Au trecut doi ani de la tragediile Colectiv: incendiul şi manipularea. Mulţi nu şi-au revenit.
Sunt, pe de-o parte, cei loviţi direct: cei care sunt încă suferinzi, care duc traumele – sufleteşti şi trupeşti – ale focului, fumului, morţii; cei care au/am pierdut acolo oameni dragi; cei care au alături pe cei răniţi acolo.
Sunt, pe de altă parte, cei manipulaţi atunci şi rămaşi în manipulare. Intră aici şi cei care au fost fraieriţi să dea vina pe Biserica Românească pentru crimele politicienilor, slujindu-i pe aceştia şi în lovitura de stat aranjată din vreme, şi în devierea furiei împotriva singurii structuri româneşti încă în picioare. Intră aici şi cei care au fost fraieriţi să-i creadă pe cei de la Colectiv satanişti, victime ale unui ritual satanic etc. Şi dintre unii, şi dintre ceilalţi, sunt destui – prea mulţi – care încă nu s-au trezit, care încă se scaldă în minciunile acelor zile.

Vremea trece şi vor ieşi multe la iveală.
Desigur, nu am vreo dovadă clară că incendiul de la Colectiv a fost provocat; nu am o dovadă clară că unele forţe şi-au dorit un „mic” război civil, o confruntare între atei şi ortodocşi, între felurite grupuri sociale şi/sau religioase. Încă. Am doar o listă de coincidenţe şi alte asemenea observaţii ale realităţii; interpretabilă, săraca.

Dar ştiu cum au conlucrat familiile victimelor de la Colectiv cu preoţii din parohii, ştiu cum au fost împreună, cum s-au ajutat şi cum se ajută. Ştiu că pentru multe asemenea familii „eroii” care dădeau cu pietre în biserici nu au mişcat niciodată un deget, în vreme ce hulita Biserică a ajutat şi ajută şi va ajuta.
Şi mai ştiu, văd, cum uitarea se aşterne peste ceea ce a fost.
În amintirea celor de atunci, în amintirea celor două tragedii, incendiul şi manipularea – atât de unite temporal încât par una singură – o să reiau pe blog o serie de articole pe care le-am publicat atunci. Poate şi ceva în plus…
Dumnezeu să ne ierte, că toţi, până la unul, avem atâta nevoie de iertarea Lui!

Mihai-Andrei Aldea