Etichetă: poezia

Pace

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

Pace

Cu pace, fiți, prieteni, căci pacea
Mea las vouă
Christos în întuneric
Lumină glăsui
Și peste persecuții,
eretice otrăvuri
și răutatea lumii,
Doar Pacea birui.

Trăind vremuri ciudate,
Cu răul spus că-i bine
Prigonitorii-n lux plângând
că cică-s prigoniți
Te tulburi
Și te sperii
Și pierzi în întuneric
Și cale,
Moștenirea,
Și dorul de a fi.

Cu pace fiți, prieteni, căci pacea
Mea las vouă
Christos în întuneric
Lumină glăsuiește
Și pentru cel ce-L cată
Și vrea să-I stea aproape
Prin vremuri și durere
Doar Pacea biruiește.

Mihai-Andrei Aldea

Poezie. Demostene Andronescu

Mihai-Andrei Aldea1 comentariu

Părtășie

Simt cum ceva îmi rupe din durere
Și-mi risipește grijile și teama
Ca pe-o perdea de nori o adiere:
Se roagă-n taină pentru mine mama.

Un val de duioșie mă-mpresoară
Și simt pentru o clipă iar fiorul
Atât de dulce de odinioară:
Iubita mea mă caută cu dorul.

Și câteodată-mi pare mai ușoară
Povara grea ce mă-ngenunche-n baltă:
Un gând trimis de undeva din țară,
De un prieten, pune umărul și saltă.

Demostene Andronescu

din Peisaj lăuntric, de Demostene Andronescu, Editura Fundației Sfinții Închisorilor, Pitești, 2014, ediția a III-a; Prefață : Un paradox binecuvântat de Claudiu Târziu, Postfață : Demostene Andronescu sau Vocația Mărturisirii de Răzvan Codrescu

Poezie si proză

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

Poezie și proză

Zilele trecute am citit un text extrem de laudativ la adresa unui „poet cunoscut și iubit de români”, autor al unei „poetici superbe”. Poet de care nu auzisem niciodată.
Rușinat de incultura mea, am căutat îndată poezii ale acelui lăudat poet și am găsit: proză pusă în rânduri de lungimi variabile ce s-ar fi vrut versuri.
Așa că am scris

De la începuturi
Poezia a avut o curgere
Dată de cadență
Sau și de rimă.
Rima este,
sau ar trebui să fie,
Un răsunet –
Al chipurilor
Culorilor
Trăirilor
Înălțărilor
Căderilor
Întoarcerilor
Revenirilor
Lor.
Acest răsunet
Ecou
Se poate reda și altfel
prin jocuri de cuvinte,
de stări,
de uitări,
de ceva sau de nimicul
ce este,
totuși,
deși nu se poate.
Fără curgere sau și rimă
Fără ecoul ce răsună
Poezia nu este.
E doar proză
– nu că proza e neînsemnată, dar e altceva.
La fel și adevărurile de aici:
deși puse în „versuri”
Sunt
și rămân,
Totdeauna,
proză.
Ca proza atâtor mințiți
Mincinoși
Care sunt porecliți poeți
Ca să fie batjocorită
Poezia.

Mihai-Andrei Aldea

Poezia (post) modernă

Mihai-Andrei Aldea1 comentariu

Poezia (post) modernă

Ermetice și seci,
sucite înțelesuri,
Cifrate vorbe
răsunând a gol,
Pretențios
dând rostului ocol,
Afacere de stat
și arogante
Aplaude selecte
– rotocol.

Sau,
Mai plătit,
Pornografie seacă,
Să poată
sclavagimea
să o placă.

Mihai-Andrei Aldea