Eu nu văd poezia să rămână
mai mult de-o clipă
și mai mult de-un gând.
Se duc trăiri, zidiri și prăbușiri
și vieți și morți
se duc
trecând
curgând
pe rând.
Și în zvâcnirea clipei de simțire
peste pereți de negru sau azur
o clipă un răsunet
poezie
e întărire
prăbușire
cânt.
Apoi se duc trăiri, zidiri și doruri
și prăbușiri
și înălțări de-o clipă
se prinde
Veșnicia
de-o aripă
și tot
se duc
trecând
curgând
pe rând.
În urmă versul,
gând al Veșniciei
rămâne
sfânt
ecoul
Poeziei.
Mihai-Andrei Aldea
Părtășie
Simt cum ceva îmi rupe din durere
Și-mi risipește grijile și teama
Ca pe-o perdea de nori o adiere:
Se roagă-n taină pentru mine mama.
Un val de duioșie mă-mpresoară
Și simt pentru o clipă iar fiorul
Atât de dulce de odinioară:
Iubita mea mă caută cu dorul.
Și câteodată-mi pare mai ușoară
Povara grea ce mă-ngenunche-n baltă:
Un gând trimis de undeva din țară,
De un prieten, pune umărul și saltă.
Demostene Andronescu
din Peisaj lăuntric, de Demostene Andronescu, Editura Fundației Sfinții Închisorilor, Pitești, 2014, ediția a III-a; Prefață : Un paradox binecuvântat de Claudiu Târziu, Postfață : Demostene Andronescu sau Vocația Mărturisirii de Răzvan Codrescu
Între gând și cuvânt
Câte șoapte încap într-un gând?
Curg valuri de blânde trecuturi
Trec vise pierdute spre noi începuturi
Și ochii privesc, rând pe rând.
Câte șoapte încap într-un gând?
Pierzând veșnicia la păcănele
Sau pe gazonul cu dâre rebele
Furtunile curg spumegând.
Și întrebarea se pierde cu noi:
În noapte sunt spasme
În suflet sunt spaime
În inimă grămezi de gunoi.
Câte șoapte încap într-un gând?
Pășesc peste mine tot mai departe:
Durerile-s aripi născute să poarte,
Căderile trec fulgurând.
O cruce se-nalță povara să-mi ducă
Zâmbesc bucuros că ești chinuit
Nu-s singur în zbateri, nu s-a sfârșit,
Deznădejdea se duce năucă.
Atâtea șoapte încap într-un gând
Cât nu poate hârtia să știe,
Nici creiere noi strălucind a prostie
Nici sclavii ce cad rând pe rând.
Din gând cad căderi, se-nalță și zboruri,
Alege ce vrei, oricum chinuit,
În zbor frigul, durerea, te fac împlinit
Și-n zboruri ai pace și rosturi.
Zenit.
Mihai-Andrei Aldea
Și dacă dor
Și dacă dor
și sâmburii de vise
luptând să crească
muguri de senin,
Și dacă dor
trecute asfințituri
ce-n Răsărit
încă nu sunt
deplin,
Și dacă dor
a încercării
vremuri
ce vremuiește
curgeri de pelin,
Se nasc în umeri
semne:
fulgi și pene.
Și dacă dor,
E semn că-ncep
să
Zbor.
Mihai-Andrei Aldea
Cauți Crin
Să-L cauți peste cioburi
și ruine
Și peste mucede
Peluze de asfalt
peste cimentul
nopților de vară
Și peste răni
de cad
ori de înalt.
Să-L cauți dincolo
de surogate
Și de culorile
topite în risipă
De vorbele pierdute
care țipă
de tot ce minte
că nu e
aripă.
Căci visele sunt flori
Și Răsăritul
Pământul ce primind sămânța lor
Le-ngroapă să se nască spre rodire
Sau să rămână
Veșnic
Numai dor.
Mihai-Andrei Aldea
România Străveche - Ancient Romania 