PAGINI DE CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ROMÂNEASCĂ. UN PROVERB, ALT PROVERB

 

Am amintit mai demult de

„Din greşeli, omul învaţă”

un proverb românesc vechi, al cărui corolar este că cel care nu învaţă din greşeli este neom (aka nu e om, nu se află în starea de apartenenţă reală la umanitate).

Acum m-aş opri la un alt proverb, apropiat,

„Cât trăieşte, omul învaţă” („Cât trăieşte, omu-nvaţă”)

Ar fi interesant aici şi folclorul de cartier pe temă, dar îl amân pe altădată. Mai folositor mi se pare corolarul acestui proverb, adică

„dacă omul a încetat să mai înveţe, înseamnă că a încetat să să trăiască”.

Într-adevăr, frumuseţea vieţii este dată de prospeţimea cu care privim lumea.
Uimirea şi bucuria copilului atunci când vede fluturele pentru a 500-a oară este cea care ar trebui să ne însoţească pururea. La fel iuţeala cu care el uită răul, concentrându-se pe ceea ce este frumos, pe ceea ce este de descoperit, de explorat.
Aşa se învaţă!
Nu prin storcirea creierilor într-un efort disperat de a reţine lucruri de care nu ne pasă!
Ci prin privirea lucrurilor – oricât de banale ar putea părea blazării plafonate – ca pe nişte continente noi, ce merită explorate şi aşteaptă cutezătorii descoperitori.

O astfel de privire face ca omul să înveţe mereu, să crească mereu în cunoaştere, în înţelepciune. Şi dă frumuseţe vieţii.

„Cât trăieşte, omul învaţă”

şi astfel viaţa are rost, frumuseţe, bogăţie…
poate chiar şi înţelepciune!

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s