Ce este o femeie? (I)

11, august, 20265, august, 2026 Mihai-Andrei Aldea1 comentariu

Întrebarea Ce este o femeie? era cândva o provocare pentru copiii mici, dar mai ales rușinoși.
Pe atunci oamenii creșteau în cea mai mare parte într-o strânsă legătură cu natura.
De mici vedeau vaci, cățele, oi, scroafe, capre, iepe și găini ori, respectiv, tauri, câini, berbeci, vieri, țapi, armăsari și cocoși.
Vedeau și deosebirile dintre taur și bou, dintre câinele viril (zăvod) și cel castrat, dintre vier și porc, dintre țap și bălăban (țap curățit ori jugănit), dintre berbec și batal, dintre armăsar și cal ori dintre cocoș și clapon.

Ca urmare, toți știau că un eunuc este un bărbat fără anumite părți, un bou este un taur fără anumite părți, asemenea un clapon față de cocoș, un porc față de vier etc.
Nu s-a pomenit vreodată, la Români sau Chinezi, la Japonezi ori Apași, la Coreeni sau Zuluși, să creadă cineva că scoțând anumite părți ale masculului ori bărbatului devine femeie.

Totuși, se va spune, oamenii de atunci era înapoiați în tehnologie, medicină, biologie.
Adevărat.
Și, pentru că suntem mai avansați, este mai ușor să răspundem, obiectiv, nu subiectiv, științific, nu fantezist, ce este o femeie.

O femeie este făptura umană cu cromozomi XX.

Așa cum, în contrapartidă,

Un bărbat este făptura umană cu cromozomi XY

Este simplu și clar, este definiția folosită de medicina legală – explicit sau implicit –, este realitatea concretă.
Este un adevăr absolut.

Dar, va întreba cineva, cum este cu afirmația că
„O femeie este cineva care se consideră femeie”?

Ei bine, o asemenea frază spune cine cred emițătorii că ar fi femeie, nu ce este o femeie. Altfel spus, afirmația nu răspunde absolut deloc la întrebare.
Mai trist este faptul absolut evident că între ceea ce credem că suntem și ceea ce suntem poate să apară o prăpastie dacă nu ne bazăm pe fapte concrete și clare.

De exemplu, eu pot să mă cred un om căruia Bill Gates îi datorează un miliard de dolari – cu taxele plătite de el –, dar este evident că oricât de tare aș crede așa ceva în afară de unele urmări medicale – din zona psihologiei sau psihiatriei, după caz – nu voi obține datoria imaginară.

Sunt multe de spus pe subiect – pentru că se bate mult apa în piuă pe temă – însă din punct de vedere științific lucrurile sunt clare.
Orice altă opinie ține nu de știință, nu de realitate, ci de manevrele politice pentru dezbinarea și controlul oamenilor, pentru reducerea populației și alte asemenea scopuri demonice.

Cine are minte de înțeles, să înțeleagă!

(va urma)

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

Să spunem DA ca să putem spune NU

6, octombrie, 20186, octombrie, 2018 Mihai-Andrei Aldea11 comentarii

În toamna lui 2017 izbucnise un scandal în Marea Britanie: un părinte s-a plâns, puternic şi public, pentru că fetiţa lui de 12 ani fusese obligată la şcoală să scrie o lucrare. Ce lucrare? „Scrisoare pentru părinţi în care să le explici de ce te-ai convertit la Islam”.

Da, în Marea Britanie a lui 2017 este interzisă Biblia în şcoli, sunt interzise valorile creştine în şcoli, dar se promovează perversiunile sexuale în şcoli, se promovează Islamul în şcoli.
Părintele amintit a făcut scandal, dar lucrurile nu s-au schimbat.
Nimeni nu poate să propună în şcolile britanice o lucrare cu titlul „De ce aleg heterosexualitatea” sau „Pentru ce am devenit creştin”. Nimeni. Este interzis prin lege.
În schimb SE IMPUN în şcolile britanice lucrări de genul „De ce am ales să fiu gay”, „Cum cer în căsătorie pe cineva de acelaşi sex”, „Pentru ce m-am convertit la Islam”.
Se impun, pentru că nici profesorii, nici copiii, nu pot spune „NU”.
Nu pot spune „Nu pot face o lucrare în care să spun că am ales să fiu gay, pentru că eu sunt hetero”. Chiar dacă sunt. Şi sunt, de vreme ce organizaţiile lgbt declară că sunt 10% din populaţie în zonele cele mai pro-lgbt. Deci 90% NU sunt lgbt, dar sunt obligaţi să facă lucrări în care pretind că sunt lgbt!
Nu pot spune „Nu pot face o lucrare în care să spun că am ales Islamul, pentru că eu am ales Ortodoxia (sau Anglicanismul; sau Catolicismul etc.)”. Nu pot să facă asta, e interzis.

Nu poţi, ca britanic, nici măcar să spui pe reţelele de socializare „cred că homosexualitatea este o greşeală” sau „cred că homosexualitatea este un păcat”. Dacă o spui, vei fi atacat extrem atât în reţea, cât şi în viaţa publică. Sunt oameni care şi-au pierdut locul de muncă după o asemenea frază.
Nu poţi, pe scurt, să spui „Nu, eu nu cred că este aşa. E dreptul vostru să credeţi asta, e dreptul meu să cred altceva.” Nu! Nu ţi se recunoaşte acest drept! Eşti obligat să gândeşti ca ceilalţi, ca puterea politică!
Nici măcar nu ai voie să taci! Nu ai voie să spui „Nu mă pronunţ!” Asta duce automat la atacuri. „Trebuie să ai această părere!” Trebuie, nu ai voie să spui NU.

Asta se întâmplă pentru că Marea Britanie nu a ştiut să spună DA.
Nu a ştiut să spună „DA, avem valorile noastre. Vă respectăm părerile, existenţa, dar noi avem valorile noastre şi, DA, vrem să le păstrăm.”
Şi Orwell, cu al său „1984”, se dovedeşte corect. A greşit doar anii. Nu sunt anii ’80 ai secolului XX, sunt anii ’10 ai secolului XXI. Dar regimul instaurat de „toleranţii” pro-lgbt, pro-islam dar total ANTI-creştini, ANTI-libertate de gândire, ANTI-libertate de exprimare, ANTI-tradiţie etc., regimul oficial în Marea Britanie, Canada, Suedia şi tot mai multe ţări este EXACT regimul preconizat de Orwell: impunerea sexualizării (de la o vârstă cât mai mică), impunerea „fericirii”, impunerea superficialităţii, damnarea tradiţiilor, damnarea „exprimării incorecte” etc., etc.
Pentru că nu au ştiut să spună DA propriilor tradiţii, propriilor valori, aceste ţări nu mai pot spune acuma NU abuzului.

Să spunem DA valorilor, ca să putem spune NU abuzurilor!

rezistenta Bucovina