Ţărmurile străvezii

Când farmec de albastru şi argint
Cu vuiet grav de stânci valuri îmbracă
un ţărm de întuneric şi luciri,
de lună plină revărsată peste apă,
În vântul care abur
de mare toarnă pe pământ
Din licăriri
şi scrâşnetul de piatră seacă
Rostogolind speranţe şi-amintiri
Trăiri adânci
revin mereu… şi pleacă…
Iar pustiite de atâta adâncime
Din vechile cochilii care-odată scoici au fost
Ca nişte fire
pătrunzând în mine şi în tine
Îşi află lumile trecute adăpost.

Mihai-Andrei Aldea

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndemn la luptă