Nemuritori

Nemuritori

Noi nu avem nici vârstă, nici ani.
Ne purtăm, doar, în suflet şi-n ochi nemurirea
Şi trecând prin vremi mai bogaţi ori sărmani
Învăţăm cu pământul străbun ce-i iubirea.

Prin timpuri ce fulgeră zbateri durute

Se văd focuri cumplite şi sânge şi fum,
Cetăţi minunate-n ruini prefăcute
Lăcaşuri preasfinte topite în scrum.

Dar peste urme de sfântă durere
În munţii cei sfinţi şi-n câmpii luminoase

Pasc oile, caii şi vitele noastre
Şi-n brazdele negre saltă spice frumoase.

Şi toate sunt sfinte sub bolta cerească
Lăsate aici de Sfânt Dumnezeu
În mâinile noastre, în lacrima noastră,
În focul ce arde în inimi mereu.

Sub valuri de mâluri şi râuri urâte
Stă-n veşnică luptă neamul de stâncă
Răbdând şi zdrobind mişeliile crunte
Zidind către Ceruri credinţă adâncă.

Precum în furtună sub ape-nverzite
Corabia pare-n adânc a intra
Dar prora-i zvâcneşte spre Ceruri fierbinte
Şi flutură-n vârful catargului stea.

Căci zidul şi casa din nou se înalţă

Cât în suflet şi-n ochi ne purtăm nemurirea
Şi veşnici, luminaţi de preasfânta speranţă,
Învăţăm cu pământul străbun ce-i iubirea.

fundal 001 b mic

 

Mihai-Andrei Aldea

Un gând despre “Nemuritori

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s