Etichetă: Statele Unite ale Americii

Donald Trump – ultimul Președinte al SUA. Sinteză istorică

Mihai-Andrei Aldea2 comentarii

English translation here

Viața este un război între binele și răul din noi. Un război ce se va încheia prin A Doua Venire a lui Iisus Christos – până atunci, trebuie purtat mereu, de către toți, zi de zi, noapte de noapte, an de an. Mereu, o repet, de către fiecare generație și de către fiecare om.
De ce repet aceste lucruri?
Pentru că cei care le uită pierd războiul.
Cum s-a întâmplat acum cu SUA.
Și, de fiecare dată, pierderea acestui război de către o persoană se răsfrânge asupra altora.
Cu atât mai mult înfrângerea unei super-puteri.

L-am văzut pentru prima oară pe Donald Trump atunci când am venit într-o vizită. Prietenii se uitau cu multă pasiune la un serial numit Ucenicul (în engleză, Apprentice; 2004-2017). Serialul era dedicat eforturilor unora de a deveni ucenicul unui miliardar american, Donald Trump.
Cunoșteam cultura americană (adică a SUA) din cărți – cărți comuniste, antiamericane, cărți americane (pro sau anti americane), cărți ale altora despre SUA.
Ceea ce vedeam în serial mi s-a părut foarte tipic american.
Cine a citit (despre) David Crockett, Jack London (mai ales The Valley of the Moon și The Sea-Wolf) cunoaște acest „tipic american”: un amestec de aventură și (clipe de) lenevie, sentimentalism și nepăsare, bădărănie și inteligență, curaj și obligatoriu lăudăroșenie, muncă și înclinație pentru lucruri țipătoare, iar lăudăroșenie…

Cât am văzut din serialul Ucenicul – vreo două sau trei episoade, printre care cel cu Nadia Comăneci – a fost un câștig: în primul rând, a dat un chip mai concret celor cunoscute din cărți.
Desigur, cineva ar putea să se gândească la faptul că poate mai văzusem unele filme americane – westernuri mai ales, serialul Dallas etc. – ce redau și ele același „tipic american”. Da, așa este. Dar am păstrat totdeauna o rezervă față de cărți și mai ales filme – creații artistice, până la urmă, supuse unor prejudecăți și subiectivisme. Ele nu pot înlocui observația fenomenului, nu pot înlocui experiența propriu-zisă, chiar dacă pot ajuta mult în înțelegerea ei (sau dimpotrivă, dacă am preluat din ele prejudecăți ce care nu ne eliberăm!).

Revin: serialul Ucenicul (Apprentice) a dat un chip mai concret stilului american.
Nu îmi place.
Nu îmi place acest stil. De aceea nu am plecat în SUA, deși am rude și cunoscuți ce și-au găsit acolo un loc (bun). Deși am avut oferte de studiu și muncă (pentru care păstrez un sentiment frumos celor care mi le-au dat).
Sunt însă Român, cu cele bune și rele ale mele, și un Român legat de acest pământ, pe care nu îl pot părăsi. Este al meu, dar mai ales sunt al lui, și al străbunilor mei, în vecii vecilor.
Ca urmare, stilul american mi-a fost și îmi este străin.

Îmi rămâne străin, oricât de obișnuit aș fi cu acest stil – prin filmele americane ce ne-au invadat, emisiunile americane ce au fost preluate de televiziunile și radiourile de la noi etc.
Miliardarul Donald Trump, inima serialului Ucenicul, a fost și rămâne o reprezentare perfectă a stilului american.
Calitățile lui Donald Trump – de la cele de afacerist la cele de filantrop – sunt greu de văzut și de recunoscut pentru un Român tradițional: primele virtuți românești sunt Credința și bunul-simț. Ca urmare, gura mare, lăudăroșenia, sunt printre primele patimi cu care Cultura Românească Veche luptă.
Dimpotrivă, pentru American gura mare și lăudăroșenia sunt ceva firesc.
De la țipetele băiatului ce vinde ziare la luxul cât mai țipător al bogătașului, David Crockett se regăsește în mai tot ce are SUA tradițional.

Am fost, atunci, mai puțin interesat de Donald Trump.
Era un bogătaș american tipic, după cum am spus. De aceea era și foarte iubit de mass-media americană: de la numeroasele sale acțiuni de binefacere până la viața sa socială, avea ce să toace – de asemenea în stil american.

Nu m-a mirat, peste ani, atunci când s-a hotărât să candideze la Președinția SUA.
Știam că au mai fost milionari sau miliardari ce s-au angajat în această aventură – de a încerca să ajungă în cea mai înaltă funcție oficială a Statelor Unite. Fără succes, atâta vreme cât mafia politică și financiară nu era în spatele lor.
Deci nu m-a mirat acțiunea lui, nici nu m-a interesat (nici măcar cât să văd în ce măsură este ambiția excentricității tipice a Americanului sau acoperirea unui grup de interese destul de puternic pentru a-i da șanse reale în alegeri).

Dar mi-a atras atenția ceva: schimbarea radicală a poziției mass-mediei față de Donald Trump.

Până atunci, Donald Trump era pentru mass-media Americanul ideal: realizat, competent, lăudăros, spectaculos, amuzant, uneori ridicol, sociabil, uneori genial etc.
Acum, dintr-o dată, mass-media îl prezenta pe Donald Trump exclusiv negativ. În același stil american, plin de superlative, Donald Trump devenise pentru mass-media chipul prostiei sau, paradoxal, chipul Răului.
Situația era absurdă, ridicolă, grotescă!
Plină de nerușinare, mass-media care îl ținuse în brațe decenii întregi îl umplea acum de scuipați din cap până în picioare.
Până ieri îl lăudase, acum nu îi mai găsea nicio calitate posibilă.
Și nu îi îngăduia nicio șansă de a deveni Președintele SUA.

Tot în clasicul stil Davy Crockett, Donald Trump privea cu un zâmbet superior această revărsare isterică de insulte și acuzații, batjocură și trădare. Și, uluitor, spunea adevăruri esențiale despre corupția din SUA, despre felul în care mafia neocomunistă – în primul rând prin clasa politică – a preluat controlul Statelor Unite și luptă să anuleze libertățile și drepturile omului obișnuit.

Acest discurs – mereu definit drept „teoria conspirației” de mafioții conspiratori și slugile lor – avea o foarte mare greutate, venind din partea unui miliardar. Adică a unui om aflat exact în cercurile de putere despre care vorbește!
Sau, ar fi avut o foarte mare greutate, dacă mass-media nu ar fi îngropat acest om în acuzații, insulte și bătaie de joc.

Schimbarea totală a purtării instrumentelor mediatice mi-a atras atenția real, pentru prima dată, asupra lui Donald Trump.
Am constatat că, dincolo de stilul campaniei lui (pentru mine foarte neplăcut), ceea ce spunea era corect, era adevărat. Ceea ce propunea el, ca program electoral, erau lucrurile de care Statele Unite aveau nevoie pentru a se întoarce la țara care fusese un chip al libertății – și care, de decenii, devenise un chip al fățărniciei, un pumn de fier într-o mănușă ce s-ar fi vrut de catifea.
Chiar lozinca, „Fă America iar măreață!” (Make America Great Again) era de bun simț pentru orice American. Este firesc pentru oricare cetățean să vrea ca țara lui să fie (iar) măreață. Doar un dement comunist, obsedat patologic de globalizare, poate să fie împotriva unei asemenea idei.
Donald Trump prezenta fapte.
Campania împotriva lui, doar o revărsare de ură, dispreț și răutate. Ba chiar disperare.
Căci, în ciuda faptului că toată mass-media mainstream era împotriva lui, Donald Trump creștea în sondaje, tot mai mult.

Desigur, m-am întrebat și eu cât de reală este campania lui, cât de real este angajamentul lui în apărarea valorilor americane.
Dar nu am putut să nu simpatizez cu el, văzând cât de urât se întorseseră împotriva lui admiratorii și „prietenii” de până mai ieri.
Mai ales când am văzut că are drept contra-candidat pentru Președinția SUA pe Hillary Clinton, criminala care, alături de soțul ei, a luat parte la crime împotriva umanității în Iugoslavia, Serbia, Siria și în alte părți.

Hillary Clinton este escroacă acoperită de mass-media, care a distrus dovezi esențiale într-un caz de trădare națională și a scăpat prin scuza ridicolă „le-am distrus din greșeală”. Este vorba, atenție!, despre peste 2,000 (două mii) de emailuri pe care, într-o cercetare federală (FBI!), Hillary Clinton le-a șters „din greșeală”. O parte dintre aceste emailuri fiind deja confirmate ca având informații clasificate – fie la nivelul „secret”, fie la nivelul „top secret”.
Orice alt funcționar american ce ar fi făcut un asemenea gest, venind cu o asemenea scuză, ar fi ajuns în pușcărie.
Și, bineînțeles, scuza ar fi fost cel mult subiectul ridicolului general.
Totuși aceeași mass-media care îl toca pe Donald Trump și îl declara o satană care va instaura o dictatură fascistă în SUA, o lua în brațe pe această individă!

Față de această stare de lucruri, Donald Trump vorbea public despre „mlaștina” care sufocă SUA, și din care Familia Clinton este parte.
Ca și despre alte adevăruri asemănătoare.

M-am întrebat repetat cât de sincer este Donald Trump în dorința de a îndrepta lucrurile în SUA, de a promova adevăratele valori americane, de a „seca mlaștina”.
Putea ușor să fie vorba doar despre obișnuitele minciuni electorale ale politicienilor.
Dar disperarea clasei politice, disperarea unor megalomani cu complex mesianic (precum Bill Gates ori George Soros), virulența patologică a atacurilor mediatice, complicitatea autorităților la violențele fizice împotriva simpatizanților MAGA etc. arătau altceva.
Arătau, pe de-o parte, existența și întinderea „mlaștinii” despre care tot amintea Donald Trump. Erau, adică, cea mai concretă dovadă a existenței mafiei pretins inexistentă.
Totodată, arătau că această mafie se teme de Donald Trump.

Iarăși, putea să fie o teamă simulată. O altă manevră electorală. Dar…
De la începutul anilor ’90 mă lămurisem că SUA fusese preluată de Comuniști. Amintiții Bill Gates ori George Soros, dar și alții asemenea, erau promotorii unor doctrine și politici de Extremă-Stânga. Adeseori identice doctrinelor de tip bolșevic, nazist ori fascist.
Susținerea pentru regimuri patologice precum Iliescu sau Constantinescu, pentru distrugerea României (cea mai pro-americană țară din Eurasia!), dovedeau că Statele Unite sunt conduse de o grupare în aceeași măsură anti-umană și anti-americană.
Acțiunile inumane din Irak și Iugoslavia au confirmat 1000% această realitate.
În numele unor minciuni evidente (arme de distrugere în masă inexistente, de pildă) s-au săvârșit atrocități teribile de către forțele armate ale SUA. Sub conducerea nominală a celor susținuți de amintiții miliardari (gen Bill Clinton, George W. Bush Jr., Hillary Clinton, Colin Powell, Condoleezza Rice etc.).

S-a văzut astfel că Statele Unite ale Americii fuseseră preluate de forțe extremiste, care nu aveau nicio șovăire în săvârșirea oricăror atrocități.
Atât prin SUA în Vest, cât și prin China Comunistă în Est, lumea înainta cu pași mari către dictatura globală din cărțile s.f. și din prevenirile multor Sfinți din Prigoanele Comuniste.
Cuvântul unor preoți precum Iustin Pârvu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa și alții asemenea se confirma, din nenorocire, an de an: lumea se lasă cucerită de Rău, îl laudă și îl susține, urăște Binele, fuge de El, îi urăște pe cei care Îl (mai) iubesc, Îl (mai) caută.

Ca urmare, nu exista nicio nevoie a acestei grupări pentru cineva ca Donald Trump.
Nu era nevoie de cineva care să pună pe masă mizeriile acestei mafii.
Nu era nevoie de cineva care să dea speranțe iubitorilor de libertate – cei mai mulți deja resemnați în fața inevitabilei dictaturi totale, biometrice, care se prefigura tot mai clar.
Să fi fost Donald Trump „nebunul” care, din iubire de Patrie, e gata să se jertfească pentru SUA?

Deși o asemenea idee este frumoasă, părea cu totul imposibilă.
Era adevărat că Donald Trump își folosea banii proprii pentru campania electorală, în loc să depindă de cercurile de influență, ca ceilalți candidați.
Era adevărat că până și în Partidul Republican – al cărui candidat era – vocile mafioților dădeau în el.
Era adevărat că unitatea mass-mediei împotriva lui, complicitatea autorităților la atacuri violente împotriva simpatizanților și unitatea campaniilor hollywoodiene împotriva lui atingeau niveluri record, unice în istoria SUA.
Dar cum să crezi că omul până ieri scăldat în luminile presei, răsfățat în viața socială a luxului miliardarilor, este de-o dată gata să jertfească totul?
Nu era mai logică o manevră electorală?

Apoi a venit șocul: Donald Trump a câștigat alegerile.
A urmat cel mai greu mandat prezidențial din istoria SUA.
Donald Trump a trebuit să guverneze având împotriva lui instituțiile pe care, legal, ar fi trebuit să le conducă.
În același timp, a fost sub un continuu atac al Partidului Democrat, al instrumentelor de tip Facebook sau Twitter, al mass-mediei.
În același timp, a fost confruntat cu atacuri împotriva SUA și împotriva sa de tip război hibrid.

Un exemplu tipic – inclusiv prin nerușinarea infinită ce l-a însoțit și îl însoțește – este pretextul George Floyd pentru tentativa de lovitură de stat BLM („Black Lives Matter”).
Black Lives Matter este o mișcare extremist-rasistă de Extremă-Stânga ce a incendiat, bătut, jefuit, ucis etc. în SUA. Lansarea violențelor extreme ale BLM a fost pretextată prin moartea produsă de droguri a infractorului George Floyd (un individ care, printre alte infracțiuni, a săvârșit violențe și amenințări cu moartea asupra mai multor femei, inclusiv însărcinate, și care a fost declarat „erou” și chiar „martir”). Trebuie subliniat faptul că există o înregistrare video, răspândită în întreaga lume, a arestării lui George Floyd. Mass-media mainstream a susținut că George Floyd ar fi fost sufocat de polițistul care l-a imobilizat; asta deși se vede în înregistrare că George Floyd vorbește și strigă foarte clar în timpul în care se pretinde că era sufocat. Precizăm pentru cei care nu știu că sufocarea face imposibilă vorbirea și strigătele, cu atât mai mult vorbirea clară. Deși nevinovat, polițistul care l-a arestat pe acest infractor recidivist a fost condamnat – încă o dovadă a politizării extreme a Justiției în SUA.
Campania extremist-rasistă a BLM a fost susținută de cercuri largi la nivel mondial.
S-a dovedit astfel absolut clar existența unei conspirații internaționale de Extremă-Stânga, însoțită de o ură rasistă extremă împotriva „albilor”.

Dar violențele BLM, susținute fățiș de Partidul Democrat, au fost doar o parte din campania împotriva lui Donald Trump.
Partidul Democrat a contestat fără încetare rezultatul alegerilor din 2016, sub cele mai absurde pretext și cele mai nerușinate acuzații.
Faceboo, Twitter și alte rețele similare au preluat și propagat aceste minciuni – și orice murdărie la adresa lui Donald Trump.
Totodată, s-a promovat un rasism feroce împotriva „albilor”, incitându-se permanent la un război al Americanilor „negri” împotriva „albilor”.
De asemenea, s-a promovat un extremism LGBT din ce în ce mai agresiv. Toți părinții care au vrut să își ferească copiii de implicarea în campania de sexualizare au fost declarați ca „amenințare la adresa securității SUA”; nu doar de către activiștii grupărilor LGBT, dar și de autorități de stat și federale, precum FBI.
Etc., etc.

La toate acestea se adaugă Plandemia, adică pandemia planificată declanșată la sfârșitul lui 2019, începutul lui 2020, în China.
Dovedite astăzi prin milioanele de dolari livrate de sursele chineze Familiei Biden, legăturile acestei familii cu China fac din implicarea Chinei în Plandemie un factor esențial.
De asemenea este dovedit și faptul că realizarea virusului COVID-19, o lucrare a ingineriei genetice și nu un fenomen natural, s-a făcut întâi în SUA, sub conducerea Dr. Fauci. Lucrările la COVID-19 au fost mutate în China după ce Congresul SUA a interzis asemenea cercetări și mai ales finanțarea lor de către stat. Dr. Fauci a continuat finanțarea lor prin subterfugii.

Toate cele amintite mai sus, plus altele peste care am trecut, fac din mandatul lui Donald Trump cel mai greu mandat prezidențial din istoria SUA.
În aceste condiții se poate spune că, totuși, Donald Trump s-a descurcat uimitor de bine.
Nu s-a plecat mafiei care încerca să îl distrugă,
a devenit primul Președinte SUA care a luat parte la Marșul pentru Viață,
a încurajat respectarea primelor amendamente și celorlalte prevederi ale Constituției Statelor Unite,
a obținut o creștere economică exemplară,
a îmbunătățit viața Americanilor de culoare (negri și hispanici în primul rând),
a refăcut controlul SUA asupra graniței sudice,
a scăzut influxul de droguri,
a sprijinit reducerea fiscalității,
a scăzut masiv birocrația,
a luptat să redea cetățenilor cât mai mult din libertățile lor firești confiscate de mafia stângistă în ultimele decenii.
Pe plan internațional Donald Trump a obținut revenirea la respectul față de SUA (pierdut masiv prin mandatele anterioare).
De asemenea, a fost primul Președinte SUA, după foarte multă vreme, care nu a început niciun nou conflict armat, ba chiar a izbutit să aducă pace reală în unele părți ale lumii.
Tratatul de pace din Orientul Apropiat pe care l-a realizat ar fi adus oricărui alt președinte (din SUA și nu numai) nenumărate laude și premii pentru pace.
A izbutit să reducă tensiunile din Irak, Iran, Afganistan, să scadă prezența militară internațională a SUA și, în mai multe împrejurări, să o aducă la raporturi de normalitate: adică de relații bilaterale, pe picior de egalitate, în locul relației unilaterale susținută de „dreptul forței” practicată de Obama, Clinton, Bush Jr. etc.
Până și Coreea de Nord a renunțat la aluziile sau amenințările deschise nucleare.
Pe fundalul atacurilor mai sus amintite, pe fundalul războiului anti-american și implicit anti-Trump al Partidului Democrat și grupării Gates-Soros, rezultatele mandatului lui Donald Trump sunt absolut excepționale.

Apoi, la alegerile din 2020, a avut parte de cele mai falsificate alegeri din istoria SUA.
Trebuie subliniat că frauda electorală este un fenomen des întâlnit, pretutindeni în lume. Cu atât mai de așteptat cu cât miza este mai mare.
La alegerile din 2020 Partidul Democrat l-a pus drept candidat pe Joe Biden, zis și Joke Biden, un vechi slujitor al Stângii. Astăzi este dovedit clar că Joe Biden este un pedofil care și-a abuzat sexual propria fiică, un ins corupt implicat în afaceri murdare în și cu Rusia, Ucraina, China etc. Totodată, este reprezentantul ideal pentru Partidul Democrat din SUA.
Este dovedit astăzi că grupuri importante din FBI și alte organizații federale au conspirat la impunerea lui Joke Biden ca Președinte al SUA și la înlăturarea lui Donald Trump.
Este dovedit faptul că Facebook, Twitter, CNN și alte asemenea instrumente au luat parte la conspirația amintită. În primul rând mințind opinia publică – așa cum au făcut-o și în Plandemie în privința măsurilor dictatoriale cerute de Stânga, a „vaccinurilor”, a politicii sinistrei organizații OMS etc. În al doilea rând cenzurând până la patologic orice ar fi contrazis discursul oficial.

Ca urmare, s-a izbutit înlăturarea lui Donald Trump, inclusiv cu ajutorul unor acte de trădare ale unor colaboratori iluștrii ai acestuia, precum Mike Pence sau Bill Barr. Care s-au dovedit a fi niște oportuniști lipsiți de orice urmă de onoare și demnitate, gata să își vândă Credința și Patria pentru „prețul potrivit”.
Dar Extrema-Stângă nu a fost mulțumită cu atât.
Știindu-se vinovată, și văzând că Donald Trump scoate la iveală falsificarea alegerilor, Mlaștina a organizat operațiunea 6 Ianuarie, în care agenți FBI au ucis o femeie nevinovată și au săvârșit nenumărate alte acte de incitare la violență. Totul în nădejdea izbucnirii unei isterii similară BLM, dar de sens opus, care să justifice arestarea lui Donald Trump și a celor ce îi rămăseseră alături.
Operațiunea nu a izbutit, deoarece oamenii nu s-au lăsat atrași în violențele dorite de Mlaștină.
Dar, oricum, a fost folosită ca pretext pentru persecuții politice – și este folosită până astăzi în același fel.

Ridicolul Președinției lui Joe Biden este nelimitat. Susținerea disperată a mass-mediei nu a putut să acopere cu totul nici rasismul acestuia, nici incompetența lui, nici ieșirile sau căderile produse de vârsta înaintată și sănătatea mintală redusă a acestuia.
Dar acest ridicol este întrecut de tragismul Președinției lui Joke Biden.
Măsurile economice și fiscale ale Mlaștinii au fost executate imediat și fidel de Joke Biden și gașca din jurul lui. Ca urmare, economia SUA s-a prăbușit.
Mai mult, Clanul Clinton-Biden a târât SUA, UE și întreaga lume în ceea ce astăzi se cunoaște drept Războiul din Ucraina.
Un lung șir de așa-zise accidente, ce par mai mult un șir de sabotaje economice bine executate, a lovit și lovește SUA.
Orașele controlate de Partidul Democrat (de la Detroit și Philadelphia la San Francisco și New York) se prăbușesc economic și social. La fel tot mai multe din state controlate de Democrați, în frunte cu California – care anul trecut a fost campioana SUA la afaceri pierdute și cetățeni fugiți, la numărul de oameni ai străzii etc.
Tabloul pare să fie din filme s.f. distopice, precum RoboCop sau Escape from L.A., doar că este realitate concretă.

Pe acest fundal, tot mai mulți Americani se îndreaptă către viitoarele alegeri SUA ca spre ultima speranță pentru revenirea la normalitate, la libertate, la valorile americane.
Ca urmare, Mlaștina a recurs la „Justiția” coruptă pentru a-l elimina pe Donald Trump din alegeri.
A încercat asta întâi prin grupările corupte din FBI, prin așa-zisa anchetare a „documentelor secrete” deținute de Donald Trump.
În această privință lucrurile sunt simple: Președintele SUA are autoritate absolută în declasificarea documentelor de stat. Ca urmare, un Președinte SUA poate declasifica documente – respectiv să le ia și să le țină acasă – după voia lui. Este o practică firească, legală, pe care o întâlnim la toți Președinții SUA. Acuzațiile FBI nu doar că sunt o încălcare a atribuțiilor FBI, dar sunt o totală aberație juridică.
Mai grav, s-a dovedit între timp, absolut clar, că Joe Biden a furat documente clasificate (inclusiv „top secret”!), folosindu-se de pozițiile ocupate de-a lungul deceniilor în Administrație. Adică fără să fi avut vreo funcție care să îi permită, legal, declasificarea sau extragerea vreunui document.
De asemenea, am amintit mai sus, Hillary Clinton a făcut publice documente și informații clasificate prin emailurile sale – activitatea infracțională dovedită de FBI.
Niciunul dintre ei nu a fost urmărit legal pentru aceste acțiuni.
În schimb Donald Trump, care a acționat 100% legal, este urmărit de procurori pentru această acțiune legală, invocându-se prevederi legale care nu se aplică Președintelui SUA.

Cum acest lucru nu era de ajuns, s-a recurs la altă mârșăvie „juridică”.
În New York-ul distopic de astăzi infractorii violenți sunt lăsați în libertate de către autorități. Procurorul Șef fiind unii dintre principalii responsabili pentru jafurile, violurile și crimele săvârșite de recidiviștii eliberați.
Totuși, același procuror a cheltuit enorm de multe resurse pentru a găsi un pretext pentru punerea sub acuzare a lui Donald Trump.
Am mai vorbit despre această farsă juridică, o persecuție politică la scenă deschisă, în cel mai clasic stil nazisto-bolșevic (aici); nu mai revin acum.

Voi sublinia însă abuzul din 13 Iunie 2023, prin care Donald Trump a fost pus sub arest, absolut aberant, ca parte a „urmăririi în Justiție” oganizată de Mlaștină.
Gestul are o singură „justificare”, dorința celor îngroziți de ideea „secării Mlaștinii” de a se răzbuna pe cel de care se tem. Însă, din punctul meu de vedere, are o însemnătate istorică:

mi se pare ultimul pas între SUA liberă și SUA tiranică.
Din această clipă
SUA este o dictatură de Extremă-Stânga în cel mai clasic înțeles al expresiei.

Regimul marionetă Joke Biden a fost instrumentul de trecere de la ultima Președinție americană adevărată la noul regim.
Părerea mea.

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Ce urmează?
Probabil asasinarea… scuze, moartea ”accidentală” sau ”incidentală” a lui Donald Trump.
Apoi, un joc de marionete asemănător trecerii de la Iliescu la Constantinescu, în timpul căruia se vor rade ultimele libertăți și drepturi ale Americanilor.
Idioții mesianiști de Stânga vor jubila.
După care va urma un nou val de prăbușire, haos, suferințe cumplite.
Dar cine va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.

Donald Trump și fățărnicia patriotardă

Mihai-Andrei Aldea4 comentarii

Dixit et salvavi animam meam!

Tuturor ni se poate întâmpla – ni se întâmplă! – să ne contrazicem.
Ni se întâmplă asta mai ales acolo unde rânduiala, sau principiile, nu ne sunt limpezi; ori nu ne-au devenit obișnuință.
Și este bine dacă ne trage cineva de mânecă, dacă ne arată cineva că am greșit: putem să ne îndreptăm.

Dar ni se întâmplă uneori să greșim chiar în cele mai obișnuite ale noastre, în cele în care pare că suntem bine așezați. Este foarte rău, căci asta înseamnă că nu eram așezați în acelea, ci doar părea. Adică aveam – și poate încă avem – o anume fățărnicie; iar aceasta este o cumplită despărțire de adevăr (și de Adevăr!).

M-am gândit la aceste lucruri văzând unii influențări, de obicei patrioți și anti-globaliști, plini de fericire ranchiunoasă față de inculparea lui Donald Trump de către Neo-Comuniștii din New York.
Absurdul poziției ar fi ridicol dacă nu ar fi tragic.
Și dovedește o fățărnicie patriotardă extrem de primejdioasă – și pentru purtători, și pentru cei care îi urmează. Să o luăm pas cu pas!

Official portrait of President Donald J. Trump, Friday, October 6, 2017. (Official White House photo by Shealah Craighead)
source: en.wikipedia.org

1. Sunt încredințat că Donald Trump are multe lipsuri și defecte. Printre altele, omul a folosit nenumăratele goluri din sistemul american de taxare pentru a reduce taxele și impozitele plătite. Ceea ce poate fi imoral, dar nu este ilegal. Și, mai mult, este făcut de către absolut toate firmele mici, mijlocii, mari și foarte mari care pot să facă asta. Un exemplu de la noi este OMV, care își bate joc de Români cu toată bucuria.
Ce-i drept, Donald Trump are și calități. Printre altele, exact faptul că a vorbit deschis despre aceste goluri din sistem, dinadins lăsate pentru puternici. Și i-a provocat pe politicieni, repetat, de-a lungul deceniilor să le închidă. Lucru pe care l-a făcut, de altfel, și în campania sa electorală din 2016, spre furia familiilor Clinton, Obama, Gates etc. Ceea ce, trebuie să recunosc, mi l-a făcut mai puțin antipatic decât îmi era înainte.
Cu toate că îmi este străin stilul american – un stil clasic american, de fapt – al bărbatului puternic, dar și lăudăros, priceput în afaceri și luptă, dar și îngâmfat.

2. Totuși, în cazul de față, nu este vorba despre simpatii și antipatii (decât, cel mult, pentru oamenii cu un I.Q. atât de redus încât judecă politica pe temeiul unor asemenea simțăminte goale). Aici este vorba despre o luptă vitală între Neo-Comuniști și cei care li se împotrivesc – în SUA și în restul lumii. Ori o asemenea situație trebuie privită, cântărită, judecată și înfățișată mai departe după adevăr.

3. Adevărul este că așa-zisul „caz Donald Trump” de la New York este o înscenare ce ar fi jalnică dacă nu ar fi tragică sau chiar demonică; și care amintește 100% de procesele bolșevice din vremea lui Stalin. Un prim punct extrem de grav este al procurorului ce a înscenat… scuze, instrumentat cazul: Procurorul-Șef din Manhattan, Alvin Bragg.

Acesta este un procuror corupt și incompetent, sub care infracționalitatea crește vertiginos în New York. Ar fi doar incompetent, dacă nu ar săvârși numeroase acte ce corespund exact definiției primare date de DEX 2009 pentru corupție = ”Abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie.”. Procurorul amintit nu doar că nu a luat măsuri pentru combaterea criminalității, dar chiar a scăzut pedepsele pentru multe infracțiuni, pe altele le-a transformat în contravenții etc. (link aici). Dar unele dintre lucrurile pe care avea datoria să le facă și nu le-a făcut (deci este corupt!) sunt de o importanță extraordinară pentru Statele Unite ale Americii și pentru întreaga lume.

De pildă, acest procuror nu a acționat în niciun fel în ceea ce privește cazul teribil al lui Hunter Biden, fiul actualului Președinte SUA, Joe Biden.
Spun caz teribil deoarece este un caz legat de siguranța națională a SUA, un caz în care există dovezi absolut clare, direct de la Hunter Biden, că acesta și tatăl său, adică Familia Biden, au săvârșit nenumărate acte de corupție inclusiv împotriva intereselor esențiale și siguranței naționale a SUA. Aceste dovezi au ieșit la iveală deoarece Hunter Biden, se pare din pricina întrebuințării cocainei, și-a uitat laptopul la un atelier de reparații de calculatoare. Acest atelier l-a vândut apoi unor jurnaliști. Este dovedit, subliniem, este dovedit, inclusiv prin audieri în Congresul SUA, dar și prin felurite documente – unele scoase la iveală din arhivele Twitter de către Elon Musk – faptul că FBI s-a implicat în mușamalizarea și oprirea anchetei asupra cazului Hunter Biden – Joe Biden, pentru a asigura câștigarea alegerilor de către Joe Biden! Acest șir de infracțiuni împotriva siguranței naționale săvârșit de FBI a fost deplin dovedit în ultimele luni. La fel a fost dovedită implicarea Familiei Biden în acte de corupție în Ucraina – lucru cu atât mai tragic în contextul războiului de față.
(Așa cum, de pildă, agentul FBI ce declara că Donald Trump ar fi omul Rusiei a fost dovedit a fi, în fapt, chiar el omul Rusiei, deci acuzațiile împotriva lui Trump… o manevră rusească!) Repetăm: aceste fapte au fost dovedite de documente puse la dispoziția autorităților și publicului, dar și de mărturii în Congres, făcute în direct (și, bineînțeles, înregistrate și aflate la dispoziția publicului și autorităților). Față de toate acestea – și altele asemenea – procurorul Alvin Bragg nu a avut nicio reacție.

Și mai tragic este faptul că în ultimele săptămâni s-a dovedit faptul că Familia Biden a primit și primește sistematic milioane de dolari de la China Comunistă – indirect și direct. Da, de la acea Chină despre care în România ni se spune că este chipul răului și că trebuie să nu avem nicio relație cu ea! De la acea Chină despre care Joe Biden pretindea în alegeri că l-ar susține pe Trump! Din această Chină vin, repetăm milioane de dolari pentru Familia Biden. Dovedit, clar și incontestabil, cu extrase de cont din băncile care au primit banii. Față de toate acestea – acte ce ating vital interesele naționale SUA – procurorul Alvin Bragg nu a avut nicio reacție.
Nici față de nenumărate acțiuni infracționale ale BLM, nici față de multe altele.

Ceea ce este, de fapt, de înțeles pentru acest procuror corupt: este omul Democraților, adică al Partidului Democrat, adică al partidului care a lansat mișcarea BLM, care l-a adus pe Joe Biden l-a putere în SUA, care a provocat războiul din Ucraina, care a înființat și susținut (până astăzi) KKK și care… care l-a adus pe Alvin Bragg în funcția de Procuror-Șef al Manhattan-ului! Căci, da, Alvin Bragg este membru al Partidului Democrat și a fost pus procuror de Partidul Democrat.

Același Alvin Bragg, care îi lasă în pace pe Bideni cu toate dovezile despre infracțiunile lor, are o deosebită înțelegere și pentru alți infractori. De pildă, a hotărât că incendiatorii nu au de ce să fie reținuți pe perioada cercetărilor. Nici spărgătorii de case ori de mașini. Nici răpitorii. Nici măcar violatorii de copii!

Pe de altă parte, însă, de la numirea sa în Manhattan la începutul lui 2022 Alvin Bragg a încercat de nenumărate ori să îl pună sub acuzare pe Donald Trump. Și, până la urmă, iată, a reușit.

4. Punerea sub acuzare sau indictment-ul este o acțiune care în New York are o formă mai specială: un proces fără apărare. Da, nu este o glumă: punerea sub acuzare se face în New York printr-un proces fără apărare, doar cu acuzare – realizată de Procuratură.

Mai precis, este adunat un juriu – numit ”mare juriu” pentru aceste cazuri – pe care Procuratura încearcă să îl convingă de faptul că „este mai probabil să se fi făcut o infracțiune decât să nu se fi făcut”. Pentru a-l convinge prezintă ce vrea ea – Alvin Bragg fiind dovedit ca procuror ce ascunde probele care îi dezvinovățesc pe cei țintiți. Iar marele juriu trebuie, pe baza acelor probe, să aprobe sau să respingă cererea Procuraturii de punere sub acuzare. Repetăm, pentru că ni se pare esențial, fără să existe apărare.
Ca urmare, după cum observa și avocatul expert Weinstein (de la firma Jones Walker din Miami), este extrem de rar ca marele juriu să respingă cererea Procuraturii.
Ceea ce, totuși, s-a întâmplat repetat în cazul Donald Trump. Iar în alte cazuri însăși Procuratura a renunțat să mai ceară punerea sub acuzare după ce și-a dat seama că „probele” nu conving pe nimeni. Până când, iată, a izbutit să facă acceptată, în cele din urmă, o punere sub acuzare.

Ajungem astfel la următorul punct,

5. De când a intrat în cursa electorală pentru alegerile din 2016 Donald Trump a devenit ținta unor persecuții juridice sistematice și neîncetate.

Oamenii cu un nivel scăzut de inteligență, desigur, nu se întreabă: ce are sistemul cu acest miliardar?

Pentru că singurul răspuns este: acest miliardar s-a ridicat împotriva sistemului!

Lucrul acesta este ușor de văzut pentru oricine urmărește obiectiv acțiunile juridice împotriva lui Donald Trump: acuzații de hărțuire sexuală dovedite ca false, acuzații de agresiune sexuală dovedite ca false, acuzații de corupție dovedite ca false, acuzații de deținere ilegală de documente secrete dovedite ca false, acuzații de finanțare și susținere rusească dovedite ca false, acuzații de finanțare și susținere chinezească dovedite ca false etc., etc., etc.
Între timp, însă, asemenea acuzații au fost dovedite ca adevărate pentru Democrații care îl acuzau pe Donald Trump.
Însă, ”întâmplător”, împotriva lor nu s-a luat nicio măsură.

S-a ajuns până la nivelul la care audierile din Congres dovedesc infracțiuni ale Democraților, unele extrem de grave, iar „Justiția” SUA și celelalte autorități SUA nu iau nicio măsură.

Un exemplu simplu este al acțiunilor din 6 Ianuarie 2021.
Donald Trump a îndemnat la proteste pașnice și a subliniat că toate acțiunile susținătorilor săi trebuie să fie și vor fi legale. Mai mult, față de apelul unor incitatori, a cerut mobilizarea Gărzii Naționale care să apere Congresul de acești incitatori. El fiind, atunci, Președintele în funcție al SUA!
Ei bine, Democrații au refuzat chemarea Gărzii Naționale!
După care a avut loc demonstrația din 6 Ianuarie 2021, în cadrul căreia manifestanții au intrat în Congresul SUA, cică ilegal. Spunem cică pentru că Partidul Democrat ce a pretins că în 6 Ianuarie 2021 ar fi fost o tentativă de lovitură de stat condusă ori cel puțin instigată de Donald Trump – repetăm, Președintele în exercițiu al SUA în acel moment – a ascuns publicului zeci de mii de ore de înregistrări video și audio de la demonstrație și din Congresul SUA (din amintitul 6 Ianuarie). Însă, ce arată acele înregistrări? De ce au fost ascunse de Democrați?
Ei bine, ieșite la lumină acum câteva săptămâni, înregistrările arată că Poliția și FBI-ul, controlate de Partidul Democrat, sunt cele care au deschis baricadele și au îndemnat manifestanții să intre în Congres, ba chiar i-au condus pe culoarele și sălile acesteia!
Adică acțiunile din 6 Ianuarie 2021 au fost instigate, organizate și conduse de către Partidul Democrat prin Poliție și FBI.
Una dintre țintele acțiunii a fost – și încă a rămas! – fostul Președinte SUA Donald Trump, care încă este pus sub acuzare de către „Comitetul” Democrat ce s-a însărcinat să judece acțiunile (pentru care Partidul Democrat este vinovat!).

Presa neo-comunistă din România, ca și cea din SUA, prezintă de fiecare dată doar titluri de felul „Donald Trump este acuzat (iar) de…”. Uitând să spună că acuzațiile se dovedesc de fiecare dată nu doar false, ci și instrumentate de aceleași surse corupte ale sistemului ce urăște cetățeanul și libertățile sale.

6. Pe exact această linie se află, din toate punctele de vedere, și „punerea sub acuzare” obținută de numele odios Alvin Bragg.
Pentru că, să ținem minte, acuzația este că Donald Trump ar fi încălcat regulile de finanțare ale unei campanii electorale în privința unor fonduri… pe care nu le-a folosit niciodată.
Nu, nu este o glumă!
Aceasta este punerea sub acuzare obținută de procurorul Partidului Democrat Alvin Bragg.
O punere sub acuzare pentru o contravenție care este declarată de procuror infracțiune și din care lipsește legătura dintre presupusa acțiune și cel pus sub acuzare!

Situația este similară cu punerea sub acuzare a unui om pentru proasta administrare a unui cont la care nu a avut niciodată acces și de care nu a răspuns niciodată! Juridic, este o nebunie și o rușine. Dar la câte asemenea acte au avut loc în SUA ultimilor ani – de la escrocheria George Floyd, odiosul infractor prezentat ca martir, până la escrocheria cazului Hunter Biden –, ce mai înseamnă încă una? Și încă una? Și încă una? Statele Unite ale Americii nu mai alunecă în Comunism – cum preveneam acum ani de zile – ci au intrat clar într-un Comunism crunt, de cel mai clasic stil bolșevic, pe linia lui Troțki, Lenin și Stalin.

Ca o tușă de culoare, merită remarcat faptul că Procurorul Alvin Bragg tocmai a „strecurat” presei (de altfel aproape fățiș) informații despre votul pentru punerea sub acuzare. Acțiunea constituie o infracțiune conform legilor pe care acest „procuror” al Democraților ar trebui să le apere. Deci, conform practicii bolșevice, un infractor acuză un opozant politic de încălcarea legilor, ignorând atât faptele invocate cât și legile care s-ar aplica în caz!

7. O ultimă notă în această simfonie gotică o reprezintă bucuria oamenilor sistemului față de aparentul succes în paralel cu prăbușirea globală a influenței SUA.

Aceste zile sunt critice pentru poziția politică, economică și militară a SUA în lume.
Tot mai multe țări „se leapădă de dolar”, deschizând calea unui nou sistem financiar mondial… dar și a prăbușirii valorii dolarului.
Tot mai multe țări se despart economic de „influența” sau „dependența de” SUA, inclusiv așa-numiți „aliați tradiționali”.
În Ucraina războiul, crimele și distrugerea continuă. Desigur, continuă și câștigarea unor sume uriașe din traficul… am vrut să spun comerțul cu gaze naturale, petrol etc.
Apropo, tot mai multe țări își mută comerțul cu petrol în afara sistemului controlat de SUA și UE.
Erdogan, Președintele Turciei, refuză să îl primească pe ambasadorul SUA.
Etc.

Față de toate aceste lucruri, pare cel puțin ciudată concentrarea presei americane pe punerea sub acuzare a lui Donald Trump – act descris de mulți drept o infamie politică. La fel a politicienilor americani ai Partidului Democrat.
Dar, până la urmă, este treaba lor.

Și a Românilor, totuși, căci România este un fel de feudă a Familiilor Clinton-Biden, cam în genul Ucrainei. Doar că România este în NATO și, oarecum, în UE. (Oarecum, după cum tocmai a arătat Austria, dacă vă aduceți aminte. A fost, totuși, demult, tocmai în 8 Decembrie 2022, iar acum e deja Aprilie 2023!)

Logic, sau, dacă vreți, după bun-simț, patrioții din România ar trebui să fie foarte îngrijorați de situația din SUA.
Înaintarea Statelor Unite ale Americii în bolșevismul acesta dezlănțuit și nerușinat, cu folosirea abjectă a aparatului de stat împotriva opoziției politice, ar trebui să amintească de foarte mari suferințe din România.
Teroarea anilor ’40-’50, oarecum moderată după 1956, cu sutele de mii de Români duși în lagăre și pușcării, cu milioanele de Români torturați de Securitate și Miliție… Iată ce ar trebui să aibă în minte Românii văzând aceste scene care, paradoxal, ca într-un roman de Kafka, se petrec totuși în SUA.
Și dacă se petrec acolo, se vor repeta și în România.

Mai mult, poziția de lătrău isteric și prost a conducerii României – mai ales sub „Președinția” germană a ultimelor două mandate – a pierdut nenumărate ocazii economice și politice, a înmulțit datoriile și a izgonit aliați și chiar amici ai României.
Ceea ce înseamnă că în noua lume multipolară ce se ridică la orizont România deține o poziție nu doar rea, ci din ce în ce mai rea.

Problema cu cei care conduc acum SUA este că sunt fie infractori prea îngroziți de ceea ce au făcut, fie puternici cărora nu le pasă de prăbușirea SUA.
Dar care e problema cu patrioții din România?
Patrioți care nu se tulbură că în timp ce criminali de război precum Obama sau Clinton sunt liberi, singurul Președinte SUA făcător de pace din ultimele decenii este la un pas de pușcărie; ba chiar se bucură de asta.
Ca și cum faptul că „sistemul din SUA se dovedește și mai corupt” ar trebui să bucure!

Unii, într-un chip cu totul straniu, jubilează că Donald Trump a fost pus sub acuzare (adică este vinovat până se dovedește altceva!) pe motiv că „a criticat corupția din România”! În loc să o laude?
Sau pentru că a lansat fraza cu „omul care poate rezolva problema corupției din România”…
Cam așa se bucurau unii opozanți greci la venirea Turcilor în 1453 la Constantinopol.
Până au intrat Turcii, le-au violat soțiile și fiicele, i-au omorât…

Și revin la primele rânduri ale eseului de față: sunt lucruri ce ar trebui să fie bine așezate în noi.
Pentru orice om care se știe/crede patriot sau naționalist, primul lucru este Dumnezeu (fără Dumnezeu „patria” și „neamul” sunt cel mult vorbe, dacă nu concepte negative), apoi interesul național și patriotic.
Prin urmare, orice asemenea situație se judecă prin sita interesului național și patriotic, întru Dumnezeu, fără imixtiunea (otrăvită) a simpatiilor și antipatiilor proprii.
Altfel ne dovedim purtători și răspânditori de fățărnicie patriotarde, o fățărnicie totdeauna ucigătoare de suflete.

Și acum, în pragul unor mari schimbări ale lumii, când noi furtuni urmează să se abată peste Românime, așezarea sinceră înaintea lui Dumnezeu – și, prin El, înaintea Străbunilor din România Cerească – este nu doar o datorie sfântă, ci și o lucrare mai importantă ca niciodată.
Să umblăm ca niște înțelepți, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt (Efeseni 5.16-17).
Iar pentru aceasta,
Căutați întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga vouă (Matei 6.33)
Să ne ajute Domnul să facem aceasta și să Îl urmăm în Veșnicie!

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

Joke Biden, Kamela Harris şi Talibanii

Mihai-Andrei Aldea2 comentarii

Americanii au avut nevoie, în Afganistan, de traducători.

Joe Biden – cel care ocupă funcţia de Preşedinte al SUA – şi Kamala Harris – care ocupă funcţia de Vicepreşedinte SUA – au hotărât1 să arunce la gunoi ceea ce realizase Donald Trump: stabilizarea situaţiei afgane şi aducerea Talibanilor la negocieri. Deci s-a ordonat retragerea unilaterală şi totală din Afganistan. În plină vară, anotimpul cel mai propice pentru activităţile talibane. Fără tratat cu Talibanii. Fără o strategie de apărare a celor care au colaborat cu ei douăzeci de ani. Fără o strategie de apărare a Americanilor aflaţi în Afganistan – de care Democraţii invadatori şi Armata SUA au avut nevoie până de curând, acum abandonaţi cu totul. Printre cei abandonaţi se numără şi neutrele personaje ale traducătorilor sau interpreţilor. De traducători au avut nevoie şi Talibanii, şi oamenii care ţineau cu Talibanii, şi masele neimplicate, şi Americanii – militari sau civili – aflaţi în Afganistan. Este limpede că fără aceşti traducători Afganii ar fi avut mult mai multe victime: o ceartă domestică ar fi fost crezută un îndemn la atac, un cerşit agresiv ar fi părut ameninţare sau preludiul unei lovituri etc.; şi, ca urmare, Americanii – şi ceilalţi ocupanţi – ar fi apăsat mai repede, mult prea repede, pe trăgaci. Traducătorii au fost „zona tampon” dintre multele părţi existente în Afganistan.

Talibanii au cucerit2 Afganistanul. Inclusiv Kabul, capitala.

Trupele americane mai au sub control doar mici părţi din oraş3.

Ce se întâmplă cu traducătorii pe care Joe Biden şi Kamela Harris i-au lăsat în Afganistan fără niciun tratat, fără nicio apărare?

Joe Lonsdale a aflat soarta unui traducător afgan pe care l-a cunoscut ani de zile. Un om care a primit legitimaţie de traducător de la U.S. Department of Defense, de obicei numit DoD. Şi care, după ani şi ani de zile, a fost abandonat de Joe Biden şi Kamela Harris. A fost lăsat, adică, în mâinile Talibanilor.

Talibanii l-au bătut pe traducător, au ars legitimaţia DoD pe pieptul lui, i-au tăiat mâinile şi l-au spânzurat.

Asta după ce i-au torturat familia şi i-au ucis pe toţi cei din familie, în afară de fetiţa de zece ani.

Fetiţa de zece ani a traducătorului a „fost cruţată”: a fost dată conducătorilor Talibani ca să se joace cu ea (să o violeze, dacă nu aţi înţeles), ori să o dea cadou subordonaţilor lor.

Mesajul lui Joe Lonsdale răspândit în reţelele de socializare. Zadarnic

Acesta este un caz din mii sau zeci de mii.

Ca o paranteză, i-aş îndemna pe activiştii Andrei Caramitru, Florin Buhuceanu, Romaniţa Iordache, Remus Cernea, Vlad Viski, Bob Rădulescu şi alţii asemenea să meargă acum în Afganistan. Doar au stat atâta vreme – foarte bine, de altfel – printre „Talibanii” ortodocşi (cum i-au declarat pe credincioşii ortodocşi)! Au, deci, experienţă şi rezistenţă, nu? Să se ducă acum şi să le spună Talibanilor cum este cu drepturile omului pervers sexual, cu înapoierea religioasă şi altele asemenea. Aştept cu nerăbdare să-i văd la lucru. Deşi, mai curând, cred că ar fi în stare să treacă la Islam şi să se declare ei înşişi Talibani dacă s-ar trezi în apropiere de aceştia… Ca toţi laşii.

Revenind, soarta acestui interpret şi a familiei lui îi aşteaptă şi pe cetăţenii americani aflaţi încă în Afganistan.

Sub criminala conducere a lui Joe Biden şi Kamala Harris, Departamentul de Stat al SUA dă următorul anunţ Americanilor din Afganistan:

„Către Cetăţenii Americani,

Vă mulţumim pentru înregistrarea cererii de evacuare din Afganistan. Ambasada SUA din Afganistan a confirmat că un număr nedefinit de zboruri furnizate de guvern vor începe în curând. Vă rugăm să vă deschideţi cale acum la Aeroportul Internaţional Hamid Karzai.”

Acest anunţ pare de un cinism de-a dreptul patologic, sau de o imbecilitate crasă.

Oare Departamentul de Stat al (?) Statelor Unite crede că profesorii americani abandonaţi în Afganistan îşi pot deschide cale prin mijlocul Talibanilor? Sau copiii lor?

După cum observă comentatorii, acest anunţ spune de fapt asta:

„Către Cetăţenii Americani,

Vă mulţumim că sunteţi atât de proşti încât să mai credeţi că ne pasă de voi. Vom folosi numele Ambasadei SUA în Afganistan (pe care probabil o desfiinţăm în curând) spre a vă spune că, poate, cândva, un oarecare număr de zboruri (de la zero la ne mai gândim) va lua pe cine avem chef din Afganistan. Noi nu mai avem control decât în câteva zone mici şi nu ştim dacă mai stăm. Dacă sunteţi Rambo sau aşa ceva croiţi-vă cale prin forţele talibane care au învins armatele guvernamentale antrenate de noi, care torturează, violează şi ucid. Veţi ajunge astfel la Aeroportul Internaţional Hamid Karzai (dacă nu va avea alt nume între timp) şi poate vom avea un zbor în care poate să fie un loc pentru unul dintre voi.”

Altfel spus, în mod oficial se recunoaşte faptul că retragerea „organizată” de Joe Biden şi Kamela Harris a lăsat cetăţenii americani în mâinile Talibanilor.

Bineînţeles, alături de armament modern, muniţie performantă, calculatoare de ultimă generaţie, drone strategice, programe (IT) militare etc., etc.

La intrarea în Aeroportul Internaţional Hamid Karzai forţele talibane au preluat controlul: bat şi biciuiesc pe cei care sunt prinşi încercând să intre în aeroport.

Jen Psaki, cea care şi-a asumat ruşinoasa poziţie de purtător de cuvânt al regimului Biden-Harris, anunţă: „cel puţin 11,000 [unsprezece mii n.n.] de Americani se află încă în Afganistan”.

Dar, bineînţeles, niciun cuvânt despre cei care au predat în şcolile deschise de Americani şi despre familiile lor; niciun cuvânt despre traducători şi familiile lor; niciun cuvânt despre Afganii care au fost alături de Americani şi acum sunt trădaţi şi abandonaţi în mâinile duşmanilor de moarte. Unii militari americani apelează la mila publică pentru a strânge banii cu care să îşi scoată din Afganistan tovarăşii de arme fără cetăţenie.

Culmea este că Armata SUA nu a fost învinsă în Afganistan, dar retragerea Biden-Harris este cel mai mare dezastru militar din istoria SUA. TOCMAI pentru că este total absurdă… exceptând situaţia în care Biden şi Harris sunt agenţi ai unor puteri anti-americane.

Şi pentru aceasta plătesc mulţi.

Zeci de mii, sute de mii de oameni trădaţi de regimul Biden-Harris.

Femei violate, torturate şi ucise.

Copii violaţi, torturaţi şi ucişi sau înrobiţi.

Bărbaţi torturaţi – uneori şi violaţi –, mutilaţi şi ucişi.

Cel care ocupă funcţia de Preşedinte al Statelor Unite, Joe Biden, şi-a luat o nouă vacanţă. El este cel poreclit şi Joke Biden (Glumă Biden). Din păcate, această glumă a devenit de mult un rânjet hidos al Iadului.

Va urma

Mihai-Andrei Aldea

P.S. Pentru bestialităţile comise de Comunişti în SUA vedeţi şi violarea femeilor cu acordul autorităţilor californiene. Şi, nu uitaţi, practica se va extinde! Inclusiv în România… dacă nu-i oprim pe Comunişti (zişi şi Democraţi).

P.P.S. Mulţi uită că Afganistanul are frontieră cu China şi ţări (musulmane) din Asia Centrală (de asemenea sub influenţă chineză, nu doar rusească). Mulţi ignoră relaţiile normal uluitor de bune dintre China şi Talibani. Trebuie înţeles un lucru: Talibanii s-au născut dintr-o mişcare paşnică de eliberare şi unitate a Indiei transformată de unii şeici arabi într-o mişcare violent-fanatică islamică. Ei nu reprezintă Afganii sau Afganistanul, ei sunt cuceritori plătiţi de forţe străine spre a controla Afganistanul. Sunt printre ei şi patrioţi afgani, dar puterea este la extremiştii islamişti. Da, Democraţii (aka Comuniştii) SUA nu au venit în Afganistan din bunătate sufletească. Au invadat Afganistanul – şi am protestat atunci faţă de acest act. Dar nici Talibanii nu au cucerit Afganistanul din patriotism – aşa cum cred naivii. L-au cucerit pentru a pune mâna pe putere, pentru a putea impune Islamul cel mai violent… şi pentru că aşa le-au cerut patronii externi. Comunişti. Cu care Joke Biden şi Kamela Horroris au legături vechi, deloc inocente. De ce NSA, CIA ori FBI nu i-au arestat la vreme? De ce s-a complotat înlăturarea lui Donald Trump, care deschisese calea către eliberarea sănătoasă a Afganistanului? Singurii care profită de toate aceste manevre sunt Comuniştii – din SUA şi din alte ţări.

P.P.P.S. Pentru cine se îndoieşte de faptul că forţele americane şi aliate nu mai controlează decât mici pătrăţele disparate în Afganistan, iată articolul din „Military Times” Americanii şi forţele aliate prizoniere în Afganistan disperaţi pentru informaţii privind evacuarea. Cât despre un cordon între aeroport şi zonele în care sunt Americani şi alţi oameni ce trebuie evacuaţi… doar răspunsuri diplomatice.

1După multe surse, starea avansată de degradare mentală a lui Joe Biden face ca hotărârile Preşedinţiei SUA să vină, de fapt, de la Kamela Harris.

2Revin mai jos asupra expresiei au cucerit, în locul celei preferate de Comunişti, au elibarat. Voi arăta şi legătura cu Comuniştii.

3Voi reveni mai jos în articol

Victoria Feminismului: Femeile din California sunt violate cu aprobarea autorităţilor

Mihai-Andrei Aldea9 comentarii

Victoria Feminismului: Femeile din California sunt violate cu aprobarea autorităţilor

„Femeile închise în cea mai mare închisoare pentru femei din California descriu condiţiile ca „cel mai rău coşmar dintr-un coşmar” după introducerea de noi resurse pentru sarcină... Noile resurse sunt recunoaşterea tacită de către oficiali că femeile trebuie să se aştepte să fie violate de bărbaţii cu care sunt închise...” WLF

Cine cunoaşte Statul California ştie că acesta este condus de Socialişti (Comunişti1). Şi ştie că, de multă vreme, Feminismul socialist – sprijinit oficial de conducerea Californiei – a devenit un Antifeminism prea puţin mascat.

Este firesc, pentru că Socialismul (Comunismul) este o religie autodistructivă. Tot ceea ce pretinde că apără şi dezvoltă – economie, ştiinţă, femeie, bărbat, copil, naţiune etc. – este de fapt cel puţin neglijat dacă nu direct lovit, exploatat, nimicit.
Feminismul ar trebui să fie o mişcare de apărare a femeilor în faţa sistemelor misogine – precum Islamul – şi de dezvoltare a tot ceea ce au femeile frumos, bun, preţios. Aici, intră, de pildă, dreptul femeii de a alege dacă vrea să fie casnică sau angajată. Aici intră, de asemenea, dreptul femeii de a fi apărată legal de bărbaţii care abuzează de superioritatea lor fizică.

Feminismul socialist – care domină în California şi alte state socialiste americane2 sau de pe alte continente – are însă cu totul altă viziune. În această viziune femeia nu are dreptul să fie casnică, fiind obligată să se angajeze. În această viziune femeia nu are dreptul să se apere de bărbat dacă acesta se declară femeie. Pare aberant, nebunesc, dement? Este. Pare ireal? Se întâmplă! Şi vom vedea îndată faptele! Înainte, însă, o mică paranteză.

Feminismul socialist este susţinut şi în România. Pe faţă de USR (popular numită Uniunea Sovietică din România), mai făţarnic de PNL şi celelalte partide. Că, de, aşa e ordinul birocraţilor ce controlează Uniunea Europeană!

Dar ce spune, printre alte demenţe, acest Feminism socialist?
Spune că „genul este fluid iar persoanele LGBT(etc.) se nasc aşa şi nu se pot schimba; dar îşi pot schimba genul/sexul dacă vor, cum vor”.
Orice om normal la cap va fi uimit: afirmaţiile se contrazic esenţial, se exclud reciproc.

Poporul povesteşte că la o adunare comunistă Ana Pauker a întrebat:

„Ca să vedem dacă aţi înţeles gândirea comunistă spuneţi cât face unu plus unu!”
Tovarăşii s-au uitat nedumeriţi unul la altul. Careva a ridicat mâna şi a întrebat temător:
„Doi?”
„Nu, tovarăşi!” s-a încruntat Ana Pauker. „Aceasta este gândirea burgheză de care trebuie să scăpăm!”
Toţi au rămas şocaţi: a acuza pe cineva de gândire burgheză era extrem de grav, putând duce la eliminarea totală a persoanei… şi familiei.
Atunci un tovarăş din primul rând, cu vechime în Partid, a ridicat mâna:
„Unu plus unu face cât ne spune Partidul!”
Un rânjet satisfăcut s-a întins pe faţa Anei Pauker:
„Aceasta, tovarăşi, este gândirea comunistă! Felicitări!”.

Pare banc?
Pare ireal?

În California a luat de multă vreme puterea Partidul Democrat – centrul Socialismului din SUA.

Ca urmare, ideea că bărbatul care se declară femeie este femeie a fost impusă prin lege.

Da, în Statul California te poţi declara bărbat dacă eşti femeie şi femeie dacă eşti bărbat. Şi ţi se zice „transgender” (transsexual în română). Dacă eşti bărbat transgender (bărbat transsexual), înseamnă că eşti o femeie ce pretinde că e bărbat. Şi, conform Socialiştilor, trebuie ca toţi oamenii să ignore faptul că eşti femeie şi să spună că eşti bărbat. Şi nu doar să spună! Bărbaţii trebuie să te primească până şi în veceurile lor, chiar dacă ai alte dotări fiziologice. Inversul se aplică şi el! Dacă eşti femeie transgender (femeie transsexual), înseamnă că eşti un bărbat care pretinde că eşti femeie. Şi, conform Socialiştilor, trebuie ca toţi oamenii să ignore faptul că eşti bărbat şi să spună că eşti femeie. Şi nu doar să spună! Femeile trebuie să te primească până şi în veceurile lor… chiar dacă ai alte dotări fiziologice.

Evident, violatorii – de la pedofili la cei „clasici” – profită masiv de această politică aberantă. Şi sunt apăraţi sistematic de Feminismul socialist!

Această politică a fost impusă, prin forţă brută, în întreaga Californie. Inclusiv în închisori!

Închisorile californiene erau şi ele separate după sex: închisori pentru bărbaţi şi închisori pentru femei. Erau este cuvântul cheie.

De ce o asemenea separaţie?

Pentru că în lipsa libertăţii relaţiile sexuale nu pot fi considerate consensuale. Adică orice relaţie sexuală a prizonierilor este automat considerată viol. Excepţie sunt, bineînţeles, vizitele conjugale. Logica este simplă: de vreme ce lipsa libertăţii poate duce foarte uşor la viol, eliminăm pe cât posibil tot ce poate duce la viol. De exemplu, nu punem în aceeaşi închisoare bărbaţi şi femei. Mai ales că mulţi dintre bărbaţii închişi sunt închişi pentru violenţă.

Logica este clară. Dar Socialismul nu ţine seama de logică, vă amintiţi?

Aşa cum „unu plus unu fac cât ne spune Partidul”, Socialiştii care stăpânesc Statul California au declarat că genul este fluid. Şi că dacă un om spune că are alt sex/gen decât cel biologic, înseamnă că îl are.

Dement? Da. Dar şi real!

În închisorile de femei din California au fost introduşi deţinuţi, adică bărbaţi, care s-au declarat femei. Inclusiv bărbaţi care au ajuns în puşcărie datorită violenţelor împotriva femeilor!

Deţinutele din California nu au dreptul să refuze asemenea „colege” de celulă.

Este evident că aceşti bărbaţi s-au declarat femei ca să ajungă printre femei. Şi nu au vrut să ajungă printre femei ca să înveţe să croşeteze.

Vă amintiţi că relaţiile sexuale din închisoare sunt considerate viol?

Ei bine, după ce au avut loc nenumărate violuri, iar unele deţinute au rămas însărcinate, Partidul a luat măsuri: a început să împartă prezervative şi anticoncepţionale femeilor care sunt silite să stea în celule cu bărbaţii care se pretind femei.

Cum???

Da.

În loc să oprească violurile, Statul California ia măsuri pentru ca violurile să lase cât mai puţine urme. Feminismul socialist a obţinut o mare victorie: Femeile din California sunt violate cu acordul autorităţilor.

Mihai-Andrei Aldea

P.S. Deşi pare ciudat, aceste fapte au fost aflate cu ajutorul unui grup restrâns de… Socialişti. Grupul Women’s Liberation Front are exact aceleaşi idei cu Socialiştii care conduc Statul California, cu mici diferenţe: bărbaţii sunt răi prin definiţie şi genurile trebuie să dispară. Aceste diferenţe minore3 sunt de ajuns pentru ca WLF să lupte împotriva Partidului Democrat şi să dea pe faţă unele dintre crimele acestuia. Socialiştii între ei…

1Socialismul este Comunismul cu mască umană. Sau, cum spun Românii: aceeaşi Mărie cu altă pălărie.

2În Statele Unite ale Americii Socialiştii sunt grupaţi în imensă majoritate în Partidul Democrat. Acesta este adevăratul Partid Socialist din SUA (nu se poate spune, corect, „Partid Socialist American” deoarece Socialismul este fiinţial anti-naţional).

3Este de observat că şi Partidul Democrat din SUA (ce şi-ar putea zice foarte corect Partidul Socialist din SUA) susţine că bărbaţii sunt în majoritate răi, că genul este fluid (ceea ce înseamnă că nu are substanţă obiectivă, deci… nu există). Altfel spus, distanţa între cele două concepţii este mai mică decât distanţa dintre portocaliu şi oranj.

Adevăruri supărătoare. 10 Mai, Ziua Independenţei României

Mihai-Andrei Aldea1 comentariu

Tricolorul

„Adevărul supără”, ne spune o zicală românească. Alta spune „tot omul este mincinos” (o zicală biblică, în fapt) lămurind astfel pricina pentru care adevărul supără:
totdeauna un adevăr se va lovi de minciunile unor oameni.

Pe 10 Mai 1877 a fost adoptată la Bucureşti „Declaraţia de Independenţă a României”. Discutată zilele anterioare în Parlament, în mediile diplomatice româneşti (şi nu numai), discutată de Domnie, a fost aprobată pe 9 Mai în Parlament şi semnată pe 10 Mai de Domnitorul Carol I.
Paradoxal, deşi „Declaraţia de Independenţă a României” există ca act oficial din 10 Mai 1877, în mai toată presa românească „Ziua Independenţei” este văzută ca fiind ziua de 9 Mai. Bineînţeles, în tonul dat de clasa politică neobolşevică ce parazitează România anului 2018 (aşa cum a parazitat-o din Decembrie 1989 încoace). Care este explicaţia?

Să luăm întâi o pildă celebră: „Declaraţia de Independenţă” a Statelor Unite ale Americii.
Este uşor: emiterea acestei declaraţii este şi Ziua Naţională a Statelor Unite ale Americii, 4 Iulie.
Doar că pregătirea acestei declaraţii a durat aproape un an, iar elaborarea textului s-a făcut în luna Iunie a anului 1776. Aprobarea în Parlament (Congress) a „Declaraţiei de Independenţă” a Statelor Unite ale Americii a avut loc… pe 2 Iulie 1776! Dar această aprobare nu a însemnat emiterea actului! Aceasta a avut loc doar odată cu ratificarea actului de către acelaşi Parlament (Congress) şi semnarea lui de către John Hancock, Preşedintele Parlamentului (Congress-ului). Ceea ce s-a întâmplat pe 4 Iulie 1776.

Logica este simplă şi clară: elaborarea şi aprobarea unui act durează o vreme, dar data de la care intră în vigoare este cea de la care rămâne definitiv.

„Declaraţia de Independenţă a României”, pregătită de multă vreme, a intrat în vigoare pe 10 Mai 1877, odată cu semnarea sa de către Principele Carol I, Domnitorul României.
Este perfect limpede acest lucru din punct de vedere practic, juridic, istoric – din toate punctele de vedere.
Iar data de 10 Mai a fost Ziua Independenţei chiar până în timpul ocupaţiei sovietice şi a impunerii Regimului Bolşevic în România (din 23 August 1944 încolo). Comuniştii au înlocuit această dată [după înlăturarea Regelui Mihai I] cu data de 9 Mai… De ce? Care este explicaţia acestei schimbări?

Ura şi prostia comunistă.
Una dintre cele mai mari răutăţi ale Comunismului este faptul că acesta nu se întemeiază pe realitate, ci pe dorinţele conducătorilor comunişti. Iar dacă realitatea le contrazice, Comunismul cere schimbarea realităţii.
O sintagmă celebră spunea aşa: „Mai bine să greşeşti cu Partidul [Comunist] decât să ai dreptate împotriva lui!”
Printre lucrurile pe care Comunismul le-a urât la extrem, de la „Iluminişti” începând, alături de Credinţa în Dumnezeu a stat, totdeauna, Monarhia. Asta cu toate că sistemul de conducere comunist a fost şi este, pretutindeni, unul monarhic, totalitarist. Dar nu discut aici cauzele acestei uri, nici formele sale generale de manifestare. Ceea ce este esenţial pentru acest subiect e faptul că Regimul Comunist ura teribil Monarhia. Iar ziua de 10 Mai nu era doar Ziua Independenţei României, ci şi Ziua Monarhiei, ziua în care Carol I a fost proclamat Domnitor al României (1866), iar mai apoi Rege al României (1881).
Pentru Comunişti era insuportabilă această asociere. Independenţa era acceptabilă, deşi trebuia subordonată „eliberării sovietice” (o invazie monstruoasă, însoţită de un cortegiu de crime abominabile şi o distrugere ce pare încă ireversibilă). Dar Monarhia era inacceptabilă!

Cu „logica” tipică comunistă [cacofonie firească], s-a hotărât mutarea Zilei Independenţei! Şi, cu mult sârg, „tovarăşii savanţi” au găsit un text în care Mihail Kogălniceanu, ca Ministru de Externe (Ministrul Afacerilor Străine sau „Din Afară” pe atunci), argumenta în faţa Parlamentului necesitatea declarării independenţei, necesitatea adoptării „Declaraţiei de Independenţă”.
Este evident că un Ministru de Externe, cu tot respectul faţă de însemnătatea funcţiei, nu poate să proclame independenţa sau lipsa de independenţă a ţării sale! Acest lucru poate fi făcut doar de forul sau forurile supreme ale ţării. În cazul Principatului României, aceste foruri erau, concomitent şi indisolubil, Parlamentul şi Domnitorul. Acestea erau cele care puteau să proclame independenţa României, iar gestul suprem de ratificare era al Domnitorului. Gest făcut pe 10 Mai 1877.
Discursul lui Mihail Kogălniceanu face parte, cu toată frumuseţea şi patosul său, din preliminariile declarării Independenţei. Acest discurs nu a fost niciodată o „declarare a Independenţei României” în sens propriu. Fără votul Parlamentului ŞI ratificarea Domnitorului ar fi rămas o altă cuvântare ministerială în Parlament. Nu era prima pe această temă şi nu a fost ultima.

Dar, după cum am spus, pentru Comunism realitatea ce contrazice doctrina comunistă trebuie schimbată.
Aşa că discursul ministerial al lui Kogălniceanu a fost proclamat de Comunişti „declararea independenţei României”.
E ca şi cum ar fi proclamată „declararea independenţei SUA” data ţinerii unui discurs pe temă în Parlamentul american (Congress)! Este o absurditate totală. Dar ce contează logica în Comunism? Ea este bună doar dacă duce la concluziile dorite de Partid[ul Comunist]. Dacă nu, este aruncată la gunoi.

Desigur, în promovarea aberaţiei cu „9 Mai Ziua Independenţei” a existat pentru Comunişti sprijinul unor oameni care aveau duşmănie faţă de Casa Regală sau faţă de Carol al II-lea Trădătorul. Chiar dacă aceşti oameni nu erau comunişti, au acceptat – sau acceptă – falsificarea adevărului istoric din pricina urii. O greşeală teribilă.
Supărător sau nu, adevărul rămâne însă valoarea supremă. Iar adevărul este că Ziua Independenţei României este 10 Mai (1877).

Mihai-Andrei Aldea

 

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndemn la luptă