Episcopul Veniamin Goreanu, al Basarabiei de Sud, într-un interviu despre războaiele Rusiei, cu trupele dar și prin structurile sale religioase, împotriva Republicii Moldova și împotriva altora.
De urmărit până la capăt!
Categorie: Uncategorized
Poezie. Primăvară
Primăvară
Și valurile care vieții bat
în blânde armonii de primăvară
vibrează amintiri de viitor
și linii șterse-n
ceruri
de cerneală.
Se sting în floare
drumurile razei
și renăscând sclipire și culoare
înmiresmează
visurile zilei
trecând
trecutul care
nu mai doare.
În răsuciri de aripă
și cântec
răsună sufletul
și cântecul
de dor
tresaltă undele
și sălcii-ntinerite
și toți migdalii
zbor
înnoitor.
Și valurile care vieții bat
în răsărit, lumină și petale
vibrează bucurie și speranță
și înălțări
spre cer
pe
regăsita Cale.
Mihai-Andrei Aldea
(Din volumul de poezii Între vise… și… dor, cu poeme de Mihai Gh. Aldea și Mihai-Andrei Aldea)
Partajează asta:
Scoala Română si snobismul. Gânduri (II)
Școala Română și snobismul. Gânduri (II)
O înfățișare a principiilor
Prin „universitate” se înțelege, firesc, „o instituție de învățământ superior și cercetare ce poate acorda diplome sau grade academice pentru mai multe domenii de studiu (de nivel înalt, academic)”.
După această definiție, sunt universități și școli superioare precum Școala sau Universitatea Vedică din Mithila ori Academia Platonică din Atena (din Antichitate).
Ca exemplu, disciplinele studiate în școlile vedice cuprind: „Sāmkia, Yoga, Nyāya, Vaisesika, matematică, muzică, medicină, cele patru Vede, Purānas, Itihāsas, astronomie…, știință militară” etc.1. Iar la aceste școli se venea după multe alte studii de nivel mai jos. Altfel spus, și școlile vedice sunt universități după definiția de dicționar.
Cu toate acestea, listele vestic-europene ale „celor mai vechi universități” nu includ asemenea instituții. Instituții ce premerg cu sute, o mie și chiar mii de ani Universitatea din Bologna. Care universitate, începându-și activitatea (se pretinde!) în 1088, este declarată „cea mai veche universitate din lume”.
De ce?
Pentru că la definiția dată la început se adaugă (pe drept sau rasist? vom vedea îndată!) și alte condiții pentru recunoaștere!
De pildă, „să fie din Europa”.
Doar că nu din toată Europa, ci din treimea vestică a Europei.
Dacă e o instituție mai din est, gata!, nu mai are dreptul să fie numărată printre universități!
De exemplu, în vremea Sfântului nostru Împărat Constantin cel Mare se înființează Constantinopolul drept capitală a Romaniei. Primind și feluritele instituții ce fuseseră la Roma, printre care și școlile. În 425 Împăratul Teodosie al II-lea reorganizează o parte din școlile de aici într-o universitate cu treizeci și una de catedre (pentru Drept, Filosofie, Medicină, Matematică2, Geometrie, Astronomie, Muzică, Retorică etc.); dintre aceste catedre („scaune”), 15 erau de limbă latină și 16 de limbă greacă. Grecii au numit instituția Pandidakterion, care se traduce ca… Universitate sau Școală Universală.
Din acest punct de vedere școala organizată de Teodosie al II-lea îndeplinește toate criteriile prevăzute în definiția unei universități. Mai mult, este în Europa: Constantinopolul, numit în vechime Biuzas ori Bizas3, este în țara tracică sau ținutul tracic Europa, de la care își trage numele tot continentul. Ceva mai esențial european este imposibil de găsit!
Universitatea lui Teodosie al II-lea a fost reorganizată de Bardas (regent și prim-ministru) în 849, sub Împăratul Mihail al III-lea. Atunci se mută o mare parte dintre amintitele catedre la Palatul Aura Mare (Magnaura), ce fusese clădirea Senatului Roman în timpul Împăratului Iustinian cel Mare4.
Deoarece în timp rigurozitatea slăbise, Împăratul Constantin al IX-lea Monomahul reorganizează Universitatea Aura Mare în 1046, refăcând secțiunile (departamentele) de Drept și Filosofie, precum și felurite catedre. Și alte școli din Constantinopol (în afară de cele din Aura Mare) erau socotite parte a Universității din Constantinopole.
După cum se poate vedea, la 1088, când (se pretinde că) începe să funcționeze Universitatea din Bologna (aia zisă „prima!”), Universitatea din Constantinopole avea 42 de ani de la reorganizarea lui Constantin al IX-lea, 239 de ani de la reorganizarea lui Bardas și 663 de ani de la înființare!
Ceea ce înseamnă că Universitatea din Bologna este „prima” doar printr-un rasism extrem: care caută cele mai neînsemnate lucruri spre a le proclama drept criterii de separare ale „școlii noastre” de școlile celorlalți.
De pildă, se „uită” că autori apuseni, precum Paul Grendler, au criticat – mai mult sau mai puțin diplomatic – efortul de a împinge începuturile Universității din Bologna înainte de 1158 (când primește diploma de înființare!). Paul Grendler, printre alții, atrage atenția că „nu este probabil ca instrucția și organizarea să fi fost destule pentru a merita termenul de universitate înainte de anii 1150, și se poate să nu fi fost atins înainte de anii 1180” (Paul Grendler, The Universities of the Italian Renaissance, JHU Press, 2002, p. 6).
Altfel spus, se folosește pentru a declara Școala din Bologna universitate un dublu standard, comparativ cu universitățile sau academiile din Răsăritul Europei și de pe alte continente. Un dublu standard absolut subiectiv și nedrept, a cărui motivație face parte dintr-un rasism sistematic al Vestului:
în gândirea apuseană istoria și cultura Europei, ba chiar a întregii lumi, se reduc la istoria și cultura fâșiei vestice a Europei (în care Polonia, Moravia, Slovacia, Ungaria și Croația sunt un fel de teritorii exotice, pe jumătate civilizate și jumătate sălbatice).
Nenorocirea este că acest rasism a fost preluat de snobii – și agenții trădării – din România. Astfel încât dublul standard a funcționat și funcționează continuu. Printre altele, ducând la o sistematică deznaționalizare a Românilor.
(cu ajutorul lui Dumnezeu, va urma)
Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea
1 Hartmut Schafre, Education in Ancient India, Section two, India, Brill, Lieden, Boston, Koln, 2002, p. 140
2 Ceea ce astăzi am numi Algebră, dar atunci se numea Aritmetică.
3 De unde Grecii colonizatori au preluat numele în forma Byzantion (care în străvechime se pronunța „biuantion”).
4 Care a domnit între 527 și 565, fiind Român din Macedonia urcat pe tron prin vrednicie personală. Printre altele el construiește biserica (sau catedrala) Sfânta Sofia din Constantinopol, folosind arhitecți și constructori din cele trei mari neamuri ale Romaniei, Armeni, Români și Greci. De asemenea așează câteva sate de Români de munte din Macedonia în Sinai, ca apărători și sprijinitori ai Mânăstirii Sfânta Ecaterina. Deși formal islamizați, Românii din Sinai sunt și astăzi apărători și sprijinitori ai Mânăstirii Sfânta Ecaterina, fiind cei care au respins trupele ISIS ce voiau să o distrugă.
Partajează asta:
Amurgul unei lumi. Cazul SUA (V)
Suntem la a cincea parte din ”Amurgul unei lumi. Cazul SUA”.
Au Românii o vorbă: „Schimbarea Domni(tori)lor, bucuria nebunilor!”.
Aceasta vine din convingerea că binele sperat la schimbarea conducerilor omenești este cel mai adesea o amăgire.
Sunt excepții: Basarab I, Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul…
Câteva nume pe secol în cel mai bun caz!
Asta la două principate române, dacă nu trei (că dacă punem și Transilvania, e jale!).
În rest, toate schimbările de regim au adus cel mult un alt rău în locul răului dinainte.
Sunt destui fără minte care se bucură de căderea SUA sub Comunism, de prăbușirea libertăților americane, de prăbușirea economică a Statelor Unite.
O parte sunt păstrători și răspânditori ai propagandei sovietice cu „imperialismul american”, „rasismul occidental” etc. (Apropo, faptul că Rusia Țaristă a avut sclavi până la desființarea ei, că URSS-ul încă avea sclavi etc. nu face pe adepții ideilor în cauză să vadă vreo problemă, vreo contradicție, vreo nevoie de a regândi, fie și puțin, lucrurile!)
O parte sunt și mai limitați în gândire. De pildă, unii își închipuie că SUA este sursa ideologiei „Big Brother”! Și că „scăpați de SUA” vor scăpa de ideologia „Big Brother”. Faptul că la Davos și în alte asemenea grupări (de la FEM/WEF la OMS/WHO) sunt șefi Big Brother din întreaga lume nu îi lămurește: ideologia Big Brother este o formă a globalismului bolșevic. Ea nu a apărut în SUA și nu poate dispărea cu aceasta!
Trec peste alte asemenea idei stupide, ușor de demontat pentru oricine are bun-simț. Ca singur sprijin, amintesc de faptul că existența răului în lume nu se datorează (doar) unui sau unor oameni; există o sursă mai adâncă, ce nu poate fi înlăturată până la A Doua Venire.
Trăim, cum spun Chinezii, vremuri interesante.
Suntem în fața prăbușirii unei lumi, unei civilizații, unor culturi.
Șansele de revenire, de salvare, sunt sub 5%; iar asemenea șanse au fost fructificate extrem de rar în istorie.
Donald Trump, al 45-lea Președinte SUA, este și ultimul.
Deocamdată??
Pentru oricine gândește limpede este clar că Joe Biden – o marionetă pedofilă sclerozată – nu a fost ales de Americani, nu a fost votat de cetățenii SUA.
Altfel spus, a fost pus în funcție printr-o lovitură de stat a Stângii din Statele Unite ale Americii.
De jure, nu este Președintele SUA, deși ocupă (ilegal, anti-american și anti-democratic) această funcție.
Grupări puternice din FBI și CIA au fost vârful de lance al acestei lovituri de stat (împotriva optimiștilor care cred că „nu au funcționat (eficient)” împotriva fraudei electorale din SUA 2020). Ca singur exemplu, amintesc de faptul că iese la iveală implicarea unor vârfuri CIA în încercarea de a înlătura Președintele Donald Trump de la putere în timpul mandatului (link aici și alt link aici).
Iar aceste abuzuri monstruoase, anti-americane și anti-democratice ale celor două organizații nu sunt noi. Dăm un exemplu aici privind complotul și acțiunea FBI de fabricare a unor pretinse acte teroriste. Dăm un exemplu aici privind implicarea lui Joe Biden înainte de 2020 în acte extrem de grave de corupție în Ucraina – pe care CIA sigur le-a cunoscut și nu le-a sancționat, așa cum are datoria. Și aș putea să înșir multe alte asemenea cazuri, de la cele în care părinții sunt încadrați de FBI la „teroriști” („teroriști casnici”) pentru că nu vor să le fie îndoctrinați copiii de pedofili, până la cele privind Cazul Epstein, un traficant de minori apropiat de Bill Gates, Familia Obama, Familia Clinton etc. (cine caută, găsește!). Sau pot aminti despre felul în care au fost deturnate de Administrația Biden-Obama-Kamala fonduri pentru susținerea imigrației ilegale (ca mijloc de presiune și șantaj asupra societății, ca mijloc de falsificare a alegerilor). Ori despre felul în care aceeași administrație a șantajat marii producători și comercianți de carte pentru a cenzura ceea ce nu le convenea.
Poate și mai evident este actul invadării Statelor Unite ale Americii care se petrece în zilele noastre. Sub ochii și cu sprijinul instituțiilor federale: Președinție, Guvern, Armată, FBI, CIA, NSA etc. Inclusiv Curtea Supremă (SCOTUS) s-a supus ordinelor și sprijină invazia.
Invadarea SUA este un proces care începuse discret sub Obama, a fost redus masiv sub Trump, și a explodat sub echipa comunistă ce-l are ca reprezentant pe Biden.
Concret, milioane de imigranți ilegali, în covârșitoare majoritate bărbați apți de luptă, trec continuu frontiera sudică a SUA, venind din Africa, anumite părți ale Asiei (întâmplător islamice) și unele părți ale Americii Latine (întâmplător cele mai violente).
Invazia are loc prin chemarea directă și cu sprijinul deschis și mascat al amintitelor autorități federale – la care se adaugă participarea autorităților locale și altor oficiali sau forțe ce țin de Partidul Democrat sau alte grupări de Stânga (inclusiv grupurile infiltrate în Partidul Republican).
Despre toate acestea am dat exemple în episoadele anterioare; și pot fi găsite și mai multe exemple de către oricine caută surse în afara rețelelor mediatice mainstream.
Constatăm, astfel, o disfuncție sistemică a instituțiilor americane în respectarea Constituției, în apărare SUA, în păstrarea valorilor americane etc.
Mai rău, constatăm o funcționare eficientă a acelorași instituții „americane” în încălcarea Constituției SUA, în apărarea celor care invadează și/sau fac rău SUA, în distrugerea valorilor americane etc.
(Neo)Comunismul a cucerit SUA și urmărește distrugerea sistematică a tuturor redutelor valorilor americane, a tuturor structurilor ce ar putea asigura revenirea la valorile americane.
(Neo)Comunismul a cucerit SUA și îi declară neoameni (în diferite forme) pe cei care au alte valori decât cele comuniste.
Donald Trump numea totalitatea acestor forțe „Mlaștina” (The Swamp) și promitea să o asaneze.
Președinția Donald Trump a marcat, este adevărat, multe succese – de la reducerea masivă a birocrației federale până la sprijinirea deschisă a grupărilor pro-viață și eliminarea genocidarului și imaginarului „drept” la avort, de la reducerea masivă a șomajului în rândul minorităților până la o mare creștere economică.
Dar între acestea nu s-a numărat (și nu se numără) și desecarea sau asanarea Mlaștinii. Aceasta a rămas neatinsă și, dimpotrivă, l-a înlăturat pe Donald Trump în Decembrie 2020 (încercând arestarea și sinuciderea lui în Ianuarie 2021). Ba chiar i-a intentat procese absolut ridicole, de nivelul acțiunilor naziste sau bolșevice. Ba chiar cere înlăturarea lui, cu orice preț, din politică.
Asta pentru a nu mai aminti despre susținătorii lui Trump care sunt magic victime ale unor atacuri armate „de jaf” și ale altor acțiuni de același nivel.
Firesc, există mulți care speră într-o câștigare a alegerilor din 2024 de către Donald Trump și Republicani. Care să salveze SUA de la distrugere.
Este o dorință pe care o avem toți cei care gândim logic, toți cei care iubim libertatea.
Însă mă uit la mizeriile total ilegale făcute deschis împotriva lui Donald Trump, împotriva susținătorilor lui, împotriva celor aleși drept țintă în escrocheria democrată numită „J6”, la ce se face prin acțiunea Invazia SUA ș.a.m.d.
Există vreo șansă ca o parte cu greutate a FBI, CIA, NSA etc. să își dea seama că pierzând SUA vor pierde (aceste structuri) totul? Există vreo șansă să își aducă aminte de epurările repetate din toate statele comuniste, care au distrus pe toți cei care au avut funcții „înainte”? Etc.?
Nu cred. Prostia omenească e prea mare.
Dacă aveau vreun pic de rațiune nu-i puneau pe Soros, Gates ori Biden unde i-au pus.
Mai curând mă aștept să îl sinucidă sau accidenteze mortal pe Donald Trump; ori să găsească un pretext absurd pentru care să îl aresteze. Orice, doar să nu lase oamenii să își aleagă, fie și parțial, viitorul.
Desigur, asta nu înseamnă că lupta nu trebuie dată până dincolo de capăt.
Trebuie.
Tolkien voia pentru Frodo o fărâmă de lumină stelară „ca să-ți fie o lumină în locurile întunecate unde toate luminile s-au stins”.
Iisus ne-a spus să fim lumină lumii chiar și atunci când toate luminile s-au stins, căci Lumina luminează în întuneric și întunericul n-a biruit-o…
Aceasta este singura cale creștină.
Acesta este drumul sfinților și eroilor.
Pentru mine încăpățânarea Americanilor de a lupta împotriva sistemului, împotriva unor forțe teribil de puternice, este un eroism demn de cel mai deplin respect.
Mă uit cu respect la lupta unora precum Candace Owens, Charlie Kirk, Dennis Prager, Ted Cruz, Rand Paul ș.a.m.d.
Chiar dacă au parte de nenumărate lovituri – și nu de puține înfrângeri – luptă mai departe, fără șovăire. Este o lecție pe care mulți dintre Români au uitat-o, deși marele George Coșbuc le-a spus-o și în versuri: O luptă-i viața, deci te luptă! (mai departe, căutați Lupta vieții de George Coșbuc… și țineți minte, căci adevărat este poemul!).
Și cu toate că rațional, științific, nu există șanse să câștige, eroismul lor trece de șanse, într-o zonă în care, uneori, jertfa poate face imposibilul posibil.
Și fie și numai pentru acest eroism mi-aș dori să văd SUA liberă, alegându-și liber Președintele și iar, după puterile ei, creștină.
Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea
P.S. Cei care confundă Partidul Democrat cu SUA, care jubilează la gândul că distrugerea SUA va „elibera lumea”, sunt foarte mari șanse să vadă cu ochii lor ce anume va fi „eliberat” prin prăbușirea Statelor Unite! Părerea mea este că vor fi „eliberate” valuri de ură, lăcomie, genocid și distrugere; care vor bântui întreaga planetă. Sau, cel mult, că va fi eliberat locul pentru ca un sistem mondial să impună o robie planetară absolut patologică. Ceva asemănător s-a întâmplat proștilor care conduceau Transilvania în secolul al XVII-lea și s-au aliat cu Austria ca să îi izgonească pe Turci. După care urlau: Am schimbat un jug de lemn cu unul de fier. Doar că au urlat în zadar, jugul de fier a rămas.
P.P.S. Dacă ați citit până aici, probabil vă întrebați cum de am curajul să spun aceste lucruri. Sau cam ce șanse am să rămân în viață după ce am scris aceste rânduri. Mai ales că le-am scris în colonia Partidului Democrat numită Republica România (România fiind un aliat esențial al SUA despre care cei mai mulți Americani nu știu nimic important, dar în care mulți oponenți ai Stângii dispar peste noapte… ori în cel mai bun caz sunt îngropați în calomnii).
Răspunsul este că nu mă interesează: dixi et salvavi animam meam (am zis și mi-am salvat sufletul).
Cât se mai poate scrie și publica altceva decât vor (Neo)Comuniștii, o voi face, dacă sunt în viață.
Subliniez să se știe: e 1000000000000000000% sigur că nu mă voi sinucide! Dacă auziți că m-aș fi sinucis, știți tot sigur că mi s-a făcut cinstea să fiu adăugat mucenicilor (nu că aș fi la primele amenințări cu asemenea binecuvântare… care pentru rătăciți e o spaimă).
Am fost în stradă în Decembrie 1989 ca ateu; azi, Creștin fiind, cu atât mai mult nu pot să mă tem de dușmanii libertății și Adevărului. Dimpotrivă, prigoanele mă curăță ca să mă pot înfățișa Străbunilor și lui Dumnezeu cu cinste!
Deci, spun ce știu că este adevărul. Așa cum este firesc dacă ești liber.
Partajează asta:
Două alte întrebări pentru Nichifor Crainic
Revenim cu două întrebări pentru Nichifor Crainic. Și reluăm începutul de la foarte scurtul interviu publicat acum câteva zile.
Nichifor Crainic (1889-1972) și-a însușit teologia și implicit gândirea ortodoxă între cele două războaie mondiale. Vreme de mare însemnătate: pe de-o parte, se începuse ieșirea de sub dictaturile religioase ale fanatismului etnic grecesc sau rusesc, ale fanatismului imperialist catolic sau protestant; pe de altă parte, încă nu se intrase în dictatura Stângii (fie că este numită Socialism, Comunism, Bolșevism, Nazism, Fascism, NWO sau oricum altcumva).
Avem, prin urmare, o teologie și gândire ce se eliberează de felurite rătăciri și străinisme. O teologie și gândire ce caută cu stăruință, cu dârzenie, cu sfântă încăpățânare, întoarcerea la izvoare. La Sfintele și Dumnezeieștile Scripturi, la Sfânta și Dumnezeiasca Tradiție Apostolică.
Prin urmare, ne-am hotărât să îi punem câteva întrebări!
Am început cu două întrebări, prima fiind ce înseamnă a fi naționalist? iar a doua ce înseamnă a fi naționalist în România?
Răspunsurile au fost clare, dar în ceea ce privește naționalismul în România s-a înfățișat o stare dureroasă, tristă, bolnavă: iubirea de neam și țară este prigonită în România până la nimicire fizică.
Prin urmare, am revenit cu două noi întrebări, ce ni se par de mare greutate.
Noi: Dat fiind că prima afirmație din Constituția României e aceea că „România este stat național”, dat fiind că sunt proclamate și apărate de aceeași constituție suveranitatea națională, simbolurile naționale, securitatea națională, cultura națională și alte noțiuni naționaliste; dat fiind că aceeași constituție interzice defăimarea națiunii și ura națională, ar trebui să avem sprijinul deplin al statului pentru naționalism. Și totuși, dimpotrivă, naționalismul românesc cel mai curat, cel mai îndreptățit, cel mai legal și decent, este, cum ați spus, prigonit. De unde această contrazicere extremă între Constituția României și practica autorităților de stat?
Nichifor Crainic: Constatările acestea duc la una și aceeași concluzie: că pătura noastră conducătoare e coruptă până în măduva oaselor. În suprastratul conducător s-a încuibat un virus permanent, care roade energia morală a celor care se ridică sus. E adevărat că acest suprastrat a fost alcătuit multă vreme din scursura Levantului. Seminția aceea a dispărut [oare? n.n.] dar virusul a rămas.
Optimiștii au sperat că forțele ridicate din sănătatea țărănească vor schimba fața lucrurilor cu vigoarea lor morală, proaspătă. Dar s-au înșelat. Am urmărit ani de zile procesul de transformare a național-țărăniștilor, bunăoară. Oameni ridicați din popor în cea mai mare parte, fii și nepoți de țărani. Avalanșa lor în loc să schimba fața morală a statului a sfârșit printr-o asimilare a oamenilor acestora în structura coruptă a statului. Din exponenți ai țărănimii, au devenit uzurpatori și dușmani ai românismului.
Pentru oamenii de felul acesta drumul puterii trece prin complicitatea cu străinismul parazitar.
A conduce România în sensul curent presupune condiția prealabilă de a trăda.
Politicianul se simte puternic numai în actul de prigonire a românismului și înțelept numai în lepădarea de specificul spiritual al strămoșilor lui.
Români deznaționalizați – iată ce sunt în majoritatea lor conducătorii noștri politici. Puși în fața naționalismului, au îndată sentimentul intim al propriei turpitudini [mârșăvii n.n.]; și ca să se elibereze de această stare sufletească îi prigonesc pe naționaliști cu zvăpăială de apostoli. Căci numai apostazia cunoaște înverșunarea nimicitoare împotriva credinței părăsite, și numai trădarea alimentează ura împotriva celor trădați. Prigonitorii naționalismului sunt unelte ale străinismului împotriva propriului neam.
Noi: Și ce rămâne de făcut unui Român (unei Românce) în aceste împrejurări?
Nichifor Crainic: A face naționalism în asemenea condiții implică două sarcini deopotrivă de grele. Una, să lumineze necontenit pe consângeni în propria istorie. Și alta, să te aperi necontenit de loviturile apostaților și trădătorilor. Cu o mână să arăți drumul spre zorile neamului, cu cealaltă să ții spada împotriva loviturilor din spate. Din punct de vedere omenesc, în sensul obișnuit, evident nu e o existență de invidiat. Dar din clipa în care te simți Român, și nu altă lighioană sub soarele lui Dumnezeu, ai datoria să porți această existență cu sudoare de sânge. Descriind oricât de palid neplăcerile îndurate, nu-mi vin nici lacrimile babei în gene, și nici regretul că n-am trăit altfel decât am trăit.
Răspunsurile lui Nichifor Crainic sunt culese din memoriile sale. Se spune că Istoria este învățătorul vieții. [Historia magistra vitae est.] Și iată, se pot găsi răspunsuri uimitor de actuale și de interesante, la întrebări de azi, în trecut.
Acum, desigur, este în puterea fiecărui cititor să cearnă și aleagă. Să cântărească, adică, în ce măsură aceste răspunsuri îl limpezesc ori ba. În ce măsură i se par adevărate, iar calea zugrăvită în ele, de urmat.
Noi, ne-am făcut și ne facem, după putință, datoria. Mărturisind și trăind ceea ce știm că este Adevărul sau adevărul.
A consemnat pentru dumneavoastră răspunsurile martirului și eroului Nichifor Crainic, din lucrarea sa postum apărută – „Zile albe, zile negre. Memorii” –
Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea
foto: Mihai-Andrei Aldea
România Străveche - Ancient Romania 