Poezie. Primăvară

Primăvară

Și valurile care vieții bat
în blânde armonii de primăvară
vibrează amintiri de viitor
și linii șterse-n
ceruri
de cerneală.
Se sting în floare
drumurile razei
și renăscând sclipire și culoare
înmiresmează
visurile zilei
trecând
trecutul care
nu mai doare.
În răsuciri de aripă
și cântec
răsună sufletul
și cântecul
de dor
tresaltă undele
și sălcii-ntinerite
și toți migdalii
zbor
înnoitor.
Și valurile care vieții bat
în răsărit, lumină și petale
vibrează bucurie și speranță
și înălțări
spre cer
pe
regăsita Cale.

Mihai-Andrei Aldea

(Din volumul de poezii Între vise… și… dor, cu poeme de Mihai Gh. Aldea și Mihai-Andrei Aldea)

Poezie. Privire înainte

Privire înainte

Și dacă stele cad
Și stele se înalță
din Început se curge către vremi
plutesc dureri, ispite și tăceri
Și luminează arderi ziditoare
Și peste tot – senin și depărtare
Privire și-ngrijire pentru tot,
Din începutul vechi
– uitat, uitat –
se naște începutul cel mai nou.
Al arderilor sfinte
Sfânt ecou
Și nou, și nou…
atât de minunat!

Mihai-Andrei Aldea

(Din volumul de poezii Între vise… și… dor, cu poeme de Mihai Gh. Aldea și Mihai-Andrei Aldea)

Nicolae Steinhardt 35

La Muzeul Național al Literaturii Române, Str. Nicolae Crețulescu 8, 20 Martie 2024, ora 17:00

Nu văd

Eu nu văd poezia să rămână

mai mult de-o clipă

și mai mult de-un gând.

Se duc trăiri, zidiri și prăbușiri

și vieți și morți

se duc

trecând

curgând

pe rând.

Și în zvâcnirea clipei de simțire

peste pereți de negru sau azur

o clipă un răsunet

poezie

e întărire

prăbușire

cânt.

Apoi se duc trăiri, zidiri și doruri

și prăbușiri

și înălțări de-o clipă

se prinde

Veșnicia

de-o aripă

și tot

se duc

trecând

curgând

pe rând.

În urmă versul,

gând al Veșniciei

rămâne

sfânt

ecoul

Poeziei.

Mihai-Andrei Aldea