Cât s-a dovedit adevărat din ceea ce am văzut şi înţeles atunci?
#colectiv
Etichetă: colectiv; #colectiv
Iar despre respectul faţă de durere
În seria de articole despre tragedia Colectiv a apărut, pe 1 Noiembrie 2015 şi acest articol (pe pagina https://www.facebook.com/mihaiandrei.aldea/posts/1667441986860044). Îl redau ca amintire şi, pentru unii, poate învăţătură. Ţinem minte.
De două zile fetiţa mea cea mijlocie suferă şi se roagă pentru colegul ei de şcoală, trecut la cele veşnice după incendiul de la Clubul Colectiv. Un băiat bun, de care îşi aduce aminte cu drag.
Nu pot să nu oftez faţă de discuţiile stupid-steril-filosofico-sociologice, care ţin de o profundă împietrire a minţii şi a inimii. Discuţii despre sărbătoarea X, catedrala Y şi tot felul de alte idei fixe ale unor oameni care au uitat demult să iubească.
Oricine este un om decent – nu zic bun, dar măcar decent – ar trebui ca în aceste zile să fie alături de cei loviţi.
Vinovaţii vor fi căutaţi de autorităţi, vor fi sau nu găsiţi. Dar oricum nu vor putea repara nimic.
Morţii rămân morţi.
Familiile plâng după ei, cu lacrimi sau fără, într-o durere cumplită.
Şi mai rău este pentru cei care se zbat în spitale.
Chinurile arsurilor şi intoxicaţiilor cu fum sunt greu de închipuit pentru cine nu a trecut prin aşa ceva.
Ne sperie o arsură de chibrit, cu atât mai mult un deget apropiat de flacăra unei lumânări sau brichete.
Cei care au trecut prin iadul de la „Colectiv” au arsuri cumplite, carne vie, bucăţi de carne picată de pe ei, înfruntă primejdia unor infecţii extrem de grave, a amputărilor şi altor mutilări.
Dacă vor scăpa cu viaţă, vor purta de-a lungul anilor urmele.
Privirile multora se vor întoarce scârbite sau îngrozite de la ei, şi ei vor trebui să rabde, să rabde, să rabde.
Fete frumoase, băieţi chipeşi, bărbaţi puternici, femei încântătoare, vor avea de dus chipuri în care omul este greu de recunoscut.
Vor trece zile, săptămâni, luni, ani.
Comentatorii „isteţi” – ateişti, ortodoxişti şi alţii asemenea – vor trece la brodat pe alte subiecte, la fel de agitat, la fel de categoric, la fel de sterp.
Familiile morţilor, familiile răniţilor şi răniţii înşişi îşi vor duce crucea. Zile, săptămâni, luni, ani.
Vor trebui să trăiască zi de zi. Ei, şi cei dragi ai lor.
Mustrându-se că s-au dus, mustrându-se că i-au lăsat să se ducă, mustrându-se că n-au prevăzut, suferind pentru ceea ce s-a întâmplat, pentru ceea ce se întâmplă, pentru ceea ce li se întâmplă.
Zile, săptămâni, luni, ani.
Iar şi iar.
Unii dintre noi, puţini, vom încerca să-i ajutăm.
Ceilalţi…
Ceilalţi ar putea să tacă din gură.
Măcar acum, câteva zile.
Însă nu pot.
Pentru că respectul faţă de durere ţine de omenie.
Şi mult prea mult s-a uitat ce este aia omenie, de către mult prea mulţi.
Sunt cutremurat de durere pentru cei loviţi de tragedia de la „Colectiv”.
Sunt cutremurat de durere pentru neomenia ce îi stăpâneşte pe mulţi aşa-zişi români.
Spun aşa-zişi, pentru că dacă eşti stăpânit de neomenie, nu mai eşti nici român, nici creştin, nici om, nimic.
Un minimum de omenie ar fi însemnat să fim uniţi în jurul celor loviţi.
Să lăsăm orice discuţii şi dispute.
Să ajutăm, să mângăiem, eventual să ne rugăm.
Ori măcar să facem linişte.
Din respect faţă de durere.
#colectiv
Partajează asta:
INTRE CORUPŢIA CARE UCIDE ŞI SCHIMBĂRILE CARE NU SCHIMBĂ
(articol publicat pe 4 Noiembrie 2015 la pagina facebook
https://www.facebook.com/mihaiandrei.aldea/posts/1668109470126629)
Morţii şi răniţii de la Colectiv, familiile lor şi toţi cei loviţi de tragedie sunt răspunderea clasei politice.
Nu patronii, nu pompierii, nu rockerii, nu popii, nu medicii, nu facebook-ul, nu hipsterii sau alţii asemenea sunt de vină pentru ceea ce s-a întâmplat la Colectiv. Nici pentru normele de siguranţă de bătaie de joc, nici pentru inspecţiile de bătaie de joc (pe care le-am putea numi „razii pentru şpagă”).
Situaţia de la Colectiv se putea întâmpla oriunde:
într-un spital, într-o biserică, într-un teatru, într-o şcoală.
Ferească Dumnezeu! Dar se putea întâmpla!
Şi tot acolo se ajungea!
Pentru că statul zis român, pentru că imensa majoritate a clasei politice, pentru că autorităţile statului dispreţuiesc, ba chiar şi urăsc poporul român.
Chiar nu vedeţi?
Ultimul refugiu al politicienilor este să arunce vina pe cineva. Şi direcţionează mass-media în această privinţă.
Împotriva rockerilor sau popilor – doar, doar s-or bate între ei şi i-ar lăsa pe politicieni în pace. Împotriva galeriilor de fotbal, împotriva pompierilor, împotriva medicilor, împotriva…
Gata!
Peştele de la cap se împute!
România suferă din cauza unei clase politice mizerabile.
Oh, înţeleg!
Înţeleg faptul că este EXTREM DE GREU să umbli cu miere şi să nu îţi lingi degetele.
Eu nu mă supăr că un deputat îşi face vilă la munte, că un senator îşi face vacanţa în Thailanda ori că un ministru îşi ia maşină de 50.000 de euro. DACĂ ÎŞI FAC TREABA!
Dacă pentru accizele gigantice la carburanţi, pentru rovignete, taxe de drum şi nenumărate alte asemenea dări avem şi noi drumuri bune!
Dar noi avem drumuri care ucid!
De la drumul dintre Sighişoara şi Făgăraş până la pilonul dinspre Suceava, de la „Autostrada Morţii”, scuzaţi, „Autostrada Bucureşti – Piteşti” şi până la DN 1, nenumărate sunt drumurile care ucid. Ucid!
Pe banii noştri.
Este doar un exemplu al corupţiei care ucide.
Şi care îi stăpâneşte Guvernul, Preşedinţia, Parlamentul şi alte autorităţi ale statului.
Exagerez?
Uitaţi-vă la cei care ne conduc: infractori condamnaţi, oameni cu procese penale pe rol, plagiatori, traficanţi de influenţă, ba şi de copii, oameni care nu ar trebui să aibă nici măcar drept de vot, dar de a candida!
Şi care nu se retrag, decât pentru a reveni!
Căci, de la corupţia care ucide ajungem la schimbările care nu schimbă!
Aud că şi-ar fi dat demisia Ponta.
Foarte târziu.
O demisie muuult aşteptată.
Dar ce va schimba?
Cine vine în loc?
Cel pe care şi l-a pregătit ca înlocuitor?
Poate vor urma şi alte demisii.
Schimbări.
Care nu vor schimba nimic.
Aceeaşi clasă politică, aceeaşi corupţie care ucide.
Alte lupte, alte speranţe pierdute.
Există o soluţie.
Foarte îndepărtată, foarte greu de aplicat. Dar, cred eu, există.
Singura pe care o văd.
Ca toată România să se unească pentru a impune – prin referendum, prin inţiativă legislativă, pe ce cale se poate – o nouă Constituţie, o nouă atitudine politică.
În care să fie obligatorii cinci principii fundamentale:
1. Să fie interzise toate organizaţiile de mafie politică, de trafic de influenţă, fie că se numesc partide, grupări politice sau mişcări politice.
2. Toate candidaturile să fie independente.
3. Să fie strict interzise toate campaniile electorale şi să fie înlocuite de PREZENTAREA ELECTORALĂ.
4. Prezentarea electorală se face la fel pentru toţi candidaţii: acelaşi timp de prezentare a programului pe care candidatul se angajează să-l aplice dacă va fi ales, aceeaşi prezenţă pe site-urile dedicate (oficiale); programul prezentat este cel legalizat la notariat şi depus la Comisia Electorală.
5. Candidaţii răspund penal pentru ne-îndeplinirea obligaţiilor asumate. Comisia Electorală publică în perioada prezentării electorale programele depuse, această publicaţie fiind document ce poate fi folosit în instanţă.
Interzicerea partidelor, grupărilor sau mişcărilor politice are două scopuri:
– pe de-o parte, înlăturarea prejudecăţilor politice; un patriot va aplica măsurile necesare comunităţii sau ţării pe care o conduce, fără a ţine seama de posibila încadrare a măsurilor ca fiind „de dreapta”, „de stânga”, „de centru” etc.
– pe de altă parte, înlăturarea traficului de influenţă, pentru care existenţa unor asemenea grupări este esenţială.
Independenţa candidaturilor împiedică traficul de influenţă indirect, prin „ong-uri” sau alte structuri similare.
Interzicerea campaniilor electorale are două scopuri:
– pe de-o parte blochează unul din cele mai eficiente mijloace de cumpărare a politicienilor sau de implantare a unor agenţi pe post de politicieni;
– pe de altă parte împiedică prostirea populaţiei (extrem de mult practicată în majoritatea campaniilor electorale).
Prezentarea electorală aduce în faţa alegătorilor realitatea: omul şi programul lui. Astfel oamenii ştiu pe cine şi de ce votează. Fără gogoşelele, balonaşele şi urletele propagandistice ale campaniilor electorale. Simplu, curat.
Răspunderea penală este esenţială. Politicienii de astăzi sunt singura categorie – socială, profesională, cum vrem să o numim – care nu răspunde penal pentru neîndeplinirea atribuţiilor, chiar dacă o ţară întreagă este distrusă.
Politicienii care, în pofida Constituţiei, în pofida obligaţiilor elementare, au cedat Ucrainei, pe timp de pace, uriaşe teritorii româneşti, nu au răspuns niciodată.
Nu răspund penal nici politicienii care vând companiilor din est şi din vest dreptul de a otrăvi ţara, de a otrăvi apele, de a ne distruge solul – cu extragerile lor de gaze de şist, cu „îngrăşăminte” chimice toxice, cu insecticide şi fungicide toxice, cu OMG respinse de mai toate ţările europene etc., etc., etc.
Şi lista poate continua.
Răspunerea penală, clară şi directă, este sigura soluţie pentru îndreptarea lucrurilor.
Desigur, acum sunt prins între durerea corupţiei care ucide şi mutilează pe viaţă – Colectiv fiind doar cel mai recent exemplu teribil – şi lipsa de speranţă în faţa schimbărilor care nu schimbă nimic.
Aici, unde sunt acum, văd aceste cinci principii, ca singura soluţie pentru curăţarea societăţii româneşti, pentru un viitor al României, pur şi simplu.
În această clipă nu-mi dau seama cum s-ar putea ajunge la aplicarea celor cinci principii.
Este limpede că, în afară de câţiva cititori de pe facebook, n-o să audă nimeni de ceea ce am scris aici. Este iarăşi limpede că ar fi nevoie de o mare hotărâre, de o mare dorinţă a tuturor românilor pentru ca o asemenea schimbare să fie posibilă.
Evident, toate forţele politice s-ar opune, pentru că ar fi sfârşitul corupţiei, sfârşitul huzurelii unora pe spinarea poporului, sfârşitul bătăii de joc.
Dar poate se găseşte o cale, poate mai există destulă putere în noi pentru a realiza o îndreptare a ţării, înainte de a o vedea prăbuşită.
Părerea mea…
Mihai-Andrei Aldea
Partajează asta:
AMBIŢIA DE A VEDEA DRACI
(Articol din 9 Noiembrie 2015, apărut ca blândă chemare la decenţă a celor care se încăpăţânau să vadă în ceilalţi demoni…)
Au unii, deși își spun creștini, ambiția de a vedea pretutindeni demoni şi numai demoni. Demoni şi demonizați, satane şi sataniști. Conspirații teribile pe care ei le dezvăluie plini de curaj, cu riscuri imense. Deși, evident, o fac folosind informații disponibile oricui, care circulă liber. Și, pe cât se poate, anonimatul.
Încă din anii facultăţii mi-am dat seama că există teologi şi teo-ologi.
Sau, mai bine zis, există teologi care Îl au pe Dumnezeu şi vorbitori despre Dumnezeu care de fapt nu Îl cunosc deloc.
Avem nevoie de Dumnezeu.
Dar, în acelaşi timp, ne temem de El.
Egocentrismul nostru se teme, de fapt, de orice altă persoană. De oricine ar putea să ne scoată din tabieturile noastre, din prejudecățile noastre, din sistemul pe care ni l-am construit.
Şi cine ar putea face așa ceva mai mult, mai bine, mai îndreptățit decât Dumnezeu?
Soluția unora la această dilemă este să stea departe de Biserică şi de Dumnezeu. Eventual să dea cu pietre în Biserică şi Dumnezeu, ca în cei vinovați de a le fi tulburat sufletul, de a fi trezit glasul conștiinței.
Doar că, de multe ori, dintre cei care dau cu pietre sau asistă la asta, se ridică apostoli ai Credinţei. Alt şi alt Saul, întors pe drumul Damascului de o altă şi altă uimitoare, vie şi proaspătă întâlnire cu Dumnezeu. Ca mine, de altfel.
Alții aleg o cale mai iscusită de a sta departe de Dumnezeu: merg la Biserică.
Dar merg la Biserică nu cu sufletul deschis, ci căutând să găsească ceea ce se potrivește egocentrismului lor.
Nu pe Dumnezeu Îl caută ei, ci acele părți din Dumnezeu şi din Credință ce se potrivesc sistemului propriu. Adevărul nu contează, chiar dacă este proclamat în permanență.
Sunt oamenii care, alături de atei, vorbesc cel mai mult despre Dumnezeu. Şi unii, şi alții, fără a-L cunoaște. Teo-ologi.
M-am întrebat mult în aceste zile: ce are în suflet un om care vede peste tot numai draci?
Pe Dumnezeu?
Dar Dumnezeu este în fiecare. Şi dacă Îl ai, nu poți să nu Îl vezi în celălalt.
Dumnezeu este în fiecare, deși nu fiecare Îl are pe Dumnezeu.
Căci, deși este în tine, poți să Îl ignori, poți chiar să Îl batjocorești.
El are atâta putere şi atâta iubire încât le rabdă pe toate.
Oare ce are în suflet un om care vede peste tot şi în toţi numai draci?
Oricum, nu pe Iisus Christos!
Acesta nu s-a temut să fie asociat cu „sataniştii” vremii lui.
Saduchei sau farisei, curve şi corupţi, sclavi şi liberi, sănătoşi sau bolnavi, ostaşi ori leproşi, toţi L-au avut alături, într-o clipă sau alta, pe Iisus Christos.
La o masă, la o nuntă, la pescuit, la câmp, în munte, la Templu, în piaţă, în case, pe străzi… Dragostea lui Iisus, înțelepciunea Lui, înțelegerea față de puterea şi slăbiciunea omului, faţă de fățărnicia şi sinceritatea noastră, puterea Lui, Cuvântul Lui, au atins auzul, uneori şi mintea, ba chiar şi inima şi sufletul a mii şi mii şi mii de oameni.
Cine știa, atunci, că Fiul Omului avea să fie răstignit?
El! Iisus Christos!
Cine ştia, atunci, că Fiul lui Dumnezeu avea să fie răstignit chiar de către cei pe care îi învăţase cele bune, îi mângâiase în dureri, îi încurajase în facerea binelui, îi vindecase de bolile lor? Cine?
El! Iisus Christos!
El era cel care ştia ura ce va schimonosi gândurile, vorbele, cuvintele şi feţele celor care Îl lăudau! El era cel care ştia răutatea ce-i va stăpâni pe cei pe care îi ajuta!
Şi, paradoxal pentru teo-ologi, dincolo de răutatea din ei, dincolo de demonii din ei, a văzut şi lumina din ei, bunătatea din ei… L-a văzut pe Dumnezeu în ei!
De ce?
Pentru că de la Dumnezeu venea şi Dumnezeu era!
Cel care nu Îl are pe Dumnezeu vede numai rău în ceilalţi.
Cel care Îl are pe Dumnezeu poate să zărească, dincolo de chipurile răutăţii, lumina cea bună a Dumnezeirii ce arde în fiecare.
Şi poate să-i întindă o mână omului din faţa lui, oricât de rău ar părea (altora), pentru că vede şi înţelege şi bunătatea din el.
Mihai-Andrei Aldea
#colectiv
Articol publicat iniţial pe facebook
(ro-ro.facebook.com/PrMihaiAndreiAldea/posts/1720735911493718 )
Partajează asta:
Colectiv, între teoria conspiraţiei şi coincidenţe
(textul iniţial a apărut în Noiembrie 2015, fiind preluat şi pe ActiveNews, la adresa https://www.activenews.ro/stiri-social/Sa-credem-in-teoria-conspiratiei-126473)
Zilele acestea am tot văzut şi auzit bănuieli despre faptul că incendiul de la Colectiv ar fi fost pornit dinadins.
Nu ştiu dacă este adevărat sau nu. Dar pentru că mi s-a spus că paranoicii trăiesc mai mult decât oamenii obişnuiţi, mă întreb ce ar fi să credem, fie şi câteva minute, pentru un articol, să zicem, în teoria conspiraţiei.
Sau… Nu! Nu există conspiraţii, există doar… coincidenţe.
Este o coincidenţă faptul că incendiul a avut loc exact în perioada în care erau la rând trei concerte anti-sistem, pentru libertate şi care, dincolo de aspectul neconformist, purtau un mesaj ortodox.
Este o coincidenţă faptul că după rock-ul iubitor de libertate cântat de „Goodbye to Gravity” urmau concertele iubitoare de libertate cântate de Cedry2k, Sişu şi ceilalţi din Haarp Cord.
Este o coincidenţă că foarte mulţi dintre cei aflaţi la concert erau ortodocşi adevăraţi, erau români adevăraţi.
Este doar o coincidenţă faptul că un guvern ce n-a căzut în timpul unor lungi şi puternice demonstranţii acum şi-a dat atât de uşor demisia.
Este doar o coincidenţă faptul că mass-media a minţit şi minte, dincolo de hotarul infracţiunii, împotriva BOR, găsită ţap ispăşitor pentru crimele clasei politice.
Este doar o coincidenţă faptul că mass-media nu se întreabă ce au făcut politicienii cu aproape 30 de MILIARDE DE LEI date la Sănătate, în vreme ce BOR, cu 40 de milioane de lei, ridică biserici şi catedrale.
Este doar o coincidenţă faptul că mass-media trece sub tăcere tunul de peste 100 de milioane de euro (euro, nu lei) dat de politicieni cu Cardul de Sănătate.
Este doar o coincidenţă faptul că mass-media nu spune „vrem medici, nu carduri„, dar propagă sloganuri anti-ortodoxe.
Este doar o coincidenţă faptul că mass-media trece sub tăcere că politicienii au declarat acum câţiva ani că „ţinem degeaba 200 de spitale”.
Este doar o coincidenţă faptul că anumiţi „răspândaci” propagă printre ortodocşii practicanţi ideea că la Colectiv a fost un ritual satanic, dând fotografii sau înregistrări vechi de şase luni sau un an, ale unor formaţii şi grupări fără nici o legătură cu „Goodbye to Gravity”, încercând să-i provoace.
Este doar o coincidenţă că mass-media preia reacţiile ortodocşilor păcăliţi, răspândindu-le, dar reacţiile obiective ortodoxe sunt trecute sub tăcere.
Este doar o coincidenţă faptul că mass-media filmează şi prezintă orice „reprezentant” al oricui care trece pe la Colectiv, dar preotul de la ISU aflat acolo imediat după incendiu şi preoţii de la Radu Vodă care au fost acolo duminică au scăpat neobservaţi.
Este doar o coincidenţă faptul că mass-media uită că BOR a donat sute şi mii de litrii de sânge.
Este doar o coincidenţă faptul că mass-media a refuzat să spună că sângele preoţilor din Ialomiţa, donat pentru cei arşi la Colectiv, curge acum prin venele supravieţuitorilor.
Este doar o coincidenţă faptul că mass-media trece în treacăt peste bursele acordate de BOR familiilor lovite de catastrofă.
Este doar o coincidenţă faptul că nu s-a filmat şi nu s-a făcut publică nici una din numeroasele adunări ale celor loviţi de tragedie şi familiile lor în bisericile de care aparţin.
Este doar o coincidenţă faptul că deşi Biserica a sprijinit financiar familiile îndoliate s-a minţit public că s-ar fi cerut bani de la acestea pentru slujbe.
Şi faptul că nimeni nu a fost sancţionat pentru această mizerabilă manipulare este tot o coincidenţă.
Este o coincidenţă faptul că în vreme ce un fost preşedinte a desfiinţat mai bine de 60 de spitale BOR înfiinţat 50 de unităţi medicale, pe lângă celelalte unităţi de asistenţă socială, iar mass-media tace.
Este o coincidenţă că asistenta care a descris tragedia de la Colectiv a fost redusă la tăcere.
Este o coincidenţă că pe spinarea luptătorilor pentru libertate de la Colectiv – ortodocşi şi de altă religie – s-au cocoţat propagandişti ai statului autoritar, dictatorial, ateu, bolşevic, iar mass-media tace.
Este o coincidenţă faptul că din salariul mediu pe economie un om dă 6 lei pe an pentru Culte, dar plăteşte statului sute de milioane direct şi indirect, însă vina pentru starea ţării este pusă pe seama celor şase lei. De mass-media.
Este o coincidenţă faptul că în spatele puterilor mass-media stau aceleaşi grupuri care taie şi spânzură în politică şi care sunt vinovate de corupţia şi decăderea ţării, inclusiv de tragedia de la Colectiv.
Este o coincidenţă că aceeaşi mass-medie şi aceleaşi grupuri de putere au distrus Învăţământul, Sănătatea, Cultura, Armata, Industria, Comerţul, Turismul şi tot ce au mai putut, tot ceea ce este românesc, fără a răspunde vreodată pentru asta.
Este o coincidenţă faptul că aceeaşi mass-medie a promovat şi promovează masiv orice fel de cultură străină, orice religie străină, orice nu este românesc.
Este o coincidenţă că la alte manifestaţii la fel de largi nu a existat nici o reacţie oficială, iar acum oficialităţile pretind, dintr-o dată, că bagă în seamă poporul.
Este o coincidenţă faptul că aceleaşi voci încearcă să-i divizeze pe români şi să-i ridice împotriva singurii structuri româneşti încă în picioare, şi că aruncă vina pe rockeri, popi, medici, pompieri şi pe oricine poate pentru crimele de la Colectiv şi pentru tot ce merge rău în ţara asta. #colectiv
Aş putea să mai înşir coincidenţe, dar nu are rost. Paranoia te-o ţine mai mult în viaţă, dar este plictisitoare rău. Totuşi coincidenţele astea sunt „puţin” cam multe. Ciudat.
Mihai-Andrei Aldea
P.S. După ce manevrele politice se vor potoli, după ce puştii eliberatori şi agenţii manipulatori vor avea alte treburi, victimele de la Colectiv o să sufere mai departe. Având alături aceiaşi preoţi ortodocşi, aceiaşi medici şi asistente şi aceiaşi voluntari ce i-au ajutat aceste zile. La fel de ignoraţi ca şi acum, la fel de nedrept trataţi. Dar făcându-şi datoria mai departe.
Până când majoritatea va ajunge să facă asemenea, o să tot fim manipulaţi de politicieni şi ne vom tot întoarce în robia din care, în izbucniri de moment, ni se pare că scăpăm.
Părerea mea…
România Străveche - Ancient Romania 