Pentru că astăzi este ultima zi cu dezlegare la peşte din Postul Crăciunului, în cadrul serialului La cratiţă… (am mai zis de copyright? 🙂 ) o reţetă simplă şi rapidă. Produsul nu îmi aparţine, a fost făcut sâmbătă de Andrada (fata mea cea mică). Am primit greu aprobarea să postez mica reţetă, sub cuvânt că „E ceva prea uşor, prea simplu! Nu se poate numi gătit!”.
Poate, dar nici eu nu pretind că aş fi bucătar… iar uneori chiar avem nevoie de câte o reţetă uşoară, simplă, rapidă…
Deci, se iau nişte spaghete fără ou (că e post!) şi se pun la fiert, cu puţină sare sau fără, cum place fiecăruia.
În acelaşi timp, se ia nişte pastă de roşii (preferabil ca cea făcută la Mânăstirea Paltin Petru-Vodă, adică 100% naturală) şi se pune într-un castron, ca să devină baza sosului.
Se condimentează după gust.
Andrada a preferat busuioc şi cimbru, în primul rând. Apoi, desigur, usturoi. Doar că usturoi praf – aşa a vrut ea – pentru că „dă gust repede, nu ustură la limbă şi nu trebuie să aştepţi”. Bine, cum zici tu!
Apoi a deschis o conservă de ton şi una de sardine, a turnat acreală peste ele (lămâia este cea mai bună, dar în lipsă merge şi puţină zeamă de castraveţi muraţi), apoi le-a adăugat în sos. Care, până la urmă, arăta aşa:
Sosul de roşii cu peşte
Apoi au fost gata şi spaghetele,
Dacă nu aţi mai văzut spaghete fierte, să ştiţi că aşa arată!
iar produsul final arăta astfel:
Puteţi să observaţi alături usturoiul tăiat felii pentru doritori (eu, cu siguranţă!) şi strugurii (din Republica Moldova) pentru desert.
A fost, într-adevăr, o reţetă făcută îndată, şi foarte bună! Cel puţin aşa credem noi, cei care am lichidat produsul…
Vorba aia, n-o fi gătit să faci aşa ceva, dar merită!
Recunosc însă, acum la sfârşit, blasfemia pe care am săvârşit-o (după cum mi s-a explicat, fără să îmi schimb părerea şi purtarea): am mâncat la aceste paste şi castraveţi muraţi…
(Tot naturali, din aceeaşi sursă cu pasta de roşii…)
Dacă nu aveţi prea mult timp astăzi şi vreţi o reţetă foarte rapidă… poate că este o idee bună.
Mihai-Andrei Aldea