Şi totuşi, uneori, se scrie şi pentru că cel care a învăţat să facă fundiţa la şiret este încântat de cum a învăţat şi ce face. Şi vrea să înveţe şi pe alţii, ori să se grozăvească. Sau pentru că i se pare că acest lucru deschide o lume, sau că ar fi frumos să-şi închipuie o lume în care şireturile îşi fac singure fundiţele…
A scrie. Presupune sa cauti ceva. E o miscare a ta catre exterior in sensul cel mai vast: ceilalti oameni, univers, natura, transcendent. E ca un proces de dublufeedback cu tot sistemul din care faci parte: primesti – dai – primesti. Este un fapt al propriei deveniri. Scrii pentru integrarea propriei fiinte in tot aluatul acestei lumi, sau poate in vederea gasirii lui Dumnezeu. Scrii pentru ca sunt multe de inteles, nelamurite. Nu scrii despre cum se face fundita la sireturi dupa ce ai stapanit procesul ci daca acesta inca te uimeste, te framanta si ti se pare ca existenta ta e inca incompleta daca nu cuceresti aceasta dimensiune. Scrii pentru ca te gandesti.
Devenirea nu este un proces spontan, usor, nu e o pleasca din cer. Adesea omul isi sta impotriva propriei deveniri. Cand am zis devenire ma gadeam initial la sensul ascendent, de la omul egoist, barbar, animalic…
Vezi articolul original 597 de cuvinte mai mult
România Străveche - Ancient Romania 