Îndemn

Lumina lumii dacă s-a ascuns
Tăcerea din Cuvânt se prăbuşeşte
În întuneric lumea se sfârşeşte…
Degeaba mai aduci dureri şi plâns…

E Iadul întunericul cel mai deplin,
Cu întuneric noaptea, peştera, ‘ngrozesc,
Fără lumină toate se topesc
Şi ochiul lăcrimează stins pelin.

În zidurile reci de închisoare
În întuneric ud şi aer greu,
Atâţia drepţi au fost lipsiţi mereu
De cer, de nor, de stele şi de soare.

Cum au putut să treacă peste toate?
Cum au putut ca ura să înfrunte?
Topiţi, zdrobiţi, loviţi să nu mai lupte,
Cum au putut să meargă mai departe?

Închide ochii, în întuneric şezi
Şi-apleacă-te spre inimă şi-ascultă:
Găseşte-aici Lumina cea pierdută
Deschide ochii sufleteşti… şi vezi!

Mihai-Andrei Aldea

 

2 gânduri despre “Îndemn

  1. Folositor indemn. Este o poezie scrisa astazi sau este de demult? Este foarte dureros al doilea vers Tacerea din Cuvant se prabuseste si cine din Cuvant inca nu a cazut sa strige Tatalui, Tata, fereste,-ne!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s