democrația.

„alegerile europarlamentare (2019) au fost falsificate”
Mulți au negat falsificare evidentă a alegerilor europarlamentare din 2019. S-au adunat numeroase dovezi – de la evidentele voturi fantasmagorice primite de UDMR până la documentele electorale propriu-zise.
Cine compară alegerile de astăzi cu cele de atunci poate vedea alte dovezi… dacă vrea să le vadă.

„Televiziunea minte, dar cred că este adevărat pentru că a spus la televizor”
sau
„Ne strigăm ura față de Comunism și votăm comuniști”
Amândouă situațiile au fost adevărate în 1990, în următoarele alegeri, și sunt adevărate și astăzi.
Primele patru poziții în alegerile prezidențiale din 2019 sunt ocupate de (neo)comuniști și (neo)socialiști.
Să lămurim un aspect: Comunismul este aripa dură a Socialismului.
Altfel spus, Comuniștii sunt Socialiștii care folosesc mijloace dure spre a atinge aceleași scopuri de extremă-stânga pe care le au și Socialiștii.
Este ridicol până la demență că o grupare neo-comunistă, USR, care are toate elementele fundamentale ale Partidului Bolșevic (devenit Partidul Comunist al Uniunii Sovietice) face o campanie… „anti-socialistă”! Păi primul pas ar fi fost auto-desființarea, sau trecerea la o politică de centru ori conservatoare, în locul celei de extremă-stânga!
Totuși, mulți dintre cei cam 1,35 milioane de votanți ai candidatului USR au votat pentru a combate socialismul! Pentru că una din marile victorii ale sforarilor din spatele teatrului politicii „românești” este să pună un partid neo-comunist (USR) drept simbol al luptei anti-comuniste.
Demența este evidentă (apropo de lumea schizofrenică): toți marii susținători ai USR sunt comuniști, de obicei strict pe linie sovietică (de la Șora la Hodor), însă alegătorii sunt orbiți să creadă că USR este anti-comunist. Toți marii eroi ai Rezistenței Anticomuniste, toți ucenicii lor, toți cei care sunt de dreapta atrag atenția asupra faptului că USR este un partid comunist; totuși alegătorii sunt orbiți să creadă că USR este… anti-comunist. „Anti-comunist” cu doctrină bolșevică (de la globalism la lgbt sunt preluate toate doctrinele bolșevice cu care s-au lansat Lenin, Troțki și acoliții). „Anti-comunist” susținut de Comuniștii vechi și noi și dovedit comunist de Anti-comuniștii vechi și noi.
Cum este posibilă o asemenea ignorare a realității? Cum este posibilă o asemenea orbire? Prin credința fanatică în anumite surse media, neverificarea afirmațiilor, ignorarea informațiilor care contrazic prejudecățile. Ce contează că Șora nu a făcut niciodată parte din Rezistența Franceză, s-a înscris în Partidul Comunist Francez după război, a făcut parte din nomenclatura PCR etc., etc.? Doar mass-media pe care acești alegători o adoră (deci o urmează irațional) susține că e grozav și anti-comunist. Așa cum anti-comuniști au fost și Ana Pauker, Silviu Brucan, Ion Iliescu, Leonte Tismăneanu etc., etc. Și la fel cum anti-comuniști sunt și urmașii lor de astăzi. La fel, adică de loc.

Este evident că într-o lume în care voturile au greutate doar dacă și când vor anumite puteri politice, în care mass-media poate convinge votanții că anti-comuniștii sunt comuniști și comuniștii anti-comuniști democrația reală este imposibilă!

A mai rămas din ea doar o fărâmă din libertatea cuvântului.
O fărâmă, pentru că în școli nu mai există. Oricine se pronunță împotriva propagandei LGBT în școli este sancționat într-un fel sau altul. Oricine se pronunță pentru feciorie și abstinență sexuală în școli este sancționat într-un fel sau altul. Oricine se pronunță în școli pentru cumpătare, bun-simț, măsură este sancționat într-un fel sau altul. Oricine se pronunță pentru tradițiile naționale în școli este sancționat într-un fel sau altul. Sunt studenți care habar nu au să folosească un dicționar, care nu au o minimă cultură istorică – și cu atât mai puțin alta – dar sunt gata să linșeze pe oricine nu este ca ei. Iar această intoleranță (revărsată masiv în vremea Referendumului pentru familie) este declarată „toleranță” (casă de toleranță, poate), „progresism” (termen tipic bolșevic), „libertate” (libertatea de a pune pumnul în gură celor de altă părere).
Aceeași violență împotriva libertății de conștiință și libertății de expresie există atât în aparatul de stat cât și în firmele private. Tot mai mult. Sunt oameni persecutați și concediați pentru că sunt creștini practicanți, pentru că nu aderă la campaniile LGBT, pentru că țin la tradițiile românești etc. Și, nu, nu este vorba despre oameni care încearcă să își impună părerile, credințele, trăirea. Este vorba de oameni care chiar și încercând să fie cât mai discreți în părerile, credințele și trăirea lor se trezesc pedepsiți pentru că nu aderă la părerile, credințele și trăirea NeoComuniștilor.
Evident, mass-media este aproape integral neo-comunistă, dacă nu islamistă ori de altă asemenea factură.

Evident, este o lume dementă, tot mai puțin democratică și tot mai dictatorială.
O lume neocomunistă, schizofrenică.

Și totuși, există liberate!
Așa cum sub ocupația sovietică Rezistența Românească Anticomunistă a mers înainte, la fel și astăzi.
Pentru că, pe de-o parte, știm de la început că cei ce Îl urăsc pe Christos îi vor prigoni și pe cei care Îl urmează pe Acesta
dar și că Însuși Fiul lui Dumnezeu ne-a spus
Îndrăzniți! Eu am biruit lumea!
Altfel spus, biruința este câștigată.
Și dacă vom umbla prin această viață cu înțelepciune, știind să răscumpărăm timpul, căci vremurile rele sunt, vom deveni părtași la biruință.

E bine să vedem relele, ca să ne putem păzi de ele, ca să putem îndrepta ceea ce este cu putință.
Dar este absolut necesar să vedem și binele, ca să îl urmăm, să îl păzim, să îl înmulțim.
Creștinii din primele veacuri au trăit în țări în care pedofilia, homosexualitatea, incestul, pornografia, corupția, cruzimea și multe alte patimi bântuiau cumplit.
Dragostea de curățenie, bunătate, adevăr, înălțare duhovnicească erau disprețuite, batjocorite, prigonite.
Însă au câștigat. Pentru că au înțeles cuvântul care zice:

Aşadar, fiindcă Christos a pătimit cu trupul, înarmaţi-vă şi voi cu gândul acesta: că cine a suferit cu trupul a isprăvit cu păcatul, ca să nu mai trăiască timpul ce mai are de trăit în trup după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. 
Destul este că, în vremurile trecute, aţi făcut cu desăvârşire voia neamurilor, umblând în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe fără măsură, în petreceri cu vin mult şi în neiertate slujiri idoleşti. 
De aceea ei se miră că voi nu mai alergaţi cu ei în aceeaşi revărsare a desfrâului şi vă hulesc. 
Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii.
Că spre aceasta s-a binevestit morţilor, ca să fie judecaţi ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul. 
Iar sfârşitul tuturor s-a apropiat; fiţi dar cu mintea întreagă şi privegheaţi în rugăciuni.
Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate.
Fiţi, între voi, iubitori de străini, fără cârtire. După darul pe care l-a primit fiecare, slujiţi unii altora, ca nişte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu. Dacă vorbeşte cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca întru toate Dumnezeu să se slăvească prin Iisus Christos, Căruia Îi este slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.
Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin, ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare.
De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte.
Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?
Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos?
Pentru aceea, şi cei ce suferă, după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, săvârşind fapte bune. (I Petru 4.1-19)