De la „Ortodoxia şi artele marţiale” la „Cum luptau Românii?”

În 2014 apărea, sub editura Episcopiei Giurgiului, Ortodoxia şi artele marţiale.
O carte foarte urâtă de cei care adoră prejudecăţile; laolaltă, din Biserică şi din afara – sau dimpotriva – acesteia. Lucrarea a fost verificată înainte de apariţie de mai mulţi teologi de frunte – unul semnând chiar prefaţa, altul fiind episcopul ce a dat binecuvântarea. Cu toate acestea, la nivelul… şoaptelor – ca să nu zicem bârfelor – au fost destui cei care au atacat-o pe motiv că nu ar fi teologic corectă; fără argumente reale, dar adeseori veninos. Este doar un exemplu din tulburările pe care le-a stârnit. Totdeauna pe baza unor prejudecăţi rănite. Însă au fost şi foarte mulţi cei care s-au folosit de Ortodoxia şi artele marţiale. Cei care au găsit în ea echilibrul de care are nevoie un om pentru a fi luptător fără să fie bătăuş sau ceva mai rău. Cei care au găsit în ea legătura cu spiritualitatea ce i-a condus pe Constantin cel Mare şi cei ce l-au urmat, pe Mircea cel Bătrân şi poporul ce i-a fost alături, pe Ştefan cel Mare şi Ţara pe care a ridicat-o, pe Mihai Viteazul şi luptătorii săi etc., etc. Cei care au găsit în ea Învăţătura Ortodoxă despre luptă, război, pace, viaţa aceasta, Veşnicie şi alte noţiuni şi rânduieli esenţiale.

Ortodoxia si artele martiale 01 editat.jpg

Ortodoxia şi artele marţiale este parte a unui proiect de cercetare conceput de Părintele Iustin Pârvu şi autorul cărţii, Mihai-Andrei Aldea. Următoarea etapă în acest proiect este lucrarea Cum luptau Românii?
Aceasta face trecerea de la analiza mai generală din Ortodoxia şi artele marţiale la ceea ce ar fi un caz particular: Românii. Doar că acest caz particular se dovedeşte mult mai mare decât s-ar putea crede. Mult mai mare.

Pentru Cum luptau Românii? s-au folosit, firesc, şi sursele întrebuinţate în scrierea lucrării Ortodoxia şi artele marţiale. Sau altele, pentru lucrări istorice, etnologice şi teologice mai vechi. Dar şi multe alte surse. Cercetarea pentru Cum luptau Românii?, începută în 2014, a continuat din 2017 în paralele cu primele forme al cărţii. Doar că în 2018 ceva s-a schimbat.

 

În discuţiile purtate de autor cu mai mulţi cunoscuţi şi prieteni s-a ivit, repetat, problema unor termeni, unor noţiuni, unor concepte ale Culturii Româneşti Vechi. Termeni, noţiuni şi concepte aproape necunoscute sau total necunoscute astăzi. Ori cunoscute într-o formă radical schimbată. Întâi Oliviu Crâznic, mai apoi şi Nicolae Pârlog, au cerut elaborarea unui „mic vocabular” final, care să ofere definiţia acestor noţiuni.

Termenul de apariţie a lucrării fusese 1 Octombrie 2018. Din Iunie 2018 a început lucrul şi la „micul vocabular”, în paralel cu şlefuirea cărţii. Doar că „micul vocabular” a refuzat cu îndărătnicie să fie mic. A crescut. Şi Cum luptau Românii? a ajuns, la începutul lui 2019, să aibă două manuscrise: Cartea şi Dicţionarul.

O muncă enormă, ce a inclus numai pentru elaborarea textului mult peste 3.000 de ore, a fost încheiată – mai ales prin persuasiunea câtorva persoane. În Sâmbăta Mare, 27 Aprilie 2019…

 

Publicarea a fost asumată de Editura Evdokimos, cea care a scos şi a doua ediţie pentru Ortodoxia şi artele marţiale. După încă o lună de pregătiri, Cum luptau Românii? se află acum, 29 Mai 2019,la ultimii paşi înainte de apariţie. Coperţile sunt la ultimele retuşuri, corectura este încheiată – dacă se poate spune că vreodată este încheiată corectura… În curând Cum luptau Românii? intră în lume. Şi trece de la munca şi lupta conceperii la întâlnirile cu cititorii – scopul existenţei oricărei scrieri. Să fie cu folos!

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndemn la luptă

Întoarcere la pace

Întoarcere la pace

Dacă se sting
în gânduri valuri vin şi pleacă
dureri şi doruri,
clipe şi sclipiri
în care amintirile
şi ce va fi
se-agaţă
de vârfurile stâncilor
de-adânc safir,

Dacă se sting
în inimă şi adieri, şi vifor,
tresare, tace, zbate,
iubire,
suferinţă,
şi tot ce-i drag
şi tot ce este ură
se pierde
‘ntr-un ocean de nefiinţă

Dacă se sting
în trup iar cresc, iar scad,
puteri,
scăderi,
voi fi
eram
până mai ieri

Dacă se sting
speranţă,
bucurie
şi tot
ce vieţii îi dă gust
şi rost

Întoarce-te la firul blând al ierbii
în el
îşi află bunătatea
lumii
adăpost.

Priveşte
şi ascultă
‘ncet cum creşte iarba
şi cum Străbunii
adunaţi în glie
înalţă din ţărână
frumuseţe
spre Cerul
care verdele îl ştie.

Întoarce-te la apa de izvoare
şi-ascultă-i graiul
vesel,
mângâios,
priveşte-o cum se duce către
mare
şi chiar de pare
moartă
‘n poluare
se-ntoarce limpede
– din mare Cerul
o a scos.

Întoarce-te la norul care trece,
la frumuseţile
de-apus şi răsărit,
la zâmbetul de lună
‘n zi cu soare,
la stelele
sclipind în asfinţit.

Şi ascultând,
mereu,
iarba cum creşte,
şi firea
cum trudeşte
pentru rost,
zâmbindu-ţi
peste hăuri
şi durere,
vei prinde,
iar,
cântarea dimineţii
şi frumuseţea
viitorului
ce-a fost.

Mihai-Andrei Aldea

Drumul Norilor 01

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndemn la luptă

Veşnicia s-a născut la sat. 24 Mai 2019

Vesnicia sa nascut la sat

https://olivian.ro/vesnicia/

 

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndemn la luptă

Veşnicia s-a născut la sat

Vesnicia sa nascut la sat.jpg

 

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndemn la luptă

Voi nu-nţelegeţi

Voi nu-nţelegeţi

Marilor noştri plecaţi

Voi nu-nţelegeţi
şi ei trec
spre Veşnicie,
de-a pururi frunţile în nouri înălţând,
de-a pururea plecaţi adânc,
spre glie,
spre rădăcina vie,
tremurând
şi
neclintiţi,
sorbind adânc din
soare
lună
stele
ceruri largi
puterile stihiilor străbune
străvechile izvoare
pentru
Azi.

Voi nu-nţelegeţi
şi ei trec
spre Ceruri,
lăsând în urmă
Vis de Veşnicie,
păsări de aur,
păsări de albastru,
şi flori
şi stele,
chipuri,
Omenie.

Voi nu-nţelegeţi,
şi-i priviţi cum trec,
şi vă înveşmântaţi
în versuri şi în rânduri,
vă lăudaţi
că ei au fost,
că sunt ai voştri,
şi poate şi că i-aţi condus
pe când, în patru scânduri,
ţărâna lor
se-ntoarse în ţărână.

Voi nu-nţelegeţi:
Domnul i-a dat vouă
o clipă, doar o clipă –
să-nţelegeţi,
să-i urmaţi.
Apoi îi ia,
în rouă,
în bătrână
Lumină a-nnoirii
iubirii dintre fraţi.

Şi ei ştiind,
că au venit
doar ca să treacă
îşi cântă cântecul
menirii lor
şi în argintul înserărilor
de aur
intră
în Veşnicie.
Restul este
dor

Mihai-Andrei Aldea

troita veche 01

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndemn la luptă