Categorie: Gânduri

Contra-atacul Extremistilor de Stânga. 25 Noiembrie 2024

Mihai-Andrei Aldea4 comentarii

Contra-atacul Extremiștilor de Stânga. 25 Noiembrie 2024

Premisele

Ieri, 24 Noiembrie 2024, au avut loc alegeri pentru Președintele României.
Alegeri în care pe primul loc a ieșit un candidat surpriză, Călin Georgescu.
Va urma turul doi al alegerilor prezidențiale, în care vom avea de ales (dacă ne ține Dumnezeu aici) între Călin Georgescu și Elena Lasconi.

Înainte cu doar câteva minute de închiderea urnelor, am simțit că ar fi bine să dau un cuvânt de folos pentru Creștini. Pe care îl ofer și aici pentru cei dornici să îl asculte.

Cuvânt pentru alegeri și viață 2024-11-25Descarcă

Am amintit de nenumărate ori, de o viață întreagă, faptul că viața este război.
Și, tot așa, de faptul că Românii sunt, prin firea și datul lor, luptători.

Viața este un război neîncetat între demoni și oameni.
Demonii vor să îi cucerească pe oameni și să îi ducă în Iad. Pentru aceasta folosesc orice mijloc, de la minciună la mândrie, direct sau prin oamenii pe care i-au cucerit.

Românii sunt luptători pentru că s-au născut din comunitățile creștine prigonite ale primelor secole (comunități aflate între Alpi și Caucaz, între poalele nordice ale Carpaților și Marea Mediterană). O foarte mare parte din aceste comunități (parohii li se zice astăzi) era alcătuită din militarii romani. Care, de origine traco-iliră, celtă, latină ori scito-sarmată, ba chiar și originari din nordul Africii, din Palestina, Siria ori Asia Mică, au fost uniți prin Credința Creștină de limbă latină.
De aici nenumărați martiri, de la Sava sau Dasie la Irineu de Sirmium. De aici nenumărați episcopi cu viață sfântă, de la Betranion al Tomisului până la Niceta de Remesiana. De aici și mari teologi, de la Niceta de Remesiana ori Ieronim la Ioan Casian. De aici și mari conducători, de la Constantin cel Mare (de fel din Dacia Aureliană) până la Iustinian cel Mare (din Macedonia românească dinainte de venirea Slavilor).
Toți acești Străbuni ai noștri au trecut prin încercări plini de tărie, plini de bucuria de a fi curajoși, demni, luptători ai lui Dumnezeu.
Iar pilda lor a fost urmată de toate generațiile.
Cei care s-au lepădat de ei au căzut din Bine, au ieșit din Biserică și Românitate și s-au asimilat în masele purtate de poftele ucigătoare.
Cei care le-au urmat pilda li s-au alăturat în România Cerească, partea noastră din nesfârșita și minunata Împărăție a lui Dumnezeu. (A se vedea descrierea Cetății Cerești în Apocalipsă, la capitolele 21 și 22.1-5, mai ales 21.24 și 26.)

Ca urmare, este firesc să fim loviți de răutăți până trecem dincolo. Și este firesc să le întâmpinăm cu bucurie și emoție, ca pe niște încercări de curățire, ca pe niște trepte pe care urcăm spre Cer.

Și, iată,

Contra-atacul Extremiștilor de Stânga

La alegerile de ieri, 24 Noiembrie 2024, cumva au ieșit pe primul loc suveraniștii, cum s-a spus, ori patrioții, cum s-a spus… ori naționaliștii, cum s-a acuzat.

A fi naționalist este ceva rău, sau este ceva bun? Vom reveni mai jos la întrebare, pentru că

Azi, 25 Noiembrie 2024,
anumite persoane din instituțiile statului au săvârșit un șir de infracțiuni și contravenții în sprijinul ilegal și extremist al Elenei Lasconi și USR!

Mai precis, unele persoane din SRI (cf. Wallachian Gazette) au impus școlilor să îndoctrineze politic pe copii în conformitate cu un material de propagandă politică ilegal, agramat, mincinos și rasist, care incită la ură religioasă și politică.

Și vom arăta îndată adevărul fiecăruia dintre termenii folosiți!

a) acțiunile și materialul SRI (S.R.I.) sunt ilegale

Conform site-ului oficial SRI, misiunea acestuia NU cuprinde îndoctrinarea minorilor fără acordul părinților, NU include forțarea cadrelor didactice să încalce legea și, culmea, NU include realizarea și promovarea (mai ales ilegală!) de materiale de propagandă politică, mai ales ilegale, agramate, mincinoase și rasiste, care incită la ură religioasă și politică!
Adică indivizii care au săvârșit această acțiune au săvârșit un cumul de infracțiuni începând cu Noul Cod Penal Art. 297 pct. 1 și 2, Art. 299 pct. 1 și Art. 300 foarte probabil Art. 291 pct. 1 și Art. 296 pct. 2, Art. 244 pct. 1 și 2 etc.

Pentru aceasta, este de ajuns să se constate faptele aminte deja, anume faptul că SRI-ul nu are atribuții de predare în școlile civile sau militare și cu atât mai mult atribuții de propagandă politică. Mai mult, asemenea activități vin exact împotriva misiunii și statului SRI!
Astfel, Legea 4/1992 Privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații nu cuprinde nicio referire, nici măcar una!, la vreo atribuție fie și vag legată de publicarea unor materiale de propagandă sau educative.
Este adevărat că Art. 14 din amintita lege prevede posibilitatea ca SRI să colaboreze cu „celelalte organe ale administrației publice” (prevedere ce, prin caracterul vag, capătă o legalitate extrem de discutabilă, multe asemenea prevederi fiind declarate neconstituționale de-a lungul ultimelor decenii). Organe în care s-au putea include și școlile civile sau militare, la o adică. Doar că Art. 14 prevede foarte clar că această colaborare se poate face exclusiv „pentru îndeplinirea atribuțiilor stabilite prin lege”! În care atribuții, cum am arătat, NU INTRĂ nici realizarea, nici publicarea și nici răspândirea de materiale de propagandă politică, nici realizarea, nici publicarea și nici răspândirea de materiale care incită la ură, nici impunerea de activități pentru cadrele didactice, nici îndoctrinarea minorilor fără acordul părinților etc.
Se poate vedea astfel că și acțiunile făcute de SRI în această zi în școlile românești, cât acțiunile SRI de implicare politică, de realizare și publicare a unui material politic etc. sunt ilegale. Și că materialul în cauză este ILEGAL.

b) materialul SRI este agramat

Numărând și coperta, la p. 2 a materialului, găsim fraza

Astfel, doar cei care se încadrează în presupusa „rasă” reprezentând poporul acceptat.

Da, atât este fraza!

La pagina 3 găsim exprimări incoerente și contradictorii, asupra cărora vom reveni. La pagina 4 găsim în tragi-comica listă de „Modalitate de acțiune” (la singular!) și exprimarea

– scăderea credibilității populației în autoritățile de stat.

Dincolo de ceea ce ar fi vrut să spună agramatul ce a compus (probabil cu multă muncă!) această frază, ea spune că „extremiștii” menționați de SRI sunt în „autoritățile de stat” în care produc (acestor autorități) „scăderea credibilității populației”. Gura păcătosului adevăr grăiește! Da, din pricina unor extremiști ca cei care au alcătuit, tipărit, răspândit și impus materialul în cauză apare neîncrederea autorităților de stat în populație! Da, ei, autorii unor asemenea acțiuni și materiale sunt extremiștii!
Extremiști agramați.
După cum și materialul este agramat.

c) materialul SRI este mincinos

1. Materialul se intitulează Ghid de coduri, simboluri și însemne ale Extremei Drepte, dar în lucrare este amintită o singură organizație de Dreapta (Noua Dreaptă, click pentru accesare)! Toate celelalte organizații amintite fie sunt neutre în raport cu Dreapta sau Stânga, fie sunt de Stânga. Mai mult, nu se oferă nicio dovadă că singura organizație de Dreapta amintită ar fi extremistă! Prin urmare, materialul SRI minte/dezinformează.

2. Materialul pretinde că sunt „autori” de Extremă Dreapta „grupările ULTRAS” (p. 3 în materialul SRI). Doar că sunt celebre grupări ultras, precum Fedilissimi Granata, care sunt neutre politic, respectiv de Stânga, precum Torcida Split sau Fossa dei Leoni. Există grupări ultras islamiste, care de asemenea sunt de Stânga sau de Extremă Stânga. Prin urmare, pretinzând că suporterii ultras și grupările lor sunt automat „de Extremă Dreapta”, materialul SRI minte/dezinformează.

3. La p. 4 materialul prezintă o imagine mincinoasă, în care leagă Fascismul de Credința Creștină Ortodoxă. Imaginea are legenda „La arme popor/ Slujește stâlpii Fascismului”. Ca „stâlpi” sunt prezentate trei elemente: popor, credința, rasa. Textul pare să aparțină autorului materialului, prezentând aceeași necunoaștere a gramaticii. Ca simbol fascist se pune salutul nazist la fiecare „stâlp”. Ca simbol particular se folosesc crucea cu trei brațe și trei stâlpi, vechi simbol ortodox românesc, o cruce ortodoxă cu trei brațe și zvastica nazistă. În fapt, niciunul dintre simboluri nu este fascist! Nu știu cine este autorul acestei imagini, dar în contextul materialului constituie o absurditate care dezinformează și minte. Se pare că autorul materialului confundă nazismul și fascismul, așa cum confundă Extrema Stângă cu Extrema Dreaptă.

4. La p. 6 găsim drept „Însemne/Simboluri specifice” „Extremei Drepte” cinci însemne/simboluri naziste și unul neonazist. Alte trei însemne/simboluri naziste apar la p. 7, unul nazist și unul neonazist la p. 8, alte trei la p. 9. Ca să umplem golul din (in)cultura autorului materialului, amintim faptul elementar că Nazismul este doctrină de Extremă Stânga. Nu de dreapta! Și totuși, SRI-ul are incompetența sau prostia de a promova un material care prezintă drept simboluri ale Extremi Drepte simbolurile Național-Socialismului (așa cum se numește in integrum Nazismul – termenul Nazism fiind o prescurtare de la National Sozialismus, denumirea germană pentru Național-Socialism). Altfel spus, materialul SRI minte/dezinformează cu nerușinare.

5. Deși materialul pretinde a fi un ghid al „Extremei Drepte”, la p. 6-7 se dă câte un simbol/însemn de Extremă Stânga. Acum, da, și celelalte însemne/simboluri sunt covârșitor de Extremă Stânga, dar aici se recunoaște acest lucru. Ceea ce este absolut aberant în raport cu titlul și tema asumată a lucrării. Dar este perfect logică introducerea simbolurilor ca metodă pentru înșelarea cititorului. Atât pentru a-l face să creadă că „ghidul” ar fi obiectiv, cât și pentru a ascunde mai bine faptul că Nazismul este doctrină și mișcare de Extremă Stânga. Ceea ce sugerează intenția înșelării. Însă și dacă adăugarea simbolurilor s-a făcut din incompetență, rămâne faptul că materialul SRI minte/dezinformează foarte grav.

6. La p. 2 cititorilor li se spune că „Ideologia de extremă dreapta” ar include „exacerbarea… darwinismului social”. În realitate grupările de Dreapta, și cu atât mai mult cele de Extremă Dreapta, resping darwinismul în orice formă. Este un lucru arhicunoscut, ceea ce face din afirmație o minciună ridicolă. Mai mult, se știe foarte bine că darwinismul este baza pseudo-științifică a ideologiilor de Stânga! De la Socialism la Nazism sau Fascism, toate ideologiile de stânga s-au inspirat din Darwinism ori și-au argumentat pozițiile prin Darwinism. Ca urmare, și aici materialul SRI minte/dezinformează foarte grav.

7. De la p. 8 încolo găsim o listă de „Coduri extremiste”, care sunt în foarte mare parte de Extremă Stânga, dar atribuite mincinos de material… Extremei Drepte. Iarăși materialul SRI minte/dezinformează.

8. În toată lucrarea nu am găsit niciun exemplu de mișcare sau grupare de Extremă Dreapta reală, care să corespundă, de pildă, criteriilor date de material. Și din acest punct de vedere materialul SRI minte/dezinformează grav.

9. La p. 8 este menționat David Lane drept „fondatorul unei mișcări de extremă dreapta”. Doar că David Lane s-a inspirat din Național-Socialism (Nazism), realizând o mișcare de Extremă Stânga. Se poate vedea asta în Wolf Age Pagans, de Mattias Gardell, în Controversial New Religions, Oxford University Press, New York. Și aici materialul SRI minte/dezinformează.

10. La p. 9 găsim, printre altele, afirmația după care sintagma „Iubește-ți rasa” („Love your race”) ar încălca „prevederile Legii 217/2015, art. 1”. Consultând legea constatăm că articolul respectiv

Pentru prevenirea și combaterea incitării la ură națională, rasială sau religioasă, la discriminare și la săvârșirea de infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, prezenta ordonanță de urgență reglementează interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război. (217/2015, Art. 1)

După cum poate vedea orice om rațional, articolul nu interzice iubirea! Nu interzice nici iubirea propriei rase, nici altă iubire! Ca urmare, materialul SRI minte/dezinformează iarăși, extrem de grav, invocând prevederi legale inexistente.
Mai mult, aici materialul promovează ura de rasă, pretinzând că iubirea de rasă este interzisă. Adică Asiaticii nu au voie în România, afirmă SRI, să iubească rasa galbenă. Negrii nu au voie în România, pretinde SRI, să iubească rasa neagră. Irochezii, Aztecii sau alți Amerindieni ar trebui să știe, după SRI, că nu au voie în România să iubească rasa roșie.
Rasismul materialului, autorului și celor care l-au aprobat și impus este evident și izbitor.

d) materialul SRI este rasist
Am arătat că materialul SRI declară organizații „de Extremă Dreapta” cele care sunt „de Extremă Stânga”. Ceea ce deja este incitare la discriminare pe criterii de opinie politică. Dar, la fel de grav, materialul vorbește exclusiv de rău despre Albi. Nu există nicio prezentare a unor forme extremiste la Indieni, Chinezi, Egipteni, Algerieni, Brazilieni etc. Deși există asemenea forme și cu toate că România are atât rezidenți cât și cetățeni Indieni, Chinezi, Egipteni, Algerieni, Brazilieni etc. Ca urmare, se creează, intenționat, imaginea inferiorității rasei albe, care este prezentată exclusiv negativ. Ceea ce constituie infracțiunea de incitare la ură, violența sau dezinformare, cf. Art. 369 Noul Cod Penal (modificat prin Legea 170/2022). Deci, foarte clar, materialul SRI este rasist.

e) Am arătat mai sus (la sfârșitul punctului c) cât de evident este rasismul materialului SRI. La fel de izbitoare este incitarea la ură a materialului, atât pe criterii politice, cât și de rasă și de religie. Oricine a citit cuvântul nostru de până aici a putut să vadă acest lucru. Pentru că este evident că a minți sistematic și exclusiv negativ asupra unei opțiuni politice, religioase ori rasiale incită la ură. Ceea ce face acest material SRI. Prezentarea sistematică și exclusivă a crucilor în context negativ, a mișcărilor de Dreapta ca rele, a Albilor ca răi incită la ură împotriva acestora.
Iarăși este evident că a realiza asemenea materiale și a le impune în educație este un act de propagandă, ca să nu spunem un act de persecuție față de cei cu alte viziuni politice, sociale, religioase etc.

Ca urmare, credem că am dovedit absolut clar și 100% pe materialul SRI că acesta este un material de propagandă politică ilegal, agramat, mincinos și rasist, care incită la ură religioasă și politică.
Ceea ce înseamnă că realizatorii și promovatorii lui sunt vinovați de săvârșirea unui șir de infracțiuni.

Ce este de făcut?

În fața unor asemenea întâmplări omul obișnuit este dezorientat: nu știe ce poate să facă.
Și asta pentru că, intenționat, școala nu învață pe elevi cum să reacționeze la abuzurile autorităților!
Se minte de către autorități – și mulți se lasă păcăliți – că ele ar face „programe împotriva abuzurilor/ drogurilor/ bullying-ului”. Faptul că este o minciună se vede exact din lipsa unor materii școlare care să îi învețe pe elevi ce este Dreptul, ce obligații și drepturi au și care sunt mecanismele prin care se pot apăra în fața abuzurilor autorităților.
Iar în lipsa accesului la mecanismele legale care îl pot apăra, elevul, omul, rămâne însingurat și rănit, lovit din toate părțile, neputincios.
Și totuși există mecanisme legale de apărare!

De pildă, în cazul de față, toți părinții ar trebui să facă plângere la Parchet împotriva cadrelor didactice care au făcut îndoctrinare politică unor minori fără acordul părinților. De asemenea, aceeași părinți ar trebui să facă plângere la Parchet împotriva SRI pentru încălcarea atribuțiilor legale, abuz de putere ș.a.m.d.

Din acest punct de vedere însă problema rămân avocații. Și clienții, este adevărat.
Pentru că mulți clienți aleargă la avocații gălăgioși – care, de obicei, pierd cele mai multe procese. Și îi ignoră pe avocații liniștiți și competenți – care, de obicei, câștigă cele mai multe procese.
Iarăși, lipsa de pregătire juridică elementară a cetățeanului își spune cuvântul. Și asta cu toate că juridic se pierd și se câștigă cele mai mari averi..

Pe de altă parte,
Parchetul are obligația să se autosesizeze față de abuzul extrem de grav al SRI!
Aceasta este o problemă de interes național, deci Art. 7, pct. 1, din Legea 135/2010, se aplică indiscutabil.
Totodată,
Conducerea SRI, în frunte cu d-l gen. Răzvan Ionescu, trebuie să acționeze prompt și deschis față de acest abuz al instituției!

Iar, noi, Creștinii, trebuie să păstrăm calea cea dreaptă orice s-ar întâmpla.
Un cleric, precum subsemnatul, nu poate face acțiuni în justiție fără binecuvântarea ierarhului – care se dă foarte greu, numai pentru cazuri excepționale. În schimb, iată, poate să facă o cercetare, să arate adevărul celor care vor să îl cunoască și să îndemne la dreptate și moralitate.
Mirenii pot să acționeze, atât prin rugăciune, cât și prin vot pentru puterile naționaliste, dar și prin plângere la Parchet împotriva SRI. Căci abuzul acesta este de interes public și de la reeducarea forțată a copiilor noștri mâine țintele vom fi noi.

În sfârșit, vreau să răspund la întrebarea la care extremiștii din SRI, iată, au răspuns negativ fără să gândească și să cerceteze:

A fi naționalist este ceva bun sau ceva rău?

La întrebarea aceasta putem răspunde drept și moral doar după ce vedem ce înseamnă naționalism după definiția obiectivă, de dicționar:

naționalism sn 1 (Înv) Sentiment de dragoste față de specificul și tradițiile propriei națiuni (1). 2 Doctrină politică bazată pe apărarea uneori exagerată a drepturilor și aspirațiilor naționale. 3 Tendință de a aprecia exclusiv și exagerat tot ceea ce aparține propriei națiuni.

Vedem aici că înțelesul primar al cuvântului naționalism este acela de dragoste față de propria națiune. Așa cum patriotism este dragostea față de propria țară.
În acest înțeles originar naționalismul este bun.
Ca urmare, îl găsim și în Constituția României. De pildă, la Art. 1, pct. 1 (la precizarea că România este (și) stat național) în corelare cu Art. 54 pct. 1, care proclamă că „datoria și fidelitate față de țară (statul național România) este sacră”.

Desigur, exagerările nu sunt bune.
Ca urmare, nici naționalismele excesive nu sunt bune. Așa cum de obicei exagerările nu sunt bune (cu excepția unor comedii).
Dar nu se definește normalul prin exagerare ci, dimpotrivă, prin excluderea ei.

Deci iubiți-vă Țara, iubiți-vă Națiunea, iubiți-L pe Dumnezeu!
Întru Adevăr.
Și, cum poruncește Duhul Sfânt,
Feriți-vă de orice înfățișare a răului!
(I Tesaloniceni 5.22)

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Pentru cei dornici să parcurgă minunăția SRI…

Material documentarDownload

NEDUMERIRE de Mihai Gh. Aldea

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

NEDUMERIRE

Duminică după prânz. Caniculară zi de iulie. Căldură cum numai în București afli. Soarele copleșitor transformă aerul într-un fel de metal topit și când inspiri, tragi foc în plămâni.
Am patru ani și sunt cu părinții în tramvai. Nici geamurile laterale nu ușurează călătoria. Stau în brațele mamei, pe scaun. În jur, oameni uzi de transpirație, cu fețe triste, încruntate; tăcere grea, ochi închiși, parcă ar dormi toți. Tramvaiul se târăște aproape fără zgomot, parcă topit și el de căldură.

În această toropeală copleșitoare, brusc, un zgomot cadențat: un tropot de copite. Vine din spatele tramvaiului… se apropie… mai aproape… l-a ajuns.

Atunci am văzut minunea: paralel cu noi, doi cai negri, mari și frumoși, în trap săltat, cu pămătufuri negre pe cap, măști negre pe față, cu un fel de haine negre lucioase pe spinare și ținte aurii pe curelele negre. Cai mânați de un domn foarte serios, într-un costum negru impunător, cu un cilindru negru pe cap și cocoțat pe capra neagră a unei trăsuri.
Dar ce trăsură!
O minune strălucitoare, lăcuită negru, cu ferestre de sticlă curată ca lacrima, coloane aurite și, în dreapta și stânga domnului cu hățurile, doi îngeri din aur cu capetele plecate.

Am rămas o clipă cu gura căscată. Apoi am fost cuprins de o sinceră, amară și violentă indignare:
– Vezi, mă, tată, mă!… a răsunat glasul meu ca o trâmbiță de argint.
Am tras aer în piept și am reluat și mai tare, și mai ascuțit:
– Vezi, mă tată, mă! Tu nu m-ai plimbat niciodată cu trăsura asta!

Explozie! O explozie fantastică de râs, un râs colosal, aproape isteric, zguduia tramvaiul! Oamenii râdeau cu lacrimi și nu se mai puteau potoli.
Vatmanul speriat de zgomot și neștiind ce se întâmplă, a oprit mașinăria. Lămurit de ceilalți, a fost apucat de o criză nebună de râs cu sughițuri, se bătea cu mâinile peste burta revărsată și nu mai putea conduce.

Singurul om serios în toată nebunia asta eram eu: mă uitam total nedumerit și foarte indignat la toată lumea. Cine mă privea din greșeală, mă arăta cu degetul și hohotea și mai tare.

În fine, cu chiu, cu vai, am ajuns acasă, părinții într-o stare de veselie clocotitoare iar eu tot uimit și indignat.

Au trecut de atunci peste șaptezeci de ani, tot nu m-am plimbat cu trăsura aia și tot nedumerit am rămas. Chiar! Ce era de râs?

Mihai Gh. Aldea (1938-2023)

Mihai Gh. Aldea cu surorile și bunica Ana în 1941, cu doar câțiva ani înainte de Nedumerire

Stânga mereu extremistă. Atentatul asupra lui Donald Trump

Mihai-Andrei Aldea2 comentarii

Am prevenit, repetat, că Stânga este totdeauna extremistă.
Cei mai mulți nu înțeleg acest lucru: Stânga îndoctrinează sistematic oamenii, de peste două secole; și îi minte că extremiștii și teroriștii sunt conservatorii, sunt cei care vor să își păstreze tradițiile și credința, să își cinstească străbunii, să aibă copii și să îi crească în aceleași valori.
Iar oamenii vor să fie orbi: Stânga este cea mai criminală mișcare din istoria lumii. În doar două secole Stânga a ucis mai mulți oameni decât orice altă mișcare din istorie.
Dar oamenii vor să nu vadă!
Și, ca urmare, crimele continuă.

Donald Trump s-a ridicat împotriva mlaștinii, cum bine a numit-o el.
Ca urmare, mlaștina s-a ridicat împotriva lui.
Acțiunile abuzive împotriva lui Donald Trump au fost nenumărate.
De la contestarea alegerilor prin care a ajuns Președintele SUA, până la nesfârșite șiruri de procese: cu procurori și judecători de extremă stânga.
Dar asta nu l-a oprit.

Și, după cum am prevenit în urmă cu un an și o lună, Stânga a trecut la încercarea de a-l asasina.

Este un moment istoric în lupta Americanilor pentru a rămâne liberi.
Iar în clipa de față sunt două țări cât de cât libere politic și religios în lume: Statele Unite ale Americii (acolo unde Democrații nu au puterea) și Georgia (Gruzia; din Caucaz). Ultima fiind pe lista de distrugere a Stângii.
Dacă susținătorii valorilor americane (adunați în spatele lui Donald Trump) câștigă, SUA mai are o șansă la libertate. Și România. Și multe alte țări.
Dacă Stânga va câștiga, va urma un întuneric teribil care va otrăvi întreaga lume. Și Stânga nu mai are răbdare!

Pe 13 Iulie 2024, pe scena din Butler, Pennsylvania, SUA, în mijlocul a mii de oameni veniți să îl asculte și să îl susțină.
Donald Trump a fost împușcat de mai multe ori. Primul glonț i-a „ras” urechea și, se pare, au mai fost trase încă șase gloanțe.
Printr-o minune, Președintele Donald Trump a scăpat cu viață.

Agenții Serviciilor Secrete încercând să îl protejeze pe Donald Trump după împușcături.
Acesta are sânge pe obraz, dar este gata să lupte mai departe pentru America.

Acest act extremist este o expresie a tot ceea ce este Partidul Democrat din SUA. Este o expresie a tot ce este Stânga: structuri criminale și înșelătoare, care îndeamnă constant la extremism, abuzuri și genocid. Care le practică și îi susțin pe cei care le practică, atâta vreme cât sunt „de-ai lor”.

Dar mai trebuie ținut minte ceva: curajul, prezența de spirit și demnitatea lui Donald J. Trump.
Dându-și seama că a fost rănit a reacționat ca un militar bine antrenat. S-a aplecat perfect spre a fi o țintă mai mică, ceea ce a făcut ca gloanțele ce au urmat să îl rateze.
Atenție! A reacționat înaintea agenților Serviciilor Secrete care ar fi trebuit să asigure siguranța mitingului!

Agenții Serviciilor Secrete încercând să îl apere pe Donald Trump

Mai mult, în toate mișcările ce au urmat, a dovedit o tărie de caracter exemplară: a stat constant cu fața către dușmanul de Stânga, pregătit să moară ca un adevărat luptător.
Atunci când agenții încercau să îl apere și îl luau de pe scenă Donald Trump striga celor prezenți la miting: Luptă! Luptă! Luptă!
O atitudine eroică în fața morții. Demnă și vrednică de tot respectul.

Totuși, această întâmplare dramatică va fi folosită de Stânga împotriva lui Donald Trump și a libertății Americanilor.
Cu toate că Stânga a incitat explicit, direct și repetat la uciderea lui Donald Trump, vor da vina pe el și pe Conservatori în general.
Cu toate că Joke Biden, marioneta de la Președinția SUA, a spus că Donald Trump este în centrul țintei. Cu toate că Democrații au spus Trump trebuie oprit cu orice preț.
Cu toate că Democrații au cerut, acum o săptămână, înlăturarea pazei din jurul Președintelui Donald Trump.
Cu toate că emisiuni ale Democraților au propus inclusiv asasinarea lui Donald Trump.
Tot pe Donald Trump va da vina propaganda Stângii!

Dar va avea prea puțin efect!
Americanii iubesc eroii!
Iar Donald Trump a dovedit la Butler un eroism exemplar.
Zgomotul Stângii nu va putea opri uriașul val de susținere pentru Donald J. Trump.

Deci, vor face totul pentru a-l înlătura. Cu orice preț.
Dacă Americanii nu se trezesc.
Se vor trezi?
Putem doar să ne rugăm pentru asta.

Atacat, rănit, dar neînvins: lupta pentru America merge înainte!

Actualizare 1
Se pare că au fost răniți unii dintre participanții la miting de gloanțele care l-au vizat pe Președintele SUA Donald J. Trump. Deși rănit, Donald Trump este în siguranță. În paralel cu realitatea și în acord cu mitomania tipică, presa Stângii pretinde că la mitingul republican de la Butler au fost doar „sunete care sunau a împușcături”.

Actualizare 2
Teroristul care a încercat să îl asasineze pe Donald Trump a fost împușcat de forțele de ordine în câteva minute după atentat. Și totuși presa Stângii pretinde că au fost doar „zgomote care sunau a împușcături”! Ticăloșia Stângii nu are limite. Fapt.
Un lucru ciudat povestit de martori oculari: teroristul se târa pe un acoperiș din apropierea mitingului cu o armă în mână; și împreună cu prietenii săi a strigat la polițiști și agenții S.S. minute în șir înainte să ridice pușca și să tragă. Polițiștii și agenții din zonă nu au făcut nimic nici când a început să tragă. Au acționar doar după ce și-a terminat gloanțele! De ce?
Un susținător al lui Donald Trump a fost ucis de gloanțele care l-au ratat pe Trump.
Stânga ucide din nou.
Și sunt 99,99% șanse ca aparatul de stat controlat de Stânga să nu găsească vinovații.
Să pretindă că teroristul a fost singur și a acționat singur; să pretindă că a fost incitat de Trump; să pretindă că lunetistul care l-a lăsat pe atentator să tragă toate gloanțele „nu l-a văzut decât atunci”; etc.
Stânga ucide din nou.
Stânga trebuie interzisă.

Actualizare 3
După ce a încasat un glonț pentru libertatea Statelor Unite, Donald Trump luptă pentru ajutorarea celor care au fost loviți de gloanțele care l-au vizat.

Teroristul care a încercat să îl ucidă pe Donald Trump a fost ucis de forțele de ordine care l-au lăsat să tragă.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Fotografiile sunt preluate de pe canalul Telegram al lui Charlie Kirk. Mii de mulțumiri și mult succes în lupta pentru o Americă liberă!

P.P.S. Câteva articole pe aceeași temă:

Ce este statul paralel?

Mihai-Andrei Aldea4 comentarii

Statul paralel este structura din stat care face ocolind sau încălcând legea ceea ce statul face legal: TÂLHĂRIE și ÎNȘELĂCIUNE.

*

Totuși, de multe ori, „statul paralel” este doar gruparea ce a încălcat nu atât legile cât regulile tacite ale mafiei statale.

Despre libertate, datorie, dreptate

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

Am publicat aici un cuvânt privitor la libertate, în care am arătat că oamenii pretind că vor libertatea de alegere, pe când ei vor libertatea de a fugi de urmările alegerilor lor. Care nu este, de fapt, libertate, ci o silnicie prin care ceilalți oameni sunt siliți să poarte acele urmări în locul săvârșitorilor.

Cuvântul și una dintre pilde (scutirea de taxe/impozite pentru familiile cu copii) au venit ca urmare a unor întrebări despre aceste lucruri, a răspunsurilor pe care le-am dat și a rugăminții de a publica răspunsurile (fără numele celor care m-au întrebat).

Față de rândurile mele Outis, un contributor la viața acestui site – cu unele comentarii, câteva devenite articole –, a dat o replică. La început ca și cum aș fi răspuns la un material al d-sale, pe care nici acum nu m-am învrednicit să îl citesc. Apoi cu bucuria de a aflat că sunt și alții care au aceleași gânduri.
Nu știu dacă cel care a invocat familiile cu copii mulți a citit sau nu materialele d-lui Outis.
Dar, fie că le-a citit sau nu, bucuria de a gândi la fel este bună doar dacă acele gânduri sunt adevărate, bune, drepte.

O să răspund aici la comentariul postat pe site-ul meu. Din păcate am foarte puțin timp – suntem în Postul Mare – și o analiză mai largă ar cere o lungă amânare. Dar poate că așa este mai bine, pentru că în loc să ne pierdem în amănunte mergem la rădăcinile gândirii ce a dat și replica.
Voi trece peste prejudecățile de început, chiar dacă siguranța lor este îngrijorătoare pentru obiectivitatea autorului; însă aceasta este problema d-sale.

Textul care încearcă să combată ideea dreptății și firescului favorizării familiilor cu mulți copii de comunități, implicit societăți (marile comunități) începe cu al treilea paragraf al comentariului.

Primele cuvinte ale paragrafului sunt
„ ‘Dacă vă place ideea de copii mulți, cum și mie îmi place’ (auto-citat), vedeți eventual trimiterile din ultimul paragraf al materialului doi de mai sus.”
Este aici un salt logic de la textul meu despre libertate, alegeri și urmări la un text despre ce ne place. Există amintit ce ne place în Despre libertate, alegeri și urmări, dar ca imbold negativ, care ne depărtează de adevăr, libertate, bun-simț etc.
Și văd că aici putem exemplifica din nou de ce.

D-l Outis continuă cu
„Atrag în particular atenția cititorului asupra noțiunii de consecințe neintenționate: drumul spre iad și bunele intenții… Nu ar trebui să le includă ‘alegerea’ și pe acestea? Și, când zic ‘includă’, mă refer la piele în joc, la plătit prețul alegerii sale, nu la ‘iertare!, n-am văzut, n-am știut, gura nu-mi miroase’… ”
Toate acestea au fost cuprinse, însă, în chiar cuvântul la care s-a postat replica. Urmările despre care se amintește în titlu sunt chiar cele pe care comentariul le înfățișează ca și cum nu ar fi fost amintite!
Mai mult, după cum am arătat și acolo, după cum vom arăta și aici, aceste urmări, aceste consecințe (ne)intenționate, sunt argumente categorice pentru favorizarea familiilor cu (mulți) copii față de ceilalți cetățeni.

Și adaugă d-sa,
„Iubirea e un lucru bun – dar e un lucru rău să îl invoci când de fapt vorbești de silnicie (vezi ce semnifică asta). Căci, despre asta e vorba când legislezi fertilitatea (de amintit ‘decrețeii’).”
Din nou ne izbim de o ruptură logică. Pentru noi este fără însemnătate dacă aceasta vine dintr-o prejudecată, dintr-o referire la un text pe care nu îl cunosc, dintr-o nepotrivită extrapolare a P.S.-ului (care nu este un argument în cuvântul acela, ci altceva). Căci, orice ar fi, ne izbim de o ruptură: în Despre libertate, alegeri și urmări cuvântul a iubi apare doar în forma
„Căci excepțiile sunt iubite și căutate pentru toți cei care vor „libertatea” de a nu avea roadele alegerilor dacă nu le plac.”
Ca urmare, nu există în cuvântul la care a răspuns d-l Outis, nicio folosire a iubirii drept argument!

Pe de altă parte, silnicia este, după DEX 2002, samavolnicie, adică acțiunea de a încălca prin forță (cu sila) drepturile și voința altora. Doar că aici DEX 2002 pierde din vedere o nuanță esențială: silnicia sau samavolnicia este acțiunea de a încălca prin forță (cu sila) drepturile adevărate și voința bună, dreaptă a altora. Căci silnicia este nedreaptă.
Acest lucru, de altfel, în are în vedere și d-l Outis, căci trimite la Isaia 5.20 (din păcate într-o versiune foarte incorect tradusă). Isaia 5.20 fiind osândirea lui Dumnezeu pentru cei care țin nedreptatea drept dreptate, minciuna drept adevăr etc.
Dar invocarea silniciei duce la un argument în cerc, pentru că întâi trebuia dovedită nedreptatea.
Să pretinzi că actul este nedrept pentru că este o samavolnicie și este o samavolnicie pentru că este nedrept e un caz absolut de argumentație în cerc, lipsită de orice validitate logică.
Totuși, îndată după declararea samavolniciei, vine și afirmația
„despre asta e vorba când legislezi fertilitatea (de amintit ‘decrețeii’).”
Este această afirmație un argument?

După regulile logicii, nici vorbă: o afirmație care vine fără o argumentație inițială și nu constituie un adevăr larg recunoscut este o premisă, un punct de plecare într-o argumentație, nu un argument în sine.
Apelul la „decreței” are o încărcătură emoțională semnificativă în mentalul colectiv. Dar în ce măsură este un adevăr?

Aici ne izbim iarăși de un adevăr de care se fuge: avortul voluntar sau impus este uciderea unui om.
Se poate ca, excepțional, să existe cauze acceptabile: ca atunci când un alpinist atârnat la capătul unei corzi o taie ca să îi salveze pe cei aflați mai sus (ori pe cel aflat mai sus). Doar că aici coarda este tăiată de cei aflați mai sus pe coardă: atunci când sarcina pune în primejdie de moarte mama, este tolerată uciderea copilului. S-a discutat mult despre aceasta, dar nu lungim aici cuvântul. Esențial este că, inclusiv în asemenea excepții, avortul voluntar sau impus este uciderea unui om. Și dacă sunt excepții în care actul este de înțeles, în toate celelalte este crimă.
A invoca asasinarea în masă a copiilor drept argument pentru libertate este egal cu a invoca genocidul, exterminarea în masă ori distrugerea planetei drept argument pentru libertate: este ilogic.

Apoi, că nu este vorba despre taxarea infertilității am arătat de asemenea clar. Cine vrea să vadă poate citi cuvântul dinainte.
Oricum, în cele două fraze nu există niciun argument la subiect.
Să fie, oare, poziția autorului o poziție sentimentală, pe al cărei tipar se forțează realitatea?

D-sa spune:
„Dacă cineva dorește să iubească copiii vecinului, poate să o facă voluntar: cum a fost în experiența mea. Dacă cineva are copii și vecinul ar fi forțat să îi ‘iubească’, eu unul, aș spune nu. Dar, asta sunt doar eu. Spun asta pentru a elimina gândul la motive ulterioare sau conflicte de interese…”
Dar aici nu s-a invocat iubirea drept argument. Și nu am invocat iubirea drept argument pentru că oamenii iubesc ce și cum au chef, pătimaș, nu iubesc ceea ce este, de fapt, de iubit. Mai mult, chiar și când iubesc ceea ce este de iubit fiecare iubește altfel. Deci nu era cazul invocării și/sau impunerii unei anume iubiri la nivel comunitar sau social.
Dimpotrivă, s-au invocat necesitatea și interdependența. Două lucruri total diferite de linia de combatere a d-lui Outis.
Nu știu de unde această argumentație pentru ceea ce nu am spus, de unde această lipsă a discuției la subiect (la ceea ce s-a spus). O posibilă încărcătură din alte discuții sau dispute pare foarte probabilă, dar aici grevează puternic firul logic.

O astfel de încărcătură pare să fie mărturisită și prin următorul paragraf:
„Când cineva discută punând ‘argumentație’ în ghilimele depreciative, nu am nici o dorință să continui. De altfel, nici nu aș mai avea multe de adăugat fără să mă repet. Eu atâta am putut. Mintea e și ea la Dumnezeu și ne-a dat-o ca să o folosim cât mai bine. Printre altele, ca să nu risipim iubirea. Printre altele, ca să nu iubim silnic pretendenți Lăpușneni. În fine, pe cei care fac din copii prilej de cruciada – nefăcând însă efortul de a, și mai ales de a se, înțelege.”

Punerea în ghilimele a cuvântului „argument” a fost făcută de mine nu pentru o anume argumentație in integrum. Lasă că și dacă era așa, nu avea de ce să fie prilej de supărare, câtă vreme există politețe. Mai mult, după cum am amintit, nici măcar nu era vorba despre textul sau textele d-lui Outis, ci despre un „argument” invocat de altcineva. ”Argument” care era în fapt o excepție (călugării) ce în niciun caz nu poate deveni normă.

Dincolo de teama repetării, paragraful respectiv continuă invocarea iubirii, care însă nu a fost adusă în discuție decât de d-sa. Și care, poate, va deveni subiectul altui cuvânt.
Acum însă, mă voi opri la îndemnul de a nu-i iubi „pe cei care fac din copii prilej de cruciadă”. Un îndemn foarte departe de obiectivitatea ce trebuie să însoțească o argumentație. Trecând puternic textul în zona atacului la persoană – o linie străină dreptății, adevărului și, desigur, iubirii.

Ceea ce nu am găsit în comentariul acesta este datoria. Căci ideea că omul ar avea doar libertate, fără nicio datorie, este absurdă: o asemenea libertate personală încalcă oricând și în toate felurile libertatea personală a celuilalt. Pentru ca libertățile personale să nu se împiedice între ele este nevoie de datorie, de dreptate. Și acestea sunt puncte pe care mulți susținători ai libertății fără limite le trec sub tăcere.

Și dacă tot s-a amintit de iubire…
Aici se află o deosebire abisală între Ortodoxie și celelalte sisteme religioase ori filosofice.
În Ortodoxie nu există o dreptate de sine stătătoare, așa cum nu există iubire de sine stătătoare sau adevăr de sine stătător. În Ortodoxie există iubirea adevărată și adevărul iubirii (și iubitor). Iar dreptatea este ceea ce e conform cu acestea.
În alte sisteme se pedalează excesiv pe una sau alta dintre acestea – exprimat sau nu. De aici ieșind multe greșeli și răutăți uriașe.

Dar ca să ne întoarcem la subiect, voi sublinia ceea ce am mai spus:
Copiii sunt o necesitate absolută pentru supraviețuirea oricărui grup uman.
Ca urmare, sprijinirea natalității este o necesitate comunitară (socială).
Acesta este un adevăr pragmatic, în care nu am inclus nici dimensiunea iubirii, nici a Învățăturii lui Dumnezeu. Pentru că un asemenea adevăr practic, evident, incontestabil, este ușor de acceptat de către orice om drept, indiferent de poziția sa religioasă actuală.

Adevărul este că, da,
Copiii sunt o necesitate absolută pentru supraviețuirea oricărui grup uman.
Ca urmare, susținerea natalității este o necesitate absolută pentru supraviețuirea oricărui grup uman. Deci orice grupare ce vrea real binele unei comunități trebuie să susțină natalitatea.

Iar etichetarea drept stângistă a acestei poziții (acțiune ce nu constituie un argument real) este străină adevărului: practica există din Antichitate, cu mii de ani înaintea apariției Stângii. A se vedea în această privință și Codul lui Hammurabi în care, de pildă, femeile cu copii era favorizate (față de cele fără copii).

Și revin la un adevăr fundamental: toți oamenii beneficiază de pe urma celor care au copii. Aceștia sunt cei care țin societatea în funcțiune atunci când generațiile mai vechi au îmbătrânit. Unde este dreptatea atunci când un om care nu are copii beneficiază de pe urma copiilor altora dar pretinde că ar fi fost silnicie să îi fi susținut în copilărie?

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

O bucată din stela pe care a fost scris
acum aproape 4,000 de ani
Codul lui Hammurabi

P.S. Dumnezeu ne dă libertatea de a nu face binele decât dacă vrem. Această alegere se numește azi egoism. Și este o cale foarte largă spre lumea egoismului, Iadul. (Matei 25.32-46 și 7.9-14)