Etichetă: Marxism

Natura are nevoie de om?

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

Una dintre concepțiile marxiste ce au fost larg preluate este despărțirea dintre om și natură.

În Marxism, omul (marxist!) este dumnezeul existenței; ca urmare, natura îi este exterioară.
Din această ideologie expresii precum
lupta cu natura
și
cucerirea naturii sunt două dintre lozincile de Stânga cele mai vestite.

Factual, atât cucerirea naturii cât și lupta cu natura sunt dovedite ca fiind dăunătoare.
În primul rând, pentru că amândouă pun omul în afara naturii, ceea ce duce la o relație dezechilibrată între om și restul naturii (din care acesta face parte).
În al doilea rând, pentru că amândouă promovează implicit ostilitatea între om și restul naturii (din care omul face parte).

Ca să dăm un singur exemplu, cele două concepte au fost cauza „regularizării apelor” așa cum a fost aceasta concepută mai ales în secolele XIX-XX – sub influența Marxismului clasic și atât timp cât (și acolo unde) nu s-a aplicat nevoia (promovată de Ortodoxie!1).
Iar această regularizare a apelor, făcută brutal și simplist, prin închiderea apelor în albii cât mai stricte, a dus la mari dezastre ecologice, la secete și pagube uriașe pentru agricultură, la distrugerea iremediabilă de biotopuri unice etc., etc.
Pe scurt, s-a pierdut mult mai mult decât s-a câștigat, pe toate planurile.

Din nenorocire, văzând aceste consecințe, ideologii – și clasa politică – nu a înțeles greșeala fundamentală a Marxismului (un sistem conceptual radical bolnav, bazat pe o rupere de realitate patologică).

Prin urmare, există altă lozincă marxistă, acum la modă: natura nu are nevoie de om, omul are nevoie de natură.

Și pentru că propaganda bate rațiunea pentru prea mulți oameni2, deși realitatea a dovedit nulitatea lozincii, mulți continuă să o propage.

Un exemplu clasic al aplicării lozincii natura nu are nevoie de om, omul are nevoie de natură este al măsurilor de Stânga adoptate în trecut pentru ”ocrotirea” pădurilor din mai multe țări.
Sub tipicul conformism ideologic al Stângii, autoritățile au impus limitarea sau chiar interzicerea activității grupărilor de (pompieri) voluntari sau de stat ce ridicau și ardeau controlat frunzele și crengile uscate. Sau, pur și simplu, nu au alocat fonduri (ori au alocat fonduri extrem de mici) pentru asemenea activități.
Consecința?
Cele mai mari incendii din istorie, repetate.

Inclusiv acum câțiva ani în Australia – unde autoritățile de Stânga, inculte și fanatic marxiste, au interzis eliminarea uscăturilor.

Chiar mergând pe linia evoluționistă cea mai rasistă, adică pe cea a evoluționismului darwinist, un om care se dorește obiectiv tot ar trebui să recunoască existența marilor dezastre naturale. Pentru că există și au existat!
Și ar trebui să recunoască faptul că acolo unde omul are grijă de restul naturii, aceasta este apărată de multe asemenea dezastre.

Dimpotrivă, acolo unde omul se crede exterior naturii – indiferent sub ce formă –, dezastrele naturale sunt garantate.

Adevărul este că omul are nevoie de restul naturii, iar acesta are nevoie de om.

Cine are urechi de auzit să audă!3

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

Note

  1. Biserica lui Dumnezeu (cunoscută și drept Biserica Ortodoxă) a promovat totdeauna chipul unei legături adânci și adânc responsabile între om și restul Creației (Creație = natură). Omul a fost făcut, a arătat mereu Biserica, pentru a purta de grijă restului Creației, adică restului naturii. Se poate observa că în Europa sau Asia locurile în care Ortodoxia a hotărât relația dintre om și restul Creației continuau să dăinuiască vietățile care în altă parte dispăreau. Și au dăinuit până când alte religii – de la Catolicism ori Protestantism până la formele moderne de Ateism – au preluat puterea (de obicei violent) în acele locuri. ↩︎
  2. A se vedea contradicția esențială între Al Treilea Război Mondial – cunoscut și ca Războiul Rece – și frica promovată de mass-media că ar putea începe acest război (click aici pentru accesare). ↩︎
  3. Adică cine are minte de înțeles să înțeleagă! Exprimarea este simbolică, nu se referă la un proces fizic de auzire a comunicării scrise. ↩︎

Despre Stânga, Comunism, Evrei. II. Paradigma Karl Marx

Mihai-Andrei Aldea2 comentarii

(partea întâi)

În prima parte am ajuns la problema clarificării unei întrebări:

În ce măsură sistemele politice de Stânga sunt fundamental anti-iudaice sau antisemite ori nu?

Am amintit pe scurt de Stalin1, care încă în 1913 publica o lucrare (Marxismul și problema națională2) în care prezintă Evreii drept o „națiune pe hârtie”, îi desparte în felurite „grupuri etnice” după locul în care se află, îi consideră parte a aceea ce trebuie să dispară.
Și că această doctrină a avut consecințe practice puternice – asupra cărora voi reveni mai jos, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Dar, ne întrebăm, de unde această poziție a lui Stalin?

Și, dacă mișcările de Stânga erau ale Evreilor, cum de nu a fost eliminat Stalin după exprimarea unei asemenea doctrine?

Pentru a înțelege atât poziția lui Stalin, cât și a Comuniștilor care, în masă, au aprobat afirmațiile sale, trebuie să revenim o clipă la primul cuvânt din titlu: Marxismul.
Denumire pentru doctrina profesată de Karl Marx.

Acesta fiind un excelent punct de plecare în lămurirea adevărului:

  • părinții lui Karl Marx erau Evrei care se creștinaseră
  • părinții lui Karl Marx erau Evrei ce păstrau legături frumoase cu conaționalii care țineau de o ramură sau alta a Mozaismului
  • părinții lui Karl Marx i-au asigurat acestuia resursele financiare ce i-au permis lui Karl Marx să nu muncească niciodată pentru a trăi și să se ocupe de filosofie, politică și altele asemenea
  • Karl Marx este, alături de Friedrich Engels, unul dintre cei doi părinți ai Comunismului clasic (Comunismul Marxist ori, pe scurt, Marxismul)

Altfel spus, Karl Marx este și de origine evreiască, și unul dintre cei doi părinți fondatori ai Comunismului.

La prima federe, după aspect, ar părea că acest fapt susține ideea că sistemele de Stânga și mai ales Comunismul au fost create de Evrei pentru Evrei.

Dar, păstrându-ne obiectivitatea, să trecem de aparențe!

Și să vedem care a fost poziția lui Karl Marx (1818-1883) față de Evrei!

(cu ajutorul lui Dumnezeu, partea următoare)

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

Note

  1. Numele original al acestuia este Ioseb Besarionis Dze Jugashvili, porecla fiind Koba (a se vedea și nota următoare). Își va schimba numele întâi în Iosif Vissarionovici Djugașvili, pentru ca în 1913 să își ia numele de Stalin (Oțel). Sub acest nume a făcut parte din conducerea URSS în timpul lui Lenin, sub acest nume a condus Uniunea Sovietică, sub acest nume și-a publicat majoritatea lucrărilor (și și-a republicat lucrările mai vechi), sub acest nume este global cunoscut astăzi, deci pe acesta îl folosim. ↩︎
  2. În original Марксизм и национальный вопрос (Marcsizm i naționalinâi vapros), în revista Просвещение (Proseveșcenie), Nr. 3-5, Petrograd, 1913. Semnătura din acel an a fost К. Сталин (K. Stalin), marcând atât trecerea la numele Stalin, cât și păstrarea pentru o vreme a poreclei (supranumelui) Koba. Se spune că lucrarea a fost scrisă între sfârșitul lui 1912 și Ianuarie 1913 (la Viena).
    Prima traducere în limba română a fost Marxismul și chestiunea națională (1913), de I. V. Stalin, Издательство Литературы на Иностранных Языках (Editura în Limbi Străine), Moscova, 1945, ca parte a procesului de impunere a doctrinei comuniste în România ocupată. Comuniștii din România o vor reedita în același an și în următorii, schimbând titlul în Marxismul și problema națională (sub care apar celelalte ediții). Ultima ediție de sine stătătoare în limba română este Marxismul și problema națională, de Iosif Vissarionovici Stalin, Editura Partidului Muncitoresc Român, București, 1952. ↩︎