Categorie: poezie

Leac

Mihai-Andrei Aldea1 comentariu

LEAC

Târziu.
Târziu.
şi zâmbet încercat,
şi ochi cerând iertare,
când rană,
sufletul uitat
cu lacrimi doare,
doare;
O lacrimă –
scânteie de argint –
o lacrimă
– o perlă de tăcere –
încet
încet
se stinge printre nori
şi nu
mai e
putere…

Târziu.
Târziu.
şi zâmbet încercat,
şi ochi cerând iertare,
când rană,
sufletul uitat
cu lacrimi doare,
doare;
să ierţi?
să ştergi?
târzii reînceputuri –
pe rană dor şi blânzii paşi de fluturi –
mai bine taci,
şi stai în aşteptare
(doar vremea trece-a lină
vindecare)

Mihai-Andrei Aldea

Noapte de lumină

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

NOAPTE DE LUMINĂ

(Cu plecăciune lui Mihai Eminescu)

 

Stele de-argint,
Născute în valuri,
Atinse de maluri
Şoptite se sting.

Flutură-n vânt
Umbre tăcute,
Frunze pierdute
De aripi de vânt.

Se văd ca-n oglindă,
Prin nouri de vreme,
Legende, poeme
Şi cânt de colindă.

Din zboruri de înger
Cuvinte de Cer
În taină se cern
Pe ramuri de sânger.

În Noapte lină
Din ceţuri răsare
Străveche cărare
De blândă lumină.

Păşesc printre stele:
Şi herburi, şi vremi,
Cleştar şi poieni,
Şi visele mele.

Cuvinte tăcute
Duios se rotesc
Tărâm oglindesc
De vremi neştiute.

Mihai-Andrei Aldea

Inteligenţa comunistă în versuri

Mihai-Andrei Aldea3 comentarii

Scriind despre proclamarea Republicii Populare Române, la 30 decembrie 1947, un propagandist comunist nota patetic:

„Ei [oamenii] trăiau acelaşi sentiment ca şi poetul care, pătruns de măreţia clipelor pe care le trăia, luat de valul entuziasmului general, dăltuia în slove măiestre mersul istoriei.” (Alexandru Gărneaţă)

Poetul despre care vorbeşte propagandistul A.G. este Marcel Breslaşul, iar „slovele măiestre” erau poezia (?) intitulată, pe căt de măiastru, pe atât de subtil, 30 Decembrie.
Cităm din ea o strofă:

Un megafon aducea veşti de ce se’ntâmplă.
Sângele traducea morse în tâmplă:
„Trăiască Republica Populară Română.
Poporul a luat puterea întreagă în mână.”

Acestea sunt versurile inspiraţionale şi, reamintim, „măiestre”, prin care „se dăltuia” Comnismul în minţile şi inimile oamenilor.
Acesta este nivelul de inteligenţă al Comunismului ca teorie şi practică.
Restul e… durere.

Mihai-Andrei Aldea

Un dar…

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

UN DAR…

Le las să cadă,
Iată,
peste tine.
Sunt picături de
rouă, nu
sunt lacrimi.
Şi plec.
În urmă
degeaba frunze (inimi) clatini.
Doar boabele sclipesc
în raza de
lumină.

Mihai-Andrei Aldea

Bat clopotele tainic în Ardeal

Mihai-Andrei Aldea1 comentariu

BAT CLOPOTELE TAINIC ÎN ARDEAL

Bat clopotele tainic în Ardeal
Pe crengi lumina plouă înserare
Fug norii pe sub cer, spre depărtare,
Bat clopotele tainic în Ardeal.

Coboară soare roşu peste deal,
Un vuiet grav din Oaşa se aude,
Şi altul la Nicula îi răspunde,
Bat clopotele tainic în Ardeal.

Se unduie pădurea val cu val
Pe dealuri valuri clătinându-şi ramuri,
Din schituri risipite pe drumeaguri
Bat clopotele tainic în Ardeal.

Din Făgăraş în cântec de caval,
De la Râmeţi din suflet de lumină,
Mai sus de Rohia cântarea se anină:
Bat clopotele tainic în Ardeal.

Cu vechi răsunet de adânc metal,
Din Apuseni la sfintele izvoare,
Din Râul Negru pân’ la Satu Mare,
Bat clopotele tainic în Ardeal.

În şopote izvoarele şoptesc
În frunze şi în iarbă vântul cântă
Din munţi în luncă Ţara blând ascultă
Şi cântă dulce graiul românesc.  

Miroase Ţara a tămâi şi ceară,
Miroase Ţara a Ortodoxie,
Credinţa veche, tânără şi vie,
Îi cântă Ţării taină milenară.

Şi-n noaptea ce se lasă dintre stele,
Privind din vale culmea unui deal,
Ascult în taină clopote-n Ardeal,
Cântând dureri şi visurile mele.

Bat clopotele tainic în Ardeal
Pe crengi lumina plouă înserare
Fug norii pe sub cer, spre depărtare,
Bat clopotele tainic în Ardeal.

Mihai-Andrei Aldea