Falsificarea Istoriei prin incultură teologică (II). Propaganda comunistă

Am amintit faptul că falsificarea Istoriei prin incultură teologică poate avea ca punct de plecare o incultură totală – ca aceea în care se confundă termenii sociologici de „Biserică” (comunitate particulară bazată pe o spiritualitate de inspiraţie biblică) şi, respectiv, „Creştinătate/Creştinism” (ca fenomen complex ce cuprinde religii şi comunităţi spirituale de inspiraţie biblică.

Merită însă observat că asemenea cazuri de incultură folosesc, totuşi, o anumită semnificaţie, greşită dar foarte răspândită, a unor termeni teologici şi istorici. De unde provine această semnificaţie?
Poate să pară neaşteptat – deşi de la Mircea Vulcănescu sau Giuseppe Cocchiara la Petre Culianu sunt destui specialişti care au evidenţiat problema – dar aceşti termeni nu sunt întâmplători şi nu ţin de o incultură populară devenită cumva paradigmatică. Dimpotrivă, sunt de origine cultă, livrescă mai exact, şi ţin de propaganda comunistă.

Un exemplu tipic al ideilor propagandei comuniste devenite „loc comun” în civilizaţia modernă şi contemporană este basna „comunei primitive”.
Deşi mulţi plasează începutul acestei minciuni în scrierile lui Karl Marx şi Friedrich Engels, în realitate ea începe să fie propagată încă din secolul al XVIII-lea de către o parte importantă a adepţilor Franc-masoni cunoscuţi drept „Iluminişti”. Aici intră ideea „bunului primitiv” şi a altor asemenea aberaţii, total utopice, prezentate drept „felul în care trăiau oamenii la începuturi”.
Deşi aceste afirmaţii nu au avut niciodată absolut nicio bază ştiinţifică, deşi au fost sistematic descalificate de toate descoperirile arheologice – care au dovedit că sistemele socio-economice preistorice erau ierarhice, nu egalitariene -, ele au prins la nivel larg şi sunt folosite mult şi astăzi.

Exact pe aceeaşi linie a propagandei comuniste şi franc-masonice se află şi o serie întreagă de concepte zis teologice ori zis religioase. Desigur, de blamat nu sunt în primul rând adepţii religiilor (semi-)laice de tip „masonerie” sau „comunism”, care fac propaganda convingerilor lor, oricât de iraţionale. Vinovaţi sunt cei care cred fără să cerceteze.

Aici intră inclusiv toţi acei care cred fără să cerceteze că principiul „crede şi nu cerceta” ar fi un principiu creştin, ba chiar că ar fi „din Biblie”. Amândouă afirmaţiile fiind cu totul inepte. În realitate porunca biblică – deci obligatorie pentru creştini – este aceea a discernământului, a cercetării spre a deosebi adevărul de minciună. Acest aspect este arhicunoscut celor care studiază serios Biblia şi Istoria Creştinismului, dar vine ca un şoc pentru victimele propagandei masono-comuniste, care s-au obişnuit să creadă (ceea ce este anti-creştin) fără să cerceteze.

(va urma)

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

5 gânduri despre “Falsificarea Istoriei prin incultură teologică (II). Propaganda comunistă

  1. În primul rand, trebuie definiți termenii și puterea de a dobândi înțelegerea profunda a lor. Noi romanii din păcate nu avem însușite nici măcar lucrurile elementare. Poate exista romani care se ntreaba : ce treaba are teologia cu istoria? Adică relația care exista între cuvântul Sfânt și adânc de neam și Dumnezeu. Relație care e considerata a fi fără importanta sau luata în ras. Treaba e ca nu avem puterea de a înțelege termenii. Nu avem puterea de a medita pentru a i înțelege. Nu avem dispoziția sufleteasca de a ne putea concentra atenția complet pe ceea ce cu adevărat esențial și de substanță. Ma număr și eu printre asemenea romani lipsita fiind de înțelegerea acestor cuvinte care se afla înscrise în conținutul de mai sus. Suntem prea afundat în pofte și plăceri ca să mai acordam atenție și sa putem contempla cuvântul lui Dumnezeu. Cu adevărat mărturisesc ca existenta dintre neam și Dumnezeu e vizibila din trecutul plin de jertfa a martirilor și mucenicilor din toate timpurile. Dumnezeu se descoperă unui neam atunci când vrea și cui vrea . Credință e un dar de ladumnezeu omul o are sau nu. Omul lucrează sau nu lucrează credință. Cuvintele acestea ca de ex creștinism.
    cultura, teologie istorie societate moderna,comunism masonerie sunt termeni pe care mulți dintre noi nu suntem capabili sa le discernem și nici sa să le înțelegem. Dacă am înțelege cu adevărat aceste cuvinte am putea sa ne manifestam voința într un anumit fel. Ca sa putem sa ajungem la un anumit nivel de înțelegere a termenilor trebuie sa știm ce avem de făcut noi înșine cu propria noastră viata. Pentru ca sufletele noastre sunt atât de pervertite nu putem vedea și înțelege cuvântul lui Dumnezeu care se afla în scriptura care cuvânt ne poate deschide atât mințile cât și inimile împietrite noi nu știm ce avem de făcut nu ne cunoaștem pe noi de apoi istoria care e în strânsă legătură profunda cu Dumnezeu. Trebuie sa avem credință cea adevărată și relația aceasta dintre om și divinitate ca fiind una stabila de durata și profund ancorata în scriptura din care izvorăște viata veșnică a fiecăruia dintre noi. Dacă nu avem relația cu Dumnezeu cuvintele sunt doar niște enumerari și nu rădăcini cu înțeles și sens profund ortodox. Neavând o relație autentica înrădăcinate puternic i Hristos nu putem dragii face distincția între adevăr și minciuna între adevăr și falsul adevăr. Trăitorii ancorați în adevărată viata veșnică pot sa mărturisească despre aceste fapte divine care sunt sfinții.

    Apreciază

  2. Lipsa unui discurs autentic atât în familie cât și la catedra ca și profesor duce la o golire și pustiite sufleteasca. Ar trebui precizata aceasta relație dintre Dumnezeu și neam, aceasta abordare specifica neamului romanesc. Nu exista limbaj specific romanesc pe care îl folosea Mircea Eliade în scrierile sale. Disciplina aceasta de sine nu exista,formarea de caractere cu o adevărată ținută morala nu exista. Nu avem atitudine nici în familie, nici în școală, din păcate.

    Atâta vreme cât nu ne vom redresa noi înșine nu putem sa comunicam despre termeni cam dificili pt mintea noastră obosita de atâtea minciuni,intunecata de plăceri și pofte trupești, copleșită de atâtea nimicuri și nefiind capabila sa o ridicam la cer către împărăția lui dumnezeu. Trebuie sa ne implicam în ceea ce ni sepotriveste noua, sa cerem de la Dumnezeu ceea ce e noua de folos și ceea ce avem noi nevoie. Nu e lucru ușor. Patimile acestea care se cuibăresc în sufletul nostru mania mandria desfrânarea mintii înjurătură neștiință de a purta cu semanul nostru aceste carente sufletești au creat concepte negative care au dus la violenta ura răutate limbaj vulgar neoranduiala,dezordine mentala și falsitate atât personala, individuala cât și ca facand parte din societatea moderna blazata, plictisita fara sens, fără semnificatie. De asemenea în istorie dacă ne uitam la trecut tot de patimi și păcate ne lovim. Dar cu toate acestea suferinței i s a dat un rost prin martiri și eroi ai neamului care au făcut ca actul de credință, de mărturisire, de sfințenie sa fie adevărat și real. Pentru rugăciunile lor Dumnezeu sa ne ridice sufletele din bezna patimilor, din somnul cel greu al lenii și sa ne călăuzească omul lăuntric ca putem și noi purta o cruce pășind cu pași ușori spre viata și înviere. Amin

    Apreciază

  3. offtopic: Părinte cred că Dumnezeu ar face o mare minune neamului românesc dacă v-ar ajuta să dezvoltați drumul spre vozia într-un serial de desene animate care să nu fie doar o transpunere a cărții, ci un act artistic regândit, re-simțit, astfel încât să transmită același duh creștin, românesc. Cred că este mare nevoie de un asemenea produs media, adus la zi, pentru copiii români din țară dar mai ales pentru cei din diaspora. Doamne, ajută!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s