Un propagandist comunist (Alexandru Gârneaţă), încercând să prezinte – „măiastru” – situaţia Românilor din Regat în preajma lui 1907 face eforturi de calcul. Este vorba despre un calcul aritmetic, simplu, pe care orice absolvent de gimnaziu îl putea face foarte bine în vremea dintre primele două războaie mondiale. Şi care îi era necesar pentru un fel de statistică… Cităm:

„Cinci mii de boeri, adică 1-2% din numărul total al proprietarilor agricoli, stăpâneau 4.000.000 hectare adică 49% din totalul întregii suprafeţi cultivabile, iar 921.000 ţărani – capi de familii, adică 88%, stăpâneau 3.000.000 hectare, deci 40%.
Între aceştia un număr de 39.000 proprietari mijlocii aveau 852.000 hectare.”

Avem, deci, numărul total al proprietarilor agricoli, pe care îl numim, simplu, NPA. Acesta ar trebui să fie 100%. Din care 1-2% „boeri” şi 88% „ţărani”.

Dacă boerii sunt 1-2% din NPA şi sunt 5.000 („cinci mii”), rezultă că NPA este de 500.000 sau, respectiv, 250.000… O „mică” diferenţă. Practic A.G. nu face deosebirea între valori procentuale duble…

Dar dacă cei 921.000 de ţărani sunt 88%, înseamnă că 1% este 921.000 împărţit la 88. Ceea ce dă 10.465,(90)!
Adică boerii, după aceste cifre, ar fi sub 0,5% din NPA!
Iar suma totală a NPA ar fi de 1.046.590,(90)!
Între dublu şi cvadruplu faţă de cea rezultată din numărul de boeri şi procentul dat pentru aceştia!

Desigur, propagandistul A.G. lasă în umbră diferenţa între 89-90% dintre proprietarii agricoli şi 100%.
La o primă vedere ar părea că este vorba despre cei „39.000 proprietari mijlocii”, doar că fraza începe cu „între aceştia”, ceea ce ar însemna că proprietarii mijlocii sunt văzuţi ca o parte dintre ţărani.
Ce-i drept, 11% proprietari mijlocii plus 88% ţărani plus 1% boeri ne-ar duce la un total de 100%. Făcându-ne să socotim exprimarea „între aceştia” doar o mărturie a calităţii limbii române folosită de A.G. (chiar şi într-o lucrare publică… ceea ce spune multe despre epocă).
Ne izbim însă de alte câteva probleme matematice.
Dacă boerii sunt 1-2% din NPA înseamnă că proprietarii mijlocii ar trebui să fie ori 27.500, ori 55.000… Cifra de 39.000 nu se potriveşte cu niciuna dintre aceste două variante. Media dintre ele, 41,250, se apropie de cifra furnizată, dar cu o aproximaţie uriaşă. Conform cifrelor date de A.G. pentru boeri, ar însemna că proprietarii mijlocii sunt între 4 şi 8% din NPA. Ceea ce dă, evident, un total aberant de proprietari, mult sub 100%.

Pe de altă parte, dacă ţăranii sunt 88% din NPA, cei „39.000 proprietari mijlocii” nu pot fi 11% din NPA. Conform numărului şi procentului dat de A.G. pentru ţărani, rezultă că proprietarii mijlocii sunt aproximativ 3,726% din NPA!
În sfârşit, dacă într-adevăr proprietarii mijlocii sunt 39.000 şi reprezintă 11% din NPA, atunci boerii sunt, cu 5.000 de oameni, cca. 1,41%¹. Asta ar transforma acel 1-2% dat de A.G. într-o aproximare grosolană a unui procent real. Totuşi asta îi face pe ţărani să fie, cu 921.000 de oameni, aproximativ 259,769563% din NPA!
După cum se vede, nu se potriveşte, oricum am lua-o!

Să fie atunci acel 11%, într-adevăr, un procent din numărul „ţăranilor„?
Dar 921.000 împărţit la 100 ne dă 9.210, care înseamnă 1% din cifra în cauză. Iar 11% ne dă 101.310, care ar trebui să fie numărul proprietarilor mijlocii dacă acel 11% se raportează la numărul total al ţăranilor deţinători de terenuri agricole.

Trecând peste problema procentelor de boeri, ţărani şi proprietari mijlocii, imposibil de rezolvat raţional în temeiul cifrelor folosite de propagandistul comunist A.G., observăm în treacăt încă o mică problemă de aritmetică: aceea a terenurilor.
Dacă 4.000.000 de hectare sunt 49% din „totalul întregii suprafeţi cultivabile„, atunci 3.000.000 de hectare înseamnă 36,75%, nu 40%! Este o deosebire serioasă, o rotunjire în defavoarea ţăranilor, o adevărată „rotunjire anti-comunistă”, pe care A.G. nu şi-ar fi permis-o niciodată. Dar din punct de vedere aritmetic pare doar o „mică greşeală” în comparaţie cu cele de mai sus…

Avem aici un exemplu asupra felului în care Comunismul făcea „statisticile” în „studiile” de propagandă. Aceasta este inteligenţa comunistă. Şi unii o păstrează până astăzi, neschimbată, adesea preluând asemenea cifre şi „statistici” drept „dovezi” pentru ideile lor…
Ce-i drept, cultura de internet favorizează în mare parte superficialitatea şi lipsa de discernământ. Între altele, prin inducerea foamei după informaţii inutile. Această foame, avantajoasă pentru buzunarele celor din mass-media, îl face pe om incapabil de discernământ. Când să verifici informaţiile, când să verifici numerele care ţi se dau, câtă vreme tu deja alergi către alte „ştiri”?
Soluţia este clară şi la îndemână: să mâncăm cu măsură!
Nu doar mesele propriu-zise, necesare trupului, ci şi informaţiile, ştirile, datele.
Să le primim cu măsură, fără lăcomie, fără bulimie.
Să le mestecăm. Adică să le trecem, cu grijă, prin filtrul gândirii.
Analizând, comparând.

Am stat odată rupt de internet, televizor, ziare, radio etc. vreme de cca. două luni.
Mulţi cunoscuţi erau îngroziţi, la propriu, de gestul meu. Îl vedeau aproape ca pe o sinucidere. „Cum să te rupi de lume?”, întrebau. „Cum să renunţi la informare?”, se cutremurau.
După cele două luni i-am adunat pe cei mai tulburaţi, pe cei mai gălăgioşi în această privinţă.
Le-am povestit ce cărţi citisem între timp, ce învăţasem din ele; ce oameni întâlnisem, cum îi ajutasem, ce învăţasem de la ei, cum mă ajutaseră. Şi tot aşa.
După aceea, i-am rugat să-mi spună cu ce au rămas din ştirile şi celelalte informaţii adunate din mass-media în aceeaşi perioadă.
Nimic.
Chiar nimic.
Încercau să-şi aducă aminte fragmente de ştiri, de informaţii.
Totul era trunchiat şi, categoric, neimportant.
Şi pesimist. Pentru că relele se vând mai bine, aşa că mass-media induce, necesar, pesimism, deprimare, stare de rău.
Erau, ca urmare, două luni pierdute pentru prietenii speriaţi pentru mine.
Viaţă risipită pe ştiri şi informaţii inutile, luate fără gândire, fără discernământ.
De aceea, concluzia se impune: mai puţine ştiri şi informaţii, dar gândite mai mult, verificate, analizate mai mult, sunt infinit mai folositoare
Citirea unor cărţi este preferabilă privirii unor filme, şi aduce infinit mai mult decât urmărirea unor „fluxuri de ştiri” adesea complet inutile, dacă nu profund dăunătoare.
Şi revin…
Soluţia este clară şi la îndemână: să mâncăm cu măsură!
Nu doar mesele propriu-zise, necesare trupului, ci şi informaţiile, ştirile, datele.
Să le primim cu măsură, fără lăcomie, fără bulimie.
Să le mestecăm. Adică să le trecem, cu grijă, prin filtrul gândirii.
Analizând, comparând.
Şi trăind; practic, real, concret.
Crescând intelectual, moral, sufleteşte.
Vom vedea, cu bucurie şi uimire, că se poate şi că este extraordinar de bine!
Până la urmă, gândirea este un act profund anti-comunist… 🙂

Mihai-Andrei Aldea

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

¹ Pentru că 39.000 împărţit la 11 ne dă 3.545,(45), ceea ce ar fi 1% din NPA dacă procentul de 11% dat de A.G. pentru proprietarii mijlocii se referă la NPA.