Categorie: Gânduri

”Greva” magistraților între propagandă și fapt

Mihai-Andrei Aldea2 comentarii

Am mai amintit de munca ocupanților – ziși stat sau clasa politică – de a-i dezbina pe Români și a le distruge instituțiile. De mai multă vreme este luată în vizor Magistratura, de la judecători la procurori și grefieri. Putorile comuniste – din mass-media sau din unele cârciumi – ar vrea ca magistrații să lucreze măcar 48 de ore pe zi, cel puțin până la 90 de ani, cel mai bine pe gratis și fără drept de pensionare.

Invidia lacomă se vede pe multe chipuri și în multe mesaje.
Toți indivizii cu puțină minte și aroganță multă au fantezii despre despre viața de lux pe care ar avea-o magistrații; despre cât de ușor, bănos și luxos este să fii judecător (sau procuror, sau…).
Fă-te judecător, dacă e așa ușor!
E simplu: înveți Drept 5 ani, faci INM-ul alți 3 ani (din care 1 stagiatura) și, gata, ești judecător!
Sau faci Drept 5 ani, dai exameul acela foarte ușor la Barou, apoi faci vreo 5 ani de avocatură, apoi dai examenul acela foarte ușor de admitere directă și, gata, ești judecător!
Vezi ce ușor e?
Ia fă-te judecător, că tot crezi că e ușor! Și bănos, și luxos!

Da, și ce viață de lux ai!
Începi cu vreo 6 mii de lei pentru care trebuie să lucrezi legal 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână și voluntar – că altfel ești dat afară! – încă 3-5 ore pe zi de luni până vineri, plus 12-20 de ore în weekend. (Voluntar, adică fără plată, dar obligatoriu.)
În același timp, nu ai voie să primești niciun dar de Crăciun, de ziua ta, sau cu orice alt prilej, de la nimeni în afară de rudele de gradul 1, cel mult de gradul 2. Doar acestea au voie să îți dea flori sau orice altceva – și chiar și pentru acestea te poți trezi anchetat(ă). Orice dar de la un văr sau unchi, mătușă sau nașă te poate face să îți pierzi locul de muncă.
Nu ai voie să lași pe cineva să ”îți facă cinste” cu o bere sau un ceai; nu ai voie să ieși la un restaurant cu prietenii din copilărie dacă au sau chiar au avut vreun proces; nu ai voie să mai stai de vorbă sau să te vezi cu foștii colegi dacă nu au devenit și ei magistrați. Etc., etc.
Luxul vieții de judecător constă și în faptul că ai un venit mai mic decât foarte mulți dintre avocați. Doar că de ei presa nu se ia sistematic, se ia de judecători. Și prezintă salarii de excepție – precum membrii C.S.M. – ca și cum ar fi ale judecătorilor obișnuiți. Dar nu vorbește, presa, nimic despre condițiile de muncă inumane ale judecătorilor din România.

În țările civilizate, judecătorul are cel mult câteva dosare (cazuri) pe ședință; adică între 50 și 150 de cazuri pe an (o mare parte fiind foarte ușoare). Oricum, sub 200 de dosare pe an de judecător.
Statul zis român a impus un regim care face să se treacă de 500 de dosare pe an/judecător în judecătoriile ușoare! În multe sunt peste 800 (opt sute!) de dosare de judecător, ba chiar și peste 1,000 (o mie!!) de dosare! Ba se pare că deja în unele judecătorii se ajunge la 1,200 (o mie două sute!!!) de dosare pe an de judecător!
Trai pe vătrai, ar spune demenții care cred că dosarele sunt bomboane fine.
Un iad insuportabil, ar spune orice om rațional.

Și asta nu e tot!
Din ce în ce mai multe posturi de judecător sunt neocupate!
Atât de ușor este să fii judecător, atât de bine și frumos, atât de la îndemână și plăcut, că an de an tot mai multe posturi rămân, cum am spus, neocupate.
Dar dosarele tot vin. Și cad în capul celor care sunt în sistem.

V-ați gândit ce compensație există pentru tot acest chin?
Pentru cele 30-50 de ore pe săptămână de muncă neplătită pe care trebuie să o presteze judecătorii?
Pensia.
A fost o înțelegere tacită, în care C.S.M.-ul a avut partea sa; statul a zis: ”nu vă plătim orele suplimentare pentru că v-ar tripla salariul și nu am mai avea destui bani pentru cei 400,000 de bugetari care nu fac nimic dar sunt rude sau prieteni și trebuie să mănânce un cozonac; nu am mai avea destui bani pentru amante, amanți, vacanțe de lux etc.; totuși, uite, vă dăm pensii ceva mai mari”. După care, același stat, a început să înjure în presă judecătorii pentru acele pensii.

Acum, dacă ar exista jurnalism cinstit în România, am vedea peste tot un calcul:
calculul salariului pe care ar trebui să îl primească judecătorii după munca depusă (nu după programul fantasmagoric de lucru de 8 ore pe zi)
Adică la salariul cuvenit judecătorilor pentru 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână (salariu pe care statul refuză încă să îl plătească în întregime!), să se facă socoteala cât se adaugă prin 3-5 ore de muncă în plus în zilele de lucru, plus 12-20 de ore în weekenduri, plus munca în concedii, plus gărzi… scuze, permanențe care în alte meserii sunt plătite suplimentar.
Un asemenea calcul obiectiv ar dovedi că judecătorii trebuie să primească un salariu cel puțin triplu față de cel actual – iar prin raportare la volumul de muncă real față de cel normal, chiar și de șase ori mai mare.
Ceea ce înseamnă că pensiile judecătorilor ar fi, legal, corect, mult mai mari decât cele de acum.

Dar cine să facă aceste calcule, câtă vreme ordinul de serviciu în mass-media este „tunurile pe magistrați!”?

Bine, în toată această persecuție a Magistraturii și C.S.M. (Consiliul Superior al Magistraturii) are un rol excepțional: să distrugă Justiția din România.
Adică să amâne examenele pentru judecători, să scoată cât mai puține dintre posturile neocupate la concurs, să aibă grijă să le treacă puțini și cât mai puțini candidați, să persecute judecătorii care mișcă în front, să prezinte cât mai urât judecătorii în fața opiniei publice ș.a.m.d.

În această ultimă privință greva parțială a judecătorilor tocmai declanșată este un exemplu perfect!
Fapte:
– Conflictul de muncă este vechi de ani de zile
– Revendicările sunt vechi, negociate și răs-negociate
– Promisiunile CSM și Guvernului (guvernelor) au fost încălcate sistematic.

Dar… care sunt revendicările?
Pe primul loc, asigurarea unui mediu de lucru decent:
– cu un număr corespunzător de magistrați și grefieri
– cu un număr decent de dosare/judecător, pentru ca actul de justiție să fie corect și eficient realizat
– fără intervențiile ilegitime (și mereu politice) ale CSM și altor grupări în actul de justiție
– cu birouri și arhive în care să se respire și aer, nu doar praful toxic al dosarelor și mucegaiurilor pereților

Am avut prilejul să vizitez arhivele unor judecătorii de sector din București (Capitala României!).
O atmosferă de subsol de pușcărie, atmosferă îndesată cu nesfârșite teancuri de dosare, plină de praf, cu lumină puțină. O atmosferă deprimantă și nesănătoasă, o bătaie de joc la adresa angajaților și a Justiției.
Când m-am minunat, după câteva zile, în fața unui grefier din Ardeal, de „frumusețea” arhivelor judecătoriilor bucureștene, doar că nu a plâns:
În arhivele noastre sunt birouri de jumătate de metru pătrat înconjurate de jur împrejur de teancuri de dosare până în tavan; singura lumină e un bec precum cele din beciurile Securității; aerul vine pe ușă, dacă este deschisă.

Ca urmare, este ușor de văzut că principalele revendicări ale magistraților sunt de bun-simț și sunt EXACT în interesul cetățenilor – adică al justițiabililor.
Cetățeni pe care presa îi incită, cu colaborarea vinovată a CSM, împotriva judecătorilor.
Principalele revendicări sunt exact
Asigurarea condițiilor necesare pentru desfășurarea decentă a actului de justiție.
Asta se vede în cererile judecătoriilor din întreaga țară!

Dar CSM-ul (și, după el, mass media) vorbește DOAR despre pensii (pentru care, ce să vezi, nu există un punct de vedere unitar al Magistraturii, spre deosebire de amintitele revendicări primare!).
Despre revendicările fundamentale CSM-ul nu suflă o vorbă!
Întâmplător, sau politic?

O televiziune anunța acum câteva zile, cu nerușinare perfectă,
”Răzbunarea judecătorilor pentru tăierea pensiilor de elită!”
Pe mântuirea voastră ați mințit și de această dată, „jurnaliști” corupți, așa cum ați mințit și în Plandemie!
”Vaccinurile sunt sigure și gratuite, opresc îmbolnăvirea și transmiterea bolii, împiedică decesurile!”
Azi până și instrumentele de propagandă recunosc pe față că ”vaccinurile” anti-covid nu au fost testate, au tone de efecte secundare nocive, ne costă enorm, nu opresc îmbolnăvirea, nu opresc transmiterea, nu scad numărul de decese etc.!

Dar când o să se afle adevărul despre ceea ce cer, de ani de zile, magistrații din România?

(Poate după ce își termină mandatul actualii membrii CSM, ies pe loc la pensie cu adevăratele ”pensii de elită” și râd de pe margine!)

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. V-ați gândit ce se va întâmpla când, prăbușiți sub greutatea condițiilor de lucru și teancurilor de dosare, judecătorii și grefierii își vor da demisia în masă? Căci dacă mizeria aceasta continuă, asta se va întâmpla. Iar în România chiar nu va mai fi Justiție. Deloc.

Donald Trump – the last President of the United States. Historical synthesis

Mihai-Andrei Aldea2 comentarii

Donald Trump – the last President of the United States. Historical synthesis

I wrote this essay for the first time in Romanian. I was asked to translate it into English. Doing this, maybe I should tell a few words about myself.
I’m Romanian, from an old Romanian family, attested before the 14th century. Every generation we know about fought for our culture, for freedom. I fought against Communist occupation of my country from a very young age. I was involved in the Romanian Revolt in December 1989. I was involved in the fight against the new Communist leadership in Romania in 1990, in the defense of the other Romanian country, the Republic of Moldova, against Russian attacks etc. I’m a historian, with a degree in Theology and a PhD in Ethnology (Romanian Academy). And I am an Orthodox priest.
This essay is written from my view as a historian and ethnologist, and of course, as Christian and Romanian; and it was written for my (Romanian) readers. If the English speaking readers find it interesting, or even useful, that’s more than I hoped for. If my English is not very good, remember that I’m not a native speaker and I’m not used to writing in English. Thank you for understanding!

*

Life is a war between the good and the evil within us. A war that will end with the Second Coming of Jesus Christ – until then, the war must be fought always, by everyone, day after day, night after night, year after year. Always, I repeat, by every generation and by every human.
Why am I repeating these things?
Because those who forget them lose the war.
Like the USA now.
And each time one person loses the war, the loss spills over others.
Even more the fall of a superpower.

I saw Donald Trump for the first time when I came for a visit. The friends were watching with great passion a series called The Apprentice (2004-2017). The series was dedicated to the efforts of some to become the apprentice of an American billionaire, Donald Trump.
I knew American (ie US) culture from books – communist books, a.k.a. anti-American books, American books (pro or anti-American), other books about the US.
What I was seeing in the series seemed very typical American.

Anyone who has read (about) David Crockett, Jack London (especially The Valley of the Moon and The Sea-Wolf) knows this „typical American”: a mixture of adventure and (moments of) idleness, sentimentality and carelessness, roughness and intelligence, courage and obligatory braggadocio, work and penchant for flashy things, and boastfulness…
As much as I have seen from the series The Apprentice – about two or three episodes, including the one with Nadia Comăneci – it was a gain: first of all, it gave a more concrete face to what is known from the books.
Of course, one could think about the fact that maybe I had seen some American movies before – westerns especially, Dallas series, etc. – which also reproduce the same „typical American”. Yes. But I have always had reservations about books and especially films – artistic creations, after all, subject to prejudices and subjectivity. They cannot replace the observation of the phenomenon, they cannot replace the actual experience, even if they can help a lot in understanding it (or on the contrary, if we have taken from it prejudices that we do not free ourselves from!).

Anyway, coming back to the subject: the series The Apprentice gave a more concrete face to the American style.
I do not like it.
I don’t like this style. That’s why I didn’t go to the USA, although I have relatives and acquaintances who found a (good) place there. Although I had study and work offers (for which I hold a fond feeling for those who proposed them).
The thing is… I am Romanian. I am Romanian, with my good and bad things, being tied to my homeland, which I cannot leave. It is mine, but most of all I am his, and my ancestors’, forever and ever.
As a result, the American style was and is alien to me.

It remains foreign to me, no matter how used I am to this style – through the American films that invaded us, the American shows that were adopted by our televisions and radios, through the Americans I’ve met (and cherished), the American books I read etc.
Billionaire Donald Trump, the heart of The Apprentice series, was and remains for me a perfect representation of this American style.
Donald Trump’s qualities – from those of a businessman to those of a philanthropist – are hard to be seen and recognized for a traditional Romanian: the first Romanian virtues are Faith and common sense. As a result, the big mouth, boasting, are among the first passions with which the Old Romanian Culture fights.
On the contrary, for the American big mouth and boasting are something natural.
From the screams of the newsboy to the flamboyant luxury of the rich, David Crockett seems to find himself in everything America has traditional.

So, then, I was not very interested in Donald Trump.
He seems to me, like I said, the typical American rich guy. That’s why he was so loved by American mass media: from his many philanthropic endeavors to his social life, mass media had a lot to gossip about him – American style, too.

I was not surprised, years later, when he decided to run for the USA Presidency.
I knew there were some millionaires or billionaires who engaged in the same adventure – to try to reach the highest official position in the United States. With no success, as long as the political and financial mafia was not behind them.
So, I was not surprised, nor interested in this (not even in seeing to which degree is this the ambition of the typical American eccentricity or the cover of a lobby powerful enough to give him a real chance in the elections).

But after a while something caught my attention: the radical change of mass media position on Donald Trump.

Until then, Donald Trump was for the media, the ideal American: accomplished, competent, ready to brag, spectacular, funny, sometimes risible, sociable, sometimes brilliant etc.
Now, suddenly, the mass media was portraying Donald Trump exclusively in a negative way. In the same American style, full of superlatives, Donald Trump had become for the mass media, the face of stupidity or, paradoxically, the face of Evil.
This situation was absurd, ridiculous, grotesque!
Without any shadow of shame, the same mass media who had supported him for decades was now spitting on him from head to toe.
Until yesterday they praised him, but now they don’t have any good words for him.
And they don’t give him even the slightest chance on USA Presidency.

In the same Davy Crockett’s style, Donald Trump had a superior smile while watching this hysterical outpouring of insults and accusations, mockery and treason. And, amazingly, he was talking about essential truths about the corruption in the USA, about the ways of Communist mafia (starting with politicians) took over the USA and was fighting to deny the liberties and rights of the common American.

This speech – systematically defined as “the conspiracy theory – has had a great weight coming from a billionaire. A billionaire, therefore a man from the circles of power he was talking about!
Or, the speech would have had a heavy weight if the mass media didn’t bury the speaker in accusations, insults and mockery.

The total change of media instruments caught my attention for real, for the first time, on Donald Trump.
I’ve seen that, beyond his campaign style (for me very unpleasant), what he said was right, was true. What he proposed as an electoral program was, again, what the USA needed for coming back to the country that once was the face of freedom – the same country that, for decades, had become a face of hypocrisy, an unjust iron fist in a glove pretended to be velvet.
Even his slogan, Make America Great Again, was common sense for every American. Just an insane Communist, pathologically obsessed with globalism, could be against such an idea.

Donald Trump was presenting facts.
The campaign against him, just an overflow of hate, spite and malice. Even despair.
Despair, because, alone against all the mainstream mass media, Donald Trump was climbing in polls, higher and higher.

Of course, I’ve asked myself how real is his campaign, how real is his commitment to defending American values.
But I could not stop myself from having sympathy for him, seeing how the yesterday “friends” and admirers had turned on him so badly, so ugly.
Especially when I saw that the opposed candidate for USA Presidency was the criminal Hillary Clinton, her husband’s accomplice in the crimes against humanity in Yugoslavia, Serbia, Syria etc.

Hillary Clinton is a con-woman, protected by mass media. She destroyed essential evidence in a federal case at the level of national treason, and got away with the ridiculous excuse “I destroyed it by mistake”. We are talking here, to be clear, about more than 2,000 (two thousand) emails destroyed by Hillary Clinton “by mistake”, in the time of a federal search (FBI!). A good part of this mails being confirmed as having secret or even top-secret state information.
Any other American official doing something like this would have ended in prison. And, of course, the “excuse” would have been the subject of general mockery.
Still, the same mass media that was so keen against Donald Trump, proclaiming him a devil that wants to institute a fascist tyranny in the USA, was supporting Hillary Clinton!

In the meantime, Donald Trump was talking about the “swamp” that asphyxiates the USA, of which the Clinton Family was an important part.
And about other similar truths.

There is something known by any Romanian with real information about Romanian policy: from ’90 Romania had become a Democrat Party’s colony at the border between Asia and Europe, and especially Clinton’s domain. So, I knew the evil of the Clintons, just by looking at the criminals and incompetents they put in charge over my country.

Still, I was wondering how sincere is Donald Trump in his wish to make things right in the USA, to promote the true American values, to “drain the swamp”.
It was very easy to see this as just other common electoral lies of the politicians.

But the desperation of politicians, the desperation of megalomaniacs with messianic complexes (like Bill Gates and George Soros), the pathological violence of media’s attacks, the complicity of authorities on the physical violence against MAGA sympathizers etc., showed a different picture.

It showed, on one hand, the existence and extent of the Swamp Donald Trump was talking about. These actions were, in fact, the most concrete and absolute proof of the mafia they pretended was non-existent.
On the other hand, these actions showed the fear the Swamp had for Donald Trump.

Again, it could be a simulated fear, a pretense. Another electoral manipulation.
Just that…
From the beginning of ’90 it was clear for me that the USA had been taken over by Communists. The already named Bill Gates and George Soros, and many others, were the promoters of Far-Left doctrines and policies. Many times similar or identical to Bolshevism, Nazism, Fascism etc.
The support of them for pathological regimes like Iliescu or Constantinescu, for the destruction of Romania (the most pro-American country from Eurasia!) was clear evidence that the USA was ruled by a group at the same time anti-human and anti-American.
The inhuman actions from Iraq and Yugoslavia have confirmed this reality 1000%.
In the name of obvious lies (like nonexistent weapons of mass destruction) terrible atrocities were done by USA armed forces. Under nominal leadership of those promoted by the above-mentioned billionaires (like Bill Clinton, George W. Bush Jr., Hillary Clinton, Colin Powell, Condoleezza Rice etc.).

It was easy to see that the United States of America were taken over by extremist forces, with no hesitation in committing any atrocities.
Both through the USA in the West, and through China in the East, the world was running with big steps towards the global tyranny from SF books and premonitions of the holy men from Communist Persecutions.
The word of fathers like Iustin Pârvu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa and others like them was confirmed, unfortunately, year by year: the world lets itself conquered by Evil, praises it and supports it, hates the Good, runs away of Him, hates those that are (still) loving Him, that are (still) looking for Him.

So, there was no need, to this group, for someone like Donald Trump.
There was no need for someone that put on the table the dirty things of this mafia.
There was no need for someone to give hope to freedom lovers – most of them already resigned in front of the unavoidable total (and biometrics) dictatorship, which was clearly growing.
So, could Donald Trump be the “madman” who, for the love of Homeland, is ready to sacrifice himself for the USA?

Even if it is beautiful, such an idea seems impossible.
It was true that Donald Trump was using his money for the campaign, instead of lobbies’, like other politicians.
It was true that even in the Republican Party, whose representative he was, the voices of the corrupted ones (RINOS) were talking strongly against him.
It was true that the unity of the mass media against him, the complicity of authorities in the violent attacks against his supporters and Hollywood’s unity against him were at record level, unique in the history of the USA.
But how could I believe that the man bathed by press lights until yesterday, spoiled by the luxury life of billionaires, is now ready to sacrifice it all?
Wasn’t it not more logical to be an electoral maneuver?

And, then, the shock: Donald Trump won the elections.
The most difficult mandate in USA history followed.
Donald Trump was forced to govern having against him the institutions that, legally, were under his rule.
At the same time, he was under the continuous attack of the Democrat Party, of tools like Facebook and Twitter, of mass media.
At the same time, he was confronted by attacks against the USA and himself typical for a hybrid war.

A classical sample – inclusively through the shamelessness – is the George Floyd pretext for the BLM (“Black Lives Matter”) movement.
Black Lives Matter is an extremist-racist movement of Far-Left that had set fires, beaten people, robbed and killed in USA on a large scale. BLM violence was launched under the pretext of death of the criminal George Floyd (an ugly soul that among other crimes had physically abused and threatened with death pregnant women, and was proclaimed “hero” and even “martyr” by BLM). We must note here that there is a video recording of George Floyd (last) arrest, spread world wide. Mass media said – and is still saying this even now – that George Floyd has been choked to death by the policeman arresting him; at the same time, in the video recording, everyone can hear George Floyd talking and screaming loudly and clearly at the same time the mass media pretends he was choked. For those that don’t know this, we will specify that choking makes talking and screaming impossible (except bad horror movies); obviously, talking in clear words while choked is even more impossible. Even innocent, the policeman was convicted – another evidence of extreme politicization of Justice in the USA.
The extremist-racist campaign of BLM was supported and promoted by large circles all around the globe.
This was the absolute proof of an international Far-Left conspiracy, having and extreme hate against “white people”1.

But BLM violence supported by the Democrat Party constitutes just a part of the campaign against Donald Trump.
From day one the Democrat Party have contested 2016 elections, under the most absurd pretexts and under most impudent allegations.
Facebook, Twitter etc. have promoted these lies – and any dirt against Donald Trump.
At the same time, great racism against white people was (and is!) promoted, mass media and different activists constantly inciting a war of “black” against “white” Americans.
At the same time (yes, we must repeat it!), an LGBT more and more aggressive extremism was also promoted. The parents that want to protect the children against sexualization were declared a “threat to USA safety”; not just by LGBT activists, but even by state and federal authorities, including the FBI.
Etc., etc., etc.

Over all this – and others we didn’t mention – there was the Plandemic, namely planned pandemic triggered at the end of 2019, beginning of 2020, in China.
Proven today by the millions of dollars received from Chinese sources by the Biden Family, the ties of this family with China made China’s involvement in Plandemic an essential factor.
Is also proved that COVID-19 making – a work of genetic engineering, not a natural phenomenon – was done in the first stages in USA, under Dr. Fauci’s leadership. The work on COVID-19 was moved to China after the USA Congress had forbidden this kind of research and especially their financing. Dr. Fauci has still found crooked ways to give US money for this.

All of the above, plus others we’ve let aside, make Donald Trump’s tenure the toughest presidential term in US history.
Under these conditions, it can be said that, however, Donald Trump has done amazingly well.
He didn’t bow to the mob trying to destroy him,
became the first US President to take part in the March for Life,
encouraged compliance with the First Amendments and other provisions of the United States Constitution,
achieved exemplary economic growth,
improved the lives of the Americans of color (primarily blacks and Latino),
restored US control of the southern border,
decreased the influx of drugs,
supported tax cuts,
massively reduced bureaucracy,
fought to give back to the citizens as much of their natural liberties, confiscated by the leftist mob in the last decades, as possible.

On the international level, Donald Trump achieved a return to respect for the USA (massively lost through the previous mandates).
He was also the first US President in a very long time who did not start any new armed conflict, and even succeeded in bringing real peace to some parts of the world.
The Middle East peace treaty he accomplished would have earned for any other president (of the USA and beyond) countless accolades and peace awards.
He managed to reduce the tensions in Iraq, Iran, Afghanistan,
to decrease the international military presence of the USA and, in several circumstances,
to bring it to normal relations: that is, bilateral relations, on an equal footing, instead of the unilateral relation supported by the „right of force” practiced by Obama, Clinton, Bush Jr., etc.
Even North Korea has dropped veiled or open nuclear hints or threats.
Against the background of the aforementioned attacks, against the background of the anti-American and implicitly anti-Trump war of the Democratic Party and the Gates-Soros group, the results of Donald Trump’s mandate are absolutely exceptional.

Then, in the 2020 election, he had to face the most rigged election in US history.
It must be emphasized that electoral fraud is a common phenomenon, everywhere in the world. The higher the stake, the more to be expected.
In the 2020 elections, the Democratic Party nominated Joe Biden, also known as Joke Biden, an old servant of the Left.
Today it is clearly proven that Joe Biden is a pedophile who sexually abused his own daughter, a corrupt person involved in dirty business in and with Russia, Ukraine, China, etc. At the same time, he is the ideal representative for the US Democratic Party.
It is proven today that major groups in the FBI and other federal organizations conspired to install Joke Biden as President of the United States and remove Donald Trump.
It is proven that Facebook, Twitter, CNN and other such tools took part in the mentioned conspiracy. First of all, lying to public opinion – as they also did in Plandemic regarding the dictatorial measures demanded by the Left, „vaccines”, the policy of the sinister WHO organization, etc. Second, censoring to the point of pathology anything that contradicted the official propaganda.

As such, the removal of Donald Trump was achieved; of course, with the help of acts of treason by some of his illustrious collaborators, such as Mike Pence or Bill Barr. Who turned out to be opportunists devoid of any trace of honor and dignity, ready to sell their Faith and Country for the „right price”.
But the Far Left was not satisfied with that. Knowing itself guilty, and seeing that Donald Trump was exposing the elections theft, The Swamp organized the January 6 operation, in which FBI agents killed an innocent woman and committed countless other acts of incitement to violence2. All in the hope of a BLM-like hysteria, but in the opposite direction, to justify the arrest of Donald Trump and those who remained with him. The operation did not succeed, because the people did not allow themselves to be drawn into the violence desired by The Swamp.
But it was used as a pretext for political persecution anyway – and is used for it to this day.

The ridiculousness of Joe Biden’s Presidency is limitless. The media’s desperate support could not quite cover up his racism, his incompetence, his outbursts, his repeated falls, his failing mental health, caused by his advanced old age issues.
But this ridiculousness is surpassed by far by the tragedy of Joke Biden’s Presidency.
The economic and fiscal measures of the Swamp were immediately and faithfully executed by Joke Biden and the gang around him. As a result, the US economy collapsed. Moreover, the Clinton-Biden Clan dragged the US, the EU and the whole world into what is now known as the Ukraine War.
In the mid-time, a long series of so-called accidents, which look more like a series of well-executed economic sabotages, has hit and continues to hit the USA. With no real answer from the Presidency or other federal forces.
Cities controlled by the Democratic Party (from Detroit and Philadelphia to San Francisco and New York) are collapsing economically and socially. Likewise, in more and more states controlled by Democrats, led by California – which last year was the US champion in lost businesses and runaway citizens, in the number of people on the street, etc. The painting seems to be from sci-fi dystopian movies, like RoboCop or Escape from L.A., only that it’s concrete reality.

Against this background, more and more Americans are turning to the upcoming US elections as the last hope for a return to normalcy, to freedom, to American values.
As a result, The Swamp resorted to the corrupt „Justice” to remove Donald Trump from the elections.
The first attempt was through the corrupt groups in the FBI, using the so-called investigation of the „secret documents” held by Donald Trump.
In this regard, things are simple: the US President has absolute authority to declassify state documents. As a result, a US President can declassify documents – that is, take them and keep them at home – at will. It is a natural, legal practice that we encounter in all US Presidents.
The FBI’s allegations are not only a violation of the FBI’s mandate, they are a complete legal aberration.
Worse, it has since been proven, absolutely clear, that Joe Biden stole classified documents (including „top secret”!), using the positions held over decades in the Administration. That is, without having had any function that would allow him, legally, to declassify or extract any document.
Also, as I mentioned above, Hillary Clinton released classified documents and information through her emails – criminal activity proven by the FBI.
None of them have been or are prosecuted for these actions!
Instead, Donald Trump, who acted 100% legally, is being pursued by prosecutors for this legal action, invoking legal provisions that do not apply to the US President.

As this was not enough, another „legal” measure was used.
In today’s dystopian New York, violent criminals are let loose by the authorities. The Chief Prosecutor being one of the main responsible for the robberies, rapes and crimes committed by the released recidivists.
However, the same prosecutor spent an enormous amount of resources to find a pretext for the impeachment of Donald Trump.
I have talked before about this legal farce, an open stage political persecution, in the most classic Nazi-Bolshevik style (here); I will not do it again here.

But I will emphasize the abuse of June 13, 2023, by which Donald Trump was put under arrest, absolutely aberrant, as part of the „pursuit in Justice” organized by The Swamp.
The gesture has only one „justification”, the desire of those horrified by the idea of „draining the Swamp” to take revenge on the one they fear. But, from my point of view, it has a historical significance:

it seems to me it was the last step between the Free USA and tyrannical USA.
From this moment on,
The USA is a Far-Left dictatorship in the most classical sense.

Biden’s puppet regime was the tool for the transition from the last real American Presidency to the current dictatorship.
This is my opinion.

Pr. PhD. Mihai-Andrei Aldea

P.S. What’s next?
Probably the assassination… sorry, I mean, “accidental” or “incidental” death of Donald Trump.
After that, a little puppet show (like it was in Romania with the changes between Iliescu and Constantinescu, both Clinton’s puppets), used to cover the erasing of the last liberties and rights of Americans.
After that, a huge wave of collapse, chaos, terrible sufferings.
But the one that will endure to the end, that one will be saved.

1 For me the races that the West is talking about are outside of science, outside of reality. There is no scientific basis for these so-called “human races” and a simple proof is Latino, a notion that was invented in the last decades as Latinos could not fit the Left narrative about “white race”. In fact there is no blonde human race, no red hair human race, no black hair human race or, respectively, no green eye human race etc. This Western race concept – a Middle Age irrational invention – has no scientific support. By the way, after this concept I’m yellow, mixed with Latino, so the racists that are reading this and “guessed” I should be white are, like always, wrong.

2 Remember, the policeman that lawfully arrested criminal George Floyd is now in jail under the lie of killing him, but the FBI agent that killed an innocent woman is free and well (at least until he will go in to the Hell he deserves).

Dubla nevroza a Ardelenilor

Mihai-Andrei Aldea13 comentarii

Diferența comportamentală e reală, dar nu are deloc înțelesul care i se atribuie de regulă, inclusiv în aceste comentarii*, iar cazuistica (exemple pro/contra) se poate multiplica la nesfârșit. Altceva trebuie. Intră în scenă ”dubla nevroză a ardelenilor”.

Am fost eu însumi aderentul teoriei ”diferenței culturale” în ciuda faptului că ar fi trebuit să știu mai bine. Pe de o parte, eram absolut avertizat că piața concurențială, acolo unde oamenii se întâlnesc voluntar pentru a preschimba agoniseala (efort și timp de viată, adică muncă) pentru ceea ce își doresc (adică bunuri, servicii) este cel mai puternic sculptor al comportamentului în direcția virtuților și a inteligenței. Ori vinzi, ori împilezi și/sau furi, e atât de simplu. Cu cât mai libera piața și concurența mai mare, cu atât mai civilă și mai amiabilă socialitatea. Piața liberă elimină trântorii și șmenarii, laolaltă cu cartofii stricați și prețurile umflate. Cu toate acestea, în pofida faptului că orașul nostru din Ardeal (mijlociu -> mare) nu avea nici pe departe gradul de diversificare și adâncime de piață al Bucureștiului, susțineam noțiunea ”superiorității” vieții de acolo, pe baza acestor vagi caracteristici ”culturale” sau ”comportamentale”. Un caz tipic de disonanță cognitivă. La un moment dat, concitadini cu același tip de experiență de strămutare, dar cu mai puține prejudicii (tare), m-au forțat sa iau act de ea, prin afirmația simplă și adevărată: în București, viața e mai bună (social, economic, cultural – instituțiile statului sunt proaste oriunde).
Comportamentul din Ardeal doar pare mai civil si mai plăcut atâta vreme cât rămâi în superficialitatea lucrurilor: turism nostalgic în orașul natal, cumpărat langoșe la piață, ”bierfest” cu vechi prieteni din liceu. Dar dacă revii, și dacă intri în complexitățile tranzacționale ale vieții, atunci ești izbit de fricțiuni în funcționarea schimburilor voluntare (piața asta e), și de o incompetență în circumnavigarea asperităților, cum în București nu am mai întâlnit, poate, de la finele anilor 90. Înțelegerile, forma implicita a contractului, nu merg, merg greu sau merg o vreme după care, Dumnezeu cu mila!
Sub pojghița de civilitate și molcomie, fierbe o lava de frustrări, de conflicte nerezolvate și nerezolvabile, o căldare de agresiune latenta de dimensiunile unei Hiroshime, nu rareori debușând în alcoolism, relații toxice de familie sau de vecinătate, proiectate ca un fulger din senin în interacțiuni publice. Când capsa ardeleanului sare, ramii cu gura căscată: ea sare fără motiv decelabil, fără voia lui, cu întârziere, și face prăpăd. Nu știi că ceva vine, nu știi când vine, și efectele sunt ireparabile pentru ambele părți. Ardeleanul este un berserker: ceea ce poate fi bun la război, dar nu când vrei doar să îți repari acoperișul!

Și acum, prima teză: civilitatea din Ardeal este o forma de nevroză.
Eu o numesc ”nevroza habsburgică”.
Ea este varietatea care ”nu a prins” a nevrozei statiste germanice post-bismarkiene (statul ”providențial”). Și acesta e momentul în care vă invit sa vă gândiți atât la ”superioritatea tehnologiei germane”, la punctualitatea lor admirabila, la seriozitatea lor faimoasa – cât și la Auschwitz. ”Cum a fost posibil”, etc. aici își are explicația: nevroza ”civilizațională” (deși etatismul nu are nimic a face cu civilizația, dimpotrivă). Nu altul decât vienezul Freud ne pune pe calea corectă (Civilizația și neajunsurile ei). Și tot o germanică, elvețianca Alice Miller, descrie ”pedagogia neagra” prin care nevroza aceasta era însămânțată adânc în suflete din cea mai fragedă pruncie (recomand filmul lui Michael Haneke, Das weiße Band. Eine deutsche Kindergeschichte). Bănuiesc că în situația asta de ”nevroză incompletă” se află mai tot arealul fostului imperiu habsburgic: în primul rând ungurii, care au motive suplimentare de a avea capul tulbure, datorită asocierii lor mai strânse și de pe poziții subalterne la bombastica ”imperială”.
În Ardeal, ”civilizația” asta ”de fier”, represivă și ”afirmativă”, ”cu voie de la împărăție”, nu a prins: și aici survine momentul în care suntem recunoscători austro-ungarilor pentru discriminarea masiva împotriva românilor. Datorita ei, am rămas mai puțin afectați. Destul cât să ne dăm seama (mulțumiri acelui bănățean, oltean sau bihorean anonim!), de diferența dintre ”jugul de lemn turcesc” și ”jugul de fier austriac”. Buna ”mema”. Doamne ajută! Ea a intrat în conștiința românească precum o lecție a veacurilor. Pot germanii, austriecii, ungurii sa conceptualizeze o astfel de diferență, sa vadă măcar că e o problema acolo? Nu știu, dar nu cred. Românii au conceptul libertății: și pe acesta se poate clădi civilizația.
Nevroza nu se transmite de la tronul imperial la noi, 2-3 generații distanta, fără verigi intermediare. Nevroza politica se transmite inter generațional pe căi psihologice particulare: familie, vecini, concitadini, apoi iar, copii, cei șapte ani de-acasă, etc… Pentru a profita maxim de aceste rânduri, un exercițiu de auto-analiza se impune.

Un al doilea nivel al nevrozei este contemporan și auto-indus: uitarea forțată, capacul pus memoriei istorice. Nu a existat rezolvare, nici politica, nici morala, creștinească sau de alt fel, a vieților pe care românii, bunicii și străbunicii noștri, le-au avut de suferit ca popor împilat pe propriul pământ. Pentru o vreme, după trauma segregaționistă Târgu Mureș (1990), și după spaima secesionista Kosovo (1999), era justificabilă speranța că astfel de lucruri nu se vor mai întâmpla dacă doar am înceta să vorbim despre trecut și ne concentram pe o construcție europeană bazată pe subsidiaritate. Între timp, iredentismul oficial maghiar nu a încetat să crească, în vreme ce Guvernul român a abandonat de facto Ardealul, în special zonele foste secuiești (actualmente maghiarizate). Între timp, proiectul european a ajuns falimentar în criza financiara din 2011-2, anti-național după 2016 (Trump, brexit și neopoporanismul) și s-a întors decisiv împotriva popoarelor din 2020 încoace, într-un asalt aproape continuu asupra libertății (covid, decarbonizare cu tot ce presupune ea – acces la energie, carne, apoi stagflație = recesiune + inflație, ukrainizare propagandistică, supraveghere digitală). În drepturile încă ”permise” se pot ușor recunoaște ”libertățile” pe puncte pe care le ”acorda” kaizerul. Pe linia aceasta, nu mai e nimic de așteptat. Tot ce e ”nou” e deja vechi, și s-a dovedit deja că nu merge. Doar nebunii așteptă alt rezultat repetând același lucru (Einstein, apocrif). Dar, până una alta, inerțiile din anii 90 au funcționat și încă funcționează.
Mulți ardeleni sunt asemeni tefeleilor: ei cred că dacă poartă pantaloni roz, merg pe trotineta, vorbesc în romgleza, reciclează și, ultimul fad, se închină steagului curcubeu-multicolor, sunt occidentali. Nu. Sunt doar proști. De fapt, bolnavi și de aceea, proști. Sunt români bolnavi de alienarea propriei lor identități. Și unii, și alții, vor să își uite românitatea, pentru că ea doare. Ardelenii noștri își doresc, retroactiv, un rol în ”civilizația habsburgică” pe care nu l-au avut niciodată. Și atunci, o reinventează: ridică statui lui Brukenthal în loc de Horia, Cloșca și Crișan, demolează statuile lui Avram Iancu, Mihai Viteazul, Timișoara fudulă sub primar de import refuză accesul formației Phoenix la sărbătorile de capitală europeană… Durerea acestor ardeleni e de tipul nostalgiei, nostos + algos, durerea drumului înapoi spre casă. Doar că acea ”casa transilvană” nu a existat pentru ei, românii ardeleni nu au avut niciodată un loc în ea. De fapt, ceea ce doare este chiar efortul de uitare, de negare, de obliterare a acestui adevăr chinuitor: precum făt-frumos din Tinerețe fără bătrânețe…, tu ca român ardelean, nu ai la ce sa te întorci …

Dar nu de uitare e nevoie, ci de iertare: și ca sa ierți, nu e nevoie sa uiți. Iertarea e un proces separat, care decurge din înțelegerea propriei condiții, inclusiv istorice, și în urma căreia asertivitatea devine măsurată, precis calibrată provocărilor – nu ca mai sus, stil berserker. Ardelenii nu pot fi sănătoși la suflet decât ca români.
Una peste alta, complexele de superioritate ale ardelenilor nu sunt altceva decât reacții compensatorii de narcisism rănit, rezultat al etatismului habsburgic, al poziționării inferioare pe care au avut-o în el, precum și al negării acestei realități. Când am auzit, toamna trecută, un apropiat oarecare beștelindu-i pe ”mitici” atunci, într-un moment de clarificare, am întrezărit complexul ăsta în întreaga lui patologie, am înțeles că nu vreau să am nimic a face cu el, și m-am simțit eliberat de o obsesie de o viață.

Încă un lucru.
Iarna aceasta, așteptam pe cineva la tren; care, ca de obicei, întârzia – mult. La coborâre, aud beștelirea de rigoare a ”românilor”. De regula, reacția mea e tot de beștelire, dar a CFR-ului, a statului, a dispeceratului incapabil să gestioneze complexitate. Însă, de data, m-am trezit din nicăieri cu un alt gând în minte, scurt, clar și concis: “dacă nu poți să faci nemți din ei, măcar iubește-i”. Mi s-a părut că ”iubire” e prea mult, așa că, ulterior, am înlocuit pudic partea a doua cu ”măcar îndură-te de ei”. Desfăcând gândul acesta, și trăgând de diferitele lui fire, a dat cele de mai sus. Indurați-vă de românii voștri! Restul, examinați-vă: undeva, e o hiba afectiva adâncă, meșterită de mântuială cu povestea ”superiorității”.

Outis

* Acest material a fost postat drept comentariu la eseul Românii Ardeleni și Sclavii Ardeleni,
inclusiv drept răspuns pentru șirul de comentarii – ce merită citit – care au urmat.
Autorul a avut îngăduința de a lăsa să fie postat tot ca eseul, așa cum se vede.
Tot dorința autorului este de a folosi numele Outis, dorință pe care
o respectăm ca atare, cu mulțumire pentru material.

Donald Trump – ultimul Președinte al SUA. Sinteză istorică

Mihai-Andrei Aldea2 comentarii

English translation here

Viața este un război între binele și răul din noi. Un război ce se va încheia prin A Doua Venire a lui Iisus Christos – până atunci, trebuie purtat mereu, de către toți, zi de zi, noapte de noapte, an de an. Mereu, o repet, de către fiecare generație și de către fiecare om.
De ce repet aceste lucruri?
Pentru că cei care le uită pierd războiul.
Cum s-a întâmplat acum cu SUA.
Și, de fiecare dată, pierderea acestui război de către o persoană se răsfrânge asupra altora.
Cu atât mai mult înfrângerea unei super-puteri.

L-am văzut pentru prima oară pe Donald Trump atunci când am venit într-o vizită. Prietenii se uitau cu multă pasiune la un serial numit Ucenicul (în engleză, Apprentice; 2004-2017). Serialul era dedicat eforturilor unora de a deveni ucenicul unui miliardar american, Donald Trump.
Cunoșteam cultura americană (adică a SUA) din cărți – cărți comuniste, antiamericane, cărți americane (pro sau anti americane), cărți ale altora despre SUA.
Ceea ce vedeam în serial mi s-a părut foarte tipic american.
Cine a citit (despre) David Crockett, Jack London (mai ales The Valley of the Moon și The Sea-Wolf) cunoaște acest „tipic american”: un amestec de aventură și (clipe de) lenevie, sentimentalism și nepăsare, bădărănie și inteligență, curaj și obligatoriu lăudăroșenie, muncă și înclinație pentru lucruri țipătoare, iar lăudăroșenie…

Cât am văzut din serialul Ucenicul – vreo două sau trei episoade, printre care cel cu Nadia Comăneci – a fost un câștig: în primul rând, a dat un chip mai concret celor cunoscute din cărți.
Desigur, cineva ar putea să se gândească la faptul că poate mai văzusem unele filme americane – westernuri mai ales, serialul Dallas etc. – ce redau și ele același „tipic american”. Da, așa este. Dar am păstrat totdeauna o rezervă față de cărți și mai ales filme – creații artistice, până la urmă, supuse unor prejudecăți și subiectivisme. Ele nu pot înlocui observația fenomenului, nu pot înlocui experiența propriu-zisă, chiar dacă pot ajuta mult în înțelegerea ei (sau dimpotrivă, dacă am preluat din ele prejudecăți ce care nu ne eliberăm!).

Revin: serialul Ucenicul (Apprentice) a dat un chip mai concret stilului american.
Nu îmi place.
Nu îmi place acest stil. De aceea nu am plecat în SUA, deși am rude și cunoscuți ce și-au găsit acolo un loc (bun). Deși am avut oferte de studiu și muncă (pentru care păstrez un sentiment frumos celor care mi le-au dat).
Sunt însă Român, cu cele bune și rele ale mele, și un Român legat de acest pământ, pe care nu îl pot părăsi. Este al meu, dar mai ales sunt al lui, și al străbunilor mei, în vecii vecilor.
Ca urmare, stilul american mi-a fost și îmi este străin.

Îmi rămâne străin, oricât de obișnuit aș fi cu acest stil – prin filmele americane ce ne-au invadat, emisiunile americane ce au fost preluate de televiziunile și radiourile de la noi etc.
Miliardarul Donald Trump, inima serialului Ucenicul, a fost și rămâne o reprezentare perfectă a stilului american.
Calitățile lui Donald Trump – de la cele de afacerist la cele de filantrop – sunt greu de văzut și de recunoscut pentru un Român tradițional: primele virtuți românești sunt Credința și bunul-simț. Ca urmare, gura mare, lăudăroșenia, sunt printre primele patimi cu care Cultura Românească Veche luptă.
Dimpotrivă, pentru American gura mare și lăudăroșenia sunt ceva firesc.
De la țipetele băiatului ce vinde ziare la luxul cât mai țipător al bogătașului, David Crockett se regăsește în mai tot ce are SUA tradițional.

Am fost, atunci, mai puțin interesat de Donald Trump.
Era un bogătaș american tipic, după cum am spus. De aceea era și foarte iubit de mass-media americană: de la numeroasele sale acțiuni de binefacere până la viața sa socială, avea ce să toace – de asemenea în stil american.

Nu m-a mirat, peste ani, atunci când s-a hotărât să candideze la Președinția SUA.
Știam că au mai fost milionari sau miliardari ce s-au angajat în această aventură – de a încerca să ajungă în cea mai înaltă funcție oficială a Statelor Unite. Fără succes, atâta vreme cât mafia politică și financiară nu era în spatele lor.
Deci nu m-a mirat acțiunea lui, nici nu m-a interesat (nici măcar cât să văd în ce măsură este ambiția excentricității tipice a Americanului sau acoperirea unui grup de interese destul de puternic pentru a-i da șanse reale în alegeri).

Dar mi-a atras atenția ceva: schimbarea radicală a poziției mass-mediei față de Donald Trump.

Până atunci, Donald Trump era pentru mass-media Americanul ideal: realizat, competent, lăudăros, spectaculos, amuzant, uneori ridicol, sociabil, uneori genial etc.
Acum, dintr-o dată, mass-media îl prezenta pe Donald Trump exclusiv negativ. În același stil american, plin de superlative, Donald Trump devenise pentru mass-media chipul prostiei sau, paradoxal, chipul Răului.
Situația era absurdă, ridicolă, grotescă!
Plină de nerușinare, mass-media care îl ținuse în brațe decenii întregi îl umplea acum de scuipați din cap până în picioare.
Până ieri îl lăudase, acum nu îi mai găsea nicio calitate posibilă.
Și nu îi îngăduia nicio șansă de a deveni Președintele SUA.

Tot în clasicul stil Davy Crockett, Donald Trump privea cu un zâmbet superior această revărsare isterică de insulte și acuzații, batjocură și trădare. Și, uluitor, spunea adevăruri esențiale despre corupția din SUA, despre felul în care mafia neocomunistă – în primul rând prin clasa politică – a preluat controlul Statelor Unite și luptă să anuleze libertățile și drepturile omului obișnuit.

Acest discurs – mereu definit drept „teoria conspirației” de mafioții conspiratori și slugile lor – avea o foarte mare greutate, venind din partea unui miliardar. Adică a unui om aflat exact în cercurile de putere despre care vorbește!
Sau, ar fi avut o foarte mare greutate, dacă mass-media nu ar fi îngropat acest om în acuzații, insulte și bătaie de joc.

Schimbarea totală a purtării instrumentelor mediatice mi-a atras atenția real, pentru prima dată, asupra lui Donald Trump.
Am constatat că, dincolo de stilul campaniei lui (pentru mine foarte neplăcut), ceea ce spunea era corect, era adevărat. Ceea ce propunea el, ca program electoral, erau lucrurile de care Statele Unite aveau nevoie pentru a se întoarce la țara care fusese un chip al libertății – și care, de decenii, devenise un chip al fățărniciei, un pumn de fier într-o mănușă ce s-ar fi vrut de catifea.
Chiar lozinca, „Fă America iar măreață!” (Make America Great Again) era de bun simț pentru orice American. Este firesc pentru oricare cetățean să vrea ca țara lui să fie (iar) măreață. Doar un dement comunist, obsedat patologic de globalizare, poate să fie împotriva unei asemenea idei.
Donald Trump prezenta fapte.
Campania împotriva lui, doar o revărsare de ură, dispreț și răutate. Ba chiar disperare.
Căci, în ciuda faptului că toată mass-media mainstream era împotriva lui, Donald Trump creștea în sondaje, tot mai mult.

Desigur, m-am întrebat și eu cât de reală este campania lui, cât de real este angajamentul lui în apărarea valorilor americane.
Dar nu am putut să nu simpatizez cu el, văzând cât de urât se întorseseră împotriva lui admiratorii și „prietenii” de până mai ieri.
Mai ales când am văzut că are drept contra-candidat pentru Președinția SUA pe Hillary Clinton, criminala care, alături de soțul ei, a luat parte la crime împotriva umanității în Iugoslavia, Serbia, Siria și în alte părți.

Hillary Clinton este escroacă acoperită de mass-media, care a distrus dovezi esențiale într-un caz de trădare națională și a scăpat prin scuza ridicolă „le-am distrus din greșeală”. Este vorba, atenție!, despre peste 2,000 (două mii) de emailuri pe care, într-o cercetare federală (FBI!), Hillary Clinton le-a șters „din greșeală”. O parte dintre aceste emailuri fiind deja confirmate ca având informații clasificate – fie la nivelul „secret”, fie la nivelul „top secret”.
Orice alt funcționar american ce ar fi făcut un asemenea gest, venind cu o asemenea scuză, ar fi ajuns în pușcărie.
Și, bineînțeles, scuza ar fi fost cel mult subiectul ridicolului general.
Totuși aceeași mass-media care îl toca pe Donald Trump și îl declara o satană care va instaura o dictatură fascistă în SUA, o lua în brațe pe această individă!

Față de această stare de lucruri, Donald Trump vorbea public despre „mlaștina” care sufocă SUA, și din care Familia Clinton este parte.
Ca și despre alte adevăruri asemănătoare.

M-am întrebat repetat cât de sincer este Donald Trump în dorința de a îndrepta lucrurile în SUA, de a promova adevăratele valori americane, de a „seca mlaștina”.
Putea ușor să fie vorba doar despre obișnuitele minciuni electorale ale politicienilor.
Dar disperarea clasei politice, disperarea unor megalomani cu complex mesianic (precum Bill Gates ori George Soros), virulența patologică a atacurilor mediatice, complicitatea autorităților la violențele fizice împotriva simpatizanților MAGA etc. arătau altceva.
Arătau, pe de-o parte, existența și întinderea „mlaștinii” despre care tot amintea Donald Trump. Erau, adică, cea mai concretă dovadă a existenței mafiei pretins inexistentă.
Totodată, arătau că această mafie se teme de Donald Trump.

Iarăși, putea să fie o teamă simulată. O altă manevră electorală. Dar…
De la începutul anilor ’90 mă lămurisem că SUA fusese preluată de Comuniști. Amintiții Bill Gates ori George Soros, dar și alții asemenea, erau promotorii unor doctrine și politici de Extremă-Stânga. Adeseori identice doctrinelor de tip bolșevic, nazist ori fascist.
Susținerea pentru regimuri patologice precum Iliescu sau Constantinescu, pentru distrugerea României (cea mai pro-americană țară din Eurasia!), dovedeau că Statele Unite sunt conduse de o grupare în aceeași măsură anti-umană și anti-americană.
Acțiunile inumane din Irak și Iugoslavia au confirmat 1000% această realitate.
În numele unor minciuni evidente (arme de distrugere în masă inexistente, de pildă) s-au săvârșit atrocități teribile de către forțele armate ale SUA. Sub conducerea nominală a celor susținuți de amintiții miliardari (gen Bill Clinton, George W. Bush Jr., Hillary Clinton, Colin Powell, Condoleezza Rice etc.).

S-a văzut astfel că Statele Unite ale Americii fuseseră preluate de forțe extremiste, care nu aveau nicio șovăire în săvârșirea oricăror atrocități.
Atât prin SUA în Vest, cât și prin China Comunistă în Est, lumea înainta cu pași mari către dictatura globală din cărțile s.f. și din prevenirile multor Sfinți din Prigoanele Comuniste.
Cuvântul unor preoți precum Iustin Pârvu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa și alții asemenea se confirma, din nenorocire, an de an: lumea se lasă cucerită de Rău, îl laudă și îl susține, urăște Binele, fuge de El, îi urăște pe cei care Îl (mai) iubesc, Îl (mai) caută.

Ca urmare, nu exista nicio nevoie a acestei grupări pentru cineva ca Donald Trump.
Nu era nevoie de cineva care să pună pe masă mizeriile acestei mafii.
Nu era nevoie de cineva care să dea speranțe iubitorilor de libertate – cei mai mulți deja resemnați în fața inevitabilei dictaturi totale, biometrice, care se prefigura tot mai clar.
Să fi fost Donald Trump „nebunul” care, din iubire de Patrie, e gata să se jertfească pentru SUA?

Deși o asemenea idee este frumoasă, părea cu totul imposibilă.
Era adevărat că Donald Trump își folosea banii proprii pentru campania electorală, în loc să depindă de cercurile de influență, ca ceilalți candidați.
Era adevărat că până și în Partidul Republican – al cărui candidat era – vocile mafioților dădeau în el.
Era adevărat că unitatea mass-mediei împotriva lui, complicitatea autorităților la atacuri violente împotriva simpatizanților și unitatea campaniilor hollywoodiene împotriva lui atingeau niveluri record, unice în istoria SUA.
Dar cum să crezi că omul până ieri scăldat în luminile presei, răsfățat în viața socială a luxului miliardarilor, este de-o dată gata să jertfească totul?
Nu era mai logică o manevră electorală?

Apoi a venit șocul: Donald Trump a câștigat alegerile.
A urmat cel mai greu mandat prezidențial din istoria SUA.
Donald Trump a trebuit să guverneze având împotriva lui instituțiile pe care, legal, ar fi trebuit să le conducă.
În același timp, a fost sub un continuu atac al Partidului Democrat, al instrumentelor de tip Facebook sau Twitter, al mass-mediei.
În același timp, a fost confruntat cu atacuri împotriva SUA și împotriva sa de tip război hibrid.

Un exemplu tipic – inclusiv prin nerușinarea infinită ce l-a însoțit și îl însoțește – este pretextul George Floyd pentru tentativa de lovitură de stat BLM („Black Lives Matter”).
Black Lives Matter este o mișcare extremist-rasistă de Extremă-Stânga ce a incendiat, bătut, jefuit, ucis etc. în SUA. Lansarea violențelor extreme ale BLM a fost pretextată prin moartea produsă de droguri a infractorului George Floyd (un individ care, printre alte infracțiuni, a săvârșit violențe și amenințări cu moartea asupra mai multor femei, inclusiv însărcinate, și care a fost declarat „erou” și chiar „martir”). Trebuie subliniat faptul că există o înregistrare video, răspândită în întreaga lume, a arestării lui George Floyd. Mass-media mainstream a susținut că George Floyd ar fi fost sufocat de polițistul care l-a imobilizat; asta deși se vede în înregistrare că George Floyd vorbește și strigă foarte clar în timpul în care se pretinde că era sufocat. Precizăm pentru cei care nu știu că sufocarea face imposibilă vorbirea și strigătele, cu atât mai mult vorbirea clară. Deși nevinovat, polițistul care l-a arestat pe acest infractor recidivist a fost condamnat – încă o dovadă a politizării extreme a Justiției în SUA.
Campania extremist-rasistă a BLM a fost susținută de cercuri largi la nivel mondial.
S-a dovedit astfel absolut clar existența unei conspirații internaționale de Extremă-Stânga, însoțită de o ură rasistă extremă împotriva „albilor”.

Dar violențele BLM, susținute fățiș de Partidul Democrat, au fost doar o parte din campania împotriva lui Donald Trump.
Partidul Democrat a contestat fără încetare rezultatul alegerilor din 2016, sub cele mai absurde pretext și cele mai nerușinate acuzații.
Faceboo, Twitter și alte rețele similare au preluat și propagat aceste minciuni – și orice murdărie la adresa lui Donald Trump.
Totodată, s-a promovat un rasism feroce împotriva „albilor”, incitându-se permanent la un război al Americanilor „negri” împotriva „albilor”.
De asemenea, s-a promovat un extremism LGBT din ce în ce mai agresiv. Toți părinții care au vrut să își ferească copiii de implicarea în campania de sexualizare au fost declarați ca „amenințare la adresa securității SUA”; nu doar de către activiștii grupărilor LGBT, dar și de autorități de stat și federale, precum FBI.
Etc., etc.

La toate acestea se adaugă Plandemia, adică pandemia planificată declanșată la sfârșitul lui 2019, începutul lui 2020, în China.
Dovedite astăzi prin milioanele de dolari livrate de sursele chineze Familiei Biden, legăturile acestei familii cu China fac din implicarea Chinei în Plandemie un factor esențial.
De asemenea este dovedit și faptul că realizarea virusului COVID-19, o lucrare a ingineriei genetice și nu un fenomen natural, s-a făcut întâi în SUA, sub conducerea Dr. Fauci. Lucrările la COVID-19 au fost mutate în China după ce Congresul SUA a interzis asemenea cercetări și mai ales finanțarea lor de către stat. Dr. Fauci a continuat finanțarea lor prin subterfugii.

Toate cele amintite mai sus, plus altele peste care am trecut, fac din mandatul lui Donald Trump cel mai greu mandat prezidențial din istoria SUA.
În aceste condiții se poate spune că, totuși, Donald Trump s-a descurcat uimitor de bine.
Nu s-a plecat mafiei care încerca să îl distrugă,
a devenit primul Președinte SUA care a luat parte la Marșul pentru Viață,
a încurajat respectarea primelor amendamente și celorlalte prevederi ale Constituției Statelor Unite,
a obținut o creștere economică exemplară,
a îmbunătățit viața Americanilor de culoare (negri și hispanici în primul rând),
a refăcut controlul SUA asupra graniței sudice,
a scăzut influxul de droguri,
a sprijinit reducerea fiscalității,
a scăzut masiv birocrația,
a luptat să redea cetățenilor cât mai mult din libertățile lor firești confiscate de mafia stângistă în ultimele decenii.
Pe plan internațional Donald Trump a obținut revenirea la respectul față de SUA (pierdut masiv prin mandatele anterioare).
De asemenea, a fost primul Președinte SUA, după foarte multă vreme, care nu a început niciun nou conflict armat, ba chiar a izbutit să aducă pace reală în unele părți ale lumii.
Tratatul de pace din Orientul Apropiat pe care l-a realizat ar fi adus oricărui alt președinte (din SUA și nu numai) nenumărate laude și premii pentru pace.
A izbutit să reducă tensiunile din Irak, Iran, Afganistan, să scadă prezența militară internațională a SUA și, în mai multe împrejurări, să o aducă la raporturi de normalitate: adică de relații bilaterale, pe picior de egalitate, în locul relației unilaterale susținută de „dreptul forței” practicată de Obama, Clinton, Bush Jr. etc.
Până și Coreea de Nord a renunțat la aluziile sau amenințările deschise nucleare.
Pe fundalul atacurilor mai sus amintite, pe fundalul războiului anti-american și implicit anti-Trump al Partidului Democrat și grupării Gates-Soros, rezultatele mandatului lui Donald Trump sunt absolut excepționale.

Apoi, la alegerile din 2020, a avut parte de cele mai falsificate alegeri din istoria SUA.
Trebuie subliniat că frauda electorală este un fenomen des întâlnit, pretutindeni în lume. Cu atât mai de așteptat cu cât miza este mai mare.
La alegerile din 2020 Partidul Democrat l-a pus drept candidat pe Joe Biden, zis și Joke Biden, un vechi slujitor al Stângii. Astăzi este dovedit clar că Joe Biden este un pedofil care și-a abuzat sexual propria fiică, un ins corupt implicat în afaceri murdare în și cu Rusia, Ucraina, China etc. Totodată, este reprezentantul ideal pentru Partidul Democrat din SUA.
Este dovedit astăzi că grupuri importante din FBI și alte organizații federale au conspirat la impunerea lui Joke Biden ca Președinte al SUA și la înlăturarea lui Donald Trump.
Este dovedit faptul că Facebook, Twitter, CNN și alte asemenea instrumente au luat parte la conspirația amintită. În primul rând mințind opinia publică – așa cum au făcut-o și în Plandemie în privința măsurilor dictatoriale cerute de Stânga, a „vaccinurilor”, a politicii sinistrei organizații OMS etc. În al doilea rând cenzurând până la patologic orice ar fi contrazis discursul oficial.

Ca urmare, s-a izbutit înlăturarea lui Donald Trump, inclusiv cu ajutorul unor acte de trădare ale unor colaboratori iluștrii ai acestuia, precum Mike Pence sau Bill Barr. Care s-au dovedit a fi niște oportuniști lipsiți de orice urmă de onoare și demnitate, gata să își vândă Credința și Patria pentru „prețul potrivit”.
Dar Extrema-Stângă nu a fost mulțumită cu atât.
Știindu-se vinovată, și văzând că Donald Trump scoate la iveală falsificarea alegerilor, Mlaștina a organizat operațiunea 6 Ianuarie, în care agenți FBI au ucis o femeie nevinovată și au săvârșit nenumărate alte acte de incitare la violență. Totul în nădejdea izbucnirii unei isterii similară BLM, dar de sens opus, care să justifice arestarea lui Donald Trump și a celor ce îi rămăseseră alături.
Operațiunea nu a izbutit, deoarece oamenii nu s-au lăsat atrași în violențele dorite de Mlaștină.
Dar, oricum, a fost folosită ca pretext pentru persecuții politice – și este folosită până astăzi în același fel.

Ridicolul Președinției lui Joe Biden este nelimitat. Susținerea disperată a mass-mediei nu a putut să acopere cu totul nici rasismul acestuia, nici incompetența lui, nici ieșirile sau căderile produse de vârsta înaintată și sănătatea mintală redusă a acestuia.
Dar acest ridicol este întrecut de tragismul Președinției lui Joke Biden.
Măsurile economice și fiscale ale Mlaștinii au fost executate imediat și fidel de Joke Biden și gașca din jurul lui. Ca urmare, economia SUA s-a prăbușit.
Mai mult, Clanul Clinton-Biden a târât SUA, UE și întreaga lume în ceea ce astăzi se cunoaște drept Războiul din Ucraina.
Un lung șir de așa-zise accidente, ce par mai mult un șir de sabotaje economice bine executate, a lovit și lovește SUA.
Orașele controlate de Partidul Democrat (de la Detroit și Philadelphia la San Francisco și New York) se prăbușesc economic și social. La fel tot mai multe din state controlate de Democrați, în frunte cu California – care anul trecut a fost campioana SUA la afaceri pierdute și cetățeni fugiți, la numărul de oameni ai străzii etc.
Tabloul pare să fie din filme s.f. distopice, precum RoboCop sau Escape from L.A., doar că este realitate concretă.

Pe acest fundal, tot mai mulți Americani se îndreaptă către viitoarele alegeri SUA ca spre ultima speranță pentru revenirea la normalitate, la libertate, la valorile americane.
Ca urmare, Mlaștina a recurs la „Justiția” coruptă pentru a-l elimina pe Donald Trump din alegeri.
A încercat asta întâi prin grupările corupte din FBI, prin așa-zisa anchetare a „documentelor secrete” deținute de Donald Trump.
În această privință lucrurile sunt simple: Președintele SUA are autoritate absolută în declasificarea documentelor de stat. Ca urmare, un Președinte SUA poate declasifica documente – respectiv să le ia și să le țină acasă – după voia lui. Este o practică firească, legală, pe care o întâlnim la toți Președinții SUA. Acuzațiile FBI nu doar că sunt o încălcare a atribuțiilor FBI, dar sunt o totală aberație juridică.
Mai grav, s-a dovedit între timp, absolut clar, că Joe Biden a furat documente clasificate (inclusiv „top secret”!), folosindu-se de pozițiile ocupate de-a lungul deceniilor în Administrație. Adică fără să fi avut vreo funcție care să îi permită, legal, declasificarea sau extragerea vreunui document.
De asemenea, am amintit mai sus, Hillary Clinton a făcut publice documente și informații clasificate prin emailurile sale – activitatea infracțională dovedită de FBI.
Niciunul dintre ei nu a fost urmărit legal pentru aceste acțiuni.
În schimb Donald Trump, care a acționat 100% legal, este urmărit de procurori pentru această acțiune legală, invocându-se prevederi legale care nu se aplică Președintelui SUA.

Cum acest lucru nu era de ajuns, s-a recurs la altă mârșăvie „juridică”.
În New York-ul distopic de astăzi infractorii violenți sunt lăsați în libertate de către autorități. Procurorul Șef fiind unii dintre principalii responsabili pentru jafurile, violurile și crimele săvârșite de recidiviștii eliberați.
Totuși, același procuror a cheltuit enorm de multe resurse pentru a găsi un pretext pentru punerea sub acuzare a lui Donald Trump.
Am mai vorbit despre această farsă juridică, o persecuție politică la scenă deschisă, în cel mai clasic stil nazisto-bolșevic (aici); nu mai revin acum.

Voi sublinia însă abuzul din 13 Iunie 2023, prin care Donald Trump a fost pus sub arest, absolut aberant, ca parte a „urmăririi în Justiție” oganizată de Mlaștină.
Gestul are o singură „justificare”, dorința celor îngroziți de ideea „secării Mlaștinii” de a se răzbuna pe cel de care se tem. Însă, din punctul meu de vedere, are o însemnătate istorică:

mi se pare ultimul pas între SUA liberă și SUA tiranică.
Din această clipă
SUA este o dictatură de Extremă-Stânga în cel mai clasic înțeles al expresiei.

Regimul marionetă Joke Biden a fost instrumentul de trecere de la ultima Președinție americană adevărată la noul regim.
Părerea mea.

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Ce urmează?
Probabil asasinarea… scuze, moartea ”accidentală” sau ”incidentală” a lui Donald Trump.
Apoi, un joc de marionete asemănător trecerii de la Iliescu la Constantinescu, în timpul căruia se vor rade ultimele libertăți și drepturi ale Americanilor.
Idioții mesianiști de Stânga vor jubila.
După care va urma un nou val de prăbușire, haos, suferințe cumplite.
Dar cine va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.

Statul ca structură de Dreapta sau de Stânga (I)

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

Sunt departe de a fi „un om politic”, în înțelesul obișnuit al expresiei.
Dar, ca istoric și etnolog, am o anume viziune asupra politicii. Una istorică și, totodată, una etnologică. Dar, mai presus de toate, sunt Creștin. Deci am o viziune creștină asupra politicii. Din îmbinarea acestor trei viziuni apare perspectiva mea.
Lămuresc aceste lucruri pentru cei disperați după literă, care vor găsi, poate, că rândurile ce urmează nu se prea potrivesc, sau nu se potrivesc deloc, celor învățate de ei.

Pentru mine – din cele trei viziuni de mai sus, adică – statul se împarte în de Dreapta și de Stânga (respectiv undeva între acestea, pe o anume scală) după un criteriu pe care îl voi prezenta îndată.

Pentru Dreapta,
statul este manifestarea naturală a forțelor populare (naționale) sau este o formă bolnavă, patologică, distructivă (și auto-distructivă).
Pentru Stânga,
statul este manifestarea unui contract social între anumite grupuri (de obicei între „instituțiile de stat” și „populație”); dacă acest „contract social” este „nedrept”, Stânga spune că întreaga societate suferă, fie prin „lipsa de guvernare” (anarhie), fie prin „autoritarism” (tiranie, dictatură).

Criteriul este acesta: dacă legile fundamentale (sau „legea fundamentală”) și practica, arată că un stat este manifestarea forțelor populare, acel stat este de Dreapta; dacă legile fundamentale (sau „legea fundamentală”) și practica, arată că un stat este manifestarea unui contract social, acel stat este de Stânga.

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea