Prostia care sminteşte. Vina lui Dumnezeu
Gândire des întâlnită (sinteză):
„Cea mai mare vină a lui Dumnezeu este că îi lasă pe ceilalţi oameni să ia hotărâri proaste în loc să hotărască El în locul lor; şi că nu are grijă să repare ce am hotărât eu prost (dar să nu cumva să se gândească să hotărască în locul meu!!!). „
Ţărmurile străvezii
Când farmec de albastru şi argint
Cu vuiet grav de stânci valuri îmbracă
un ţărm de întuneric şi luciri,
de lună plină revărsată peste apă,
În vântul care abur
de mare toarnă pe pământ
Din licăriri
şi scrâşnetul de piatră seacă
Rostogolind speranţe şi-amintiri
Trăiri adânci
revin mereu… şi pleacă…
Iar pustiite de atâta adâncime
Din vechile cochilii care-odată scoici au fost
Ca nişte fire
pătrunzând în mine şi în tine
Îşi află lumile trecute adăpost.
Mihai-Andrei Aldea
Mă întreabă cineva:
– Părinte, de ce tot ziceţi că statul este comunist? Aveţi vreo dovadă ca să vă permiteţi să ziceţi aşa ceva?
Mă uit la el încercând să-l înţeleg. Omul – cu o anumită funcţie în Ministerul Învăţământului (Educaţiei Naţionale, pardon!) – pare sincer şi convins. Crede sincer şi este convins că Statul nu ar fi comunist. Asta cu toate că imensa majoritate a parlamentarilor şi a celor din aparatul guvernamental au fost şi sunt, de aproape treizeci de ani, fie membrii, fie fiii sau nepoţii membrilor de frunte ai aparatului comunist – ca să dau un singur exemplu. Mai pare şi jignit de faptul că am (tot) spus că Statul zis român este de fapt comunist…
– Ce credeţi – îl întreb – că s-ar întâmpla dacă un grup de oameni ar înfiinţa o organizaţie numită „Miliţia Ortodoxă” ori „Miliţia Românească”?
– E inadmisibil aşa ceva!
– De ce?
– Păi dacă îşi spun „miliţie”, e clar că sunt organizaţii extremiste, paramilitare sau aşa ceva, care încearcă să îşi impună ideile prin forţă, să îngrădească libertatea celorlalţi, să…
– Bine, bine, am înţeles! Deci, ca să revenim, ce s-ar întâmpla? Care ar fi reacţia Statului?
– Categoric, le-ar desfiinţa! Probabil arestându-i pe instigatorii care au pornit asemenea mişcări! Nu se poate accepta existenţa unor asemenea organizaţii!
– Ştiţi că există miliţii ateist-comuniste în Republica România?
– Ce?
– Da, există organizaţii cu exact acest nume, de „miliţie”. Dar care sunt comuniste, nu ortodoxe, nu naţionaliste. Comuniste. Şi care există de multă vreme, fără ca Statul să aibă cea mai mică reacţie împotrivă.
– Păi… nu ştiam!
– Ciudat, pentru că ministerul în care lucraţi colaborează cu ele în diferite probleme, ţine cont de indicaţiile lor etc.
– Colaborează… ?!? – omul chiar pare picat din Lună.
– Da. Vedeţi, iată o dovadă clară că Statul este comunist. O „miliţie” ortodoxă ori naţionalist-românească este condamnată fie şi ca idee, dar o miliţie comunistă reală, concretă, este acceptată de Stat fără nicio problemă, colaborează cu ea, o finanţează etc. Fără să îi pese că se numeşte „miliţie”, că ar fi paramilitară sau că îngrădeşte libertăţile celorlalţi etc., după cum aţi spus dvs. Deci Statul este comunist.
Mihai-Andrei Aldea
Despărţire
Îmi arătam tristeţea cu un zâmbet.
Şi-nfuriat de dalbele porniri
Am înfruntat furtuna străvezie
străfulgerând albastrele câmpii
Şi de pe dealuri fără de pădure,
înveşmântat în ierburi şi în flori
am fluturat un steag fără pereche
şi am plecat păşind pe nori spre zori.
Mihai-Andrei Aldea
Vruta1 haiducului
Din gând în gând,
mă-ntorc încet spre tine;
eşti pretutindeni unde-n depărtări am fost
urcând şi coborând pe valuri fără număr
departe-n zări
îmi eşti necaz şi rost.
În aburul de lapte şi de miere
din cana veche ce mi-ai pus-o înainte
un cer din ochii tăi,
cu luare-aminte,
mi-ascultă vorbele de dor şi fiere.
Nu se cuvine pragul să-ţi mai calc
şi în lumina ta
odihnă să-mi găsesc,
din ce-i al tău…
nimica nu-ţi pot da:
prin vise şi durere rătăcesc.
Mi-e arma ‘nsurătoare şi osândă,
şi setea de dreptate mi-e blestem,
din Ceruri fulgerul pedepsei chem,
peste tâlharii care stau
legal
la pândă.
Şi dacă legea lor mă vrea legat şi mort
din Legea Românească de demult
neîncetat Străbunii îi ascult
şi ţes cu ei
al luptei drepte
tort2.
E nebunie viaţa mea întreagă
şi-n cuminţia ta
zadarnic mă aşez
mă-ntorc din nou
la al dreptăţii crez.
Din gând în gând,
încet, încet…
te pierd.
Mihai-Andrei Aldea,
2018 – Paltin Petru Vodă
1Vrută – la Românii din miazăzi, mândră, logodnică.
2Tort – în limba română veche, fir tors de cânepă, in, lână, mătase etc. (sau mănunchi de fire toarse). Aici cu primul înţeles.
România Străveche - Ancient Romania 