Balcic, de Ion Pillat

Balcic, nostalgic precum e luna,
Albind pereţii râpelor pustii,
Podind pe valuri licărite bruma,
Veghiind cu basme moarte vremuri vii.

Balcic, încins cu ziduri de cenuşă.
Balcic, cuprins de murmuri de fântâni,
Încununat cu ceruri de brânduşă,
Împodobit cu semne din bătrâni,

Cu dealurile surelor cămile,
Cu case vechi – încremenite oi –
Balcic, păstorule din alte zile,
Cobori pe ţărmul biblic pân’ la noi.

Cetate mai bătrână decât morţii,
Loc sfânt, ca tinereţea de senin:
Migdalii să-nflorească pragul porţii
Când în lumina ta senin mă-nchin.

Ion Pillat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s