O noapte ca o piatră despletită, de Marin Sorescu

 

A venit o noapte ca o piatră albastră,
Despletită.
Şi mai era acolo şi un turn.
Un turn cu geamuri rotunde, nesparte şi cafenii.
Omul acela cu privirea de colţ de cremene
Când a dat cu ochii de noapte,
Aceasta s-a împleticit,
Gata să intre în pământ.
Dar a venit un om care
Cand i-a călăuzit celuilalt o palmă albastră
Peste privire
I-a umplut ţeasta de gânduri.

Eu eram şi unul şi celălalt:
Am privit în fântâna sufletului
Şi m-am văzut rătăcind
Între obtuz şi isoscel.
Am avut totuşi curajul
Să trag o perdea între mine şi eu
O perdea mare, impădurită.
Şi cerul s-a umplut deodată de cozi de păun.
Şi cine ştie, poate că erau stele?

Atunci mi-am adunat toate fulgerele
Mâniei
Şi am înţepat turnul
Drept în ferestre…
S-a făcut praf, l-am luat în palmă
Şi l-am suflat în patru vânturi.

Cerul era plin de cozi de păuni,
Pentru că erau chiar gândurile mele
Care dădeau strălucire aerului.

Apoi mi-am luat din cui
Paloşul versului şi am plecat
Pe străzile oraşului
Să râcâi
Umbra pomilor de pe trotuare.

Ca să fie şi mai multă lumină.

Marin Sorescu

Poezia a fost scrisă de Marin Sorescu (1936-1996) Marin Sorescu.jpg
în armată şi, din câte se pare, fusese pierdută până acum. Mihai Ion Petre Aldea (n. 1938), a primit-o fiind în armată:
„… in 1959 eram militar in termen. Un coleg de armata mi-a spus ca are un prieten care vrea sa ajunga poet! Si are de la el o poezie (era scrisa la o masina de scris cam rablagita). Ce parere am despre ea (poezia). Recunosc ca am avut o parere buna! Habar nu aveam la ora aia cine este sau o sa fie Marin Sorescu.”
El însuşi autor de versuri (a se vedea aici, aici şi aici câteva exemple din adolescenţă), Mihai Aldea a păstrat pagina pe care trăia, scrisă la maşină, poezia care îi plăcuse. În timp rătăcind-o printre caiete şi cărţi… A regăsit-o de curând şi a publicat-o pe facebook, dându-mi permisiunea de republicare
Din câte am căutat, se pare că poezia este inedită. Debutul lui Marin Sorescu este socotit, de obicei, a fi cel din 1964, astfel încât O noapte ca o piatră despletită, scrisă cu cel puţin 5 ani mai devreme, capătă o valoare particulară. Lăsând criticilor de profesie analiza poemului, ne bucurăm de recuperare acestui fragment din opera marelui literat român şi împărtăşim această bucurie cititorilor.

Cry to Battle

IMG_20170725_224701_377 mic.jpg

Cry to Battle

Hurts not the loss of battles
Neither wounds in your chest
Like hurt this deformed hands
That want no fight, but rest

Whenever your heart is singing
What care you for a broken arm?
Why care for a dusten sword breaking
When your’re rising with a holier flag?

Defeat, is not to suffer
Neither the tears in the eye
The true defeats are only
The dreams you let to die.

IMG_20171117_092344_374 mic.jpg

Radu Gyr

Cry to Battle Song can be found here


Radu Gyr (1905-1975) is a Romanian hero, poet, dramatist, essayist, teacher and freedom fighter. Îndemn la luptă or, in our translation, Cry to Battle, is one of the many poems he wrote in prison, in the middle of an extermination regime, of martyrdoms and oppression.  Writen with blood of a true martyr, Cry to Battle became a symbol of never giving up your dreams, no matter what!
The translation of this inspirational and motivational poem is given to you by Mihai-Andrei Aldea and Alexandra Aldea. This translation is to be used freely, as long as you mention the source and translators. Thank you!
(Romanian version here)

Radu.Gyr_1937 mic.jpgRadu Gyr 1937

 

 

Mi-e dor

Mi-e dor,
mi-e dor de linişte şi armonie.
Dar, nu!,
Nu vreau iluzii de deşertăciune,
nu vreau o simplitate ce-are nume
doar în literaturi şi poezie.
Eu vreau,
chiar vreau a vremilor rotire
cu ale crugurilor Cerului mişcare
aştept zâmbind loviri şi dezmierdare
şi frământări de ultimă zvâcnire.

E scris,
e scris în Cartea vieţii, ca să fie.
– aşa cum au mai fost şi încă sunt –
durere, lacrimă, cenuşă sau pământ
zâmbiri, credinţă, dor şi… Veşnicie…

Mi-e dor,
mi-e dor de linişte şi de-armonie
de rosturile devenirii întru Cer,
puterea de-a rodi în cei ce pier
Înmugurirea zborului de o să fie.
Şi fi-va,
fi-va întru fulgere şi nor,
şi fi-va întru frunză şi izvoare,
cu străluciri de curcubeu şi soare
şi împlinirea dulcelui meu Dor.

Mihai-Andrei Aldea

Înveşnicire

Înveşnicire

În fereastra gândului bat timpuri şi vremi;
târzie, prea târzie chemare.
În ceaţa adâncă,
de fum de maşină,
sclipesc lucioase reclame;
şi taie şi taie
şi gândul şi fumul
de suflet
în nopţi,
în nopţi înecate
durutele, sute
şi mii
griji şi păreri
– adevăr ştiinţific! –
şi mereu competentul
sistem birocratic
în rânjetu-i criptic.
ŞI ŢIPĂ!
(nu, nu-i voie!)
… dureri.

Se lasă-nserare
peste mii de lumini
afară-i lumină
în suflete noapte
Sub ceţi de maşini
Şi de vorbe spurcate
sub lucii luciri de televizoare
sub post-modernism
şi globalizare
adânc
în smerenia
a ce e firesc
aştept,
ascult,
visez şi tânjesc
păşesc neştiut
trans-aturale poieni
în fereastra gândului bat timpuri şi vremi…
dăinuiesc.

Mihai-Andrei Aldea