VECERNIE

 

Fum de tămâie blând ridică jarul,
În umbră blând cădelniţa luceşte,
În Casa Ta tăcerea blând vorbeşte
Şi blând coboară peste lume harul.

Îşi uită fiecare iar amarul
Când slujba pace-n suflete anină,
Se-nalţă rugăciunea mai deplină,
Fum de tămâie blând ridică jarul.

Şi preotul în taină şopoteşte,
Aripi de înger flutură-n altar,
Grăim cuvintele ecteniei arar
În umbră blând cădelniţa luceşte.

Sub boltă un arhanghel se roteşte,
Lumini din Duhul Sfânt se-aprind în suflet,
Nici nu vorbesc şi parcă nici nu cuget –
În Casa Ta tăcerea blând vorbeşte.

Şi sfinţii peste noi revarsă darul,
Spre pardoseală fruntea se apleacă,
De dor de cer voinţa se îneacă,
Şi blând coboară peste lume harul.

Şi blând coboară peste lume harul,
În Casa Ta tăcerea blând vorbeşte,
În umbră blînd cădelniţa luceşte,
Fum de tămâie blând ridică jarul.

Mihai-Andrei Aldea