Etichetă: votare

Cu cine votez în turul doi?

Mihai-Andrei Aldea2 comentarii

Deoarece am fost întrebat repetat, direct sau ocolit, cu cine votez în turul 2 al alegerilor prezidențiale m-am gândit să răspund public. Astfel, poate, se vor lămuri și liniști lucrurile.

În primul rând, sunt 100% de acord că este cu totul neașteptată ieșirea d-lui Călin Georgescu pe primul loc.
Aici, însă, este și o ispită sau cădere asupra căreia previn de foarte multă vreme: aceea a votării după simpatii și antipatii. Cu cine votezi, creștinește, între un om antipatic (pentru tine!) ce a făcut (mult) bine României și Românilor, și unul sau mai mulți oameni simpatici (pentru tine!) care promit multe, dar (încă) nu au făcut niciun bine observabil, sau chiar au făcut (mult) rău României și Românilor? Votezi cu primul, sau ai săvârșit un păcat uriaș. Pentru că foarte mulți votează după simpatii și antipatii, s-a ajuns la campanii electorale fără substanță. În care se urmărește câștigarea simpatiei în locul constatării obiective a programului superior, competenței, antecedentelor pozitive sau negative etc.

Acum, în fața turului doi, lucrurile devin și mai tulburi. O să luăm un exemplu.

Se pretinde că d-l Călin Georgescu este pro-rus pentru că are critici la adresa ineficiențelor, incompetențelor sau corupției din NATO, din UE. Dar cum ar putea să fie altfel un om pregătit pentru a repara problemele pe care le vede?
Dacă nu le-ar vedea și nu ar căuta soluții pentru repararea lor ar fi incompetent exact în profesia pe care o exercită.
Dar este a fi pro-rus, pro-Putin, rusofil, putinist, a critica UE sau NATO?
Nici vorbă!
Chinezii critică masiv NATO și UE, dar dacă ar putea cuceri Rusia ar face-o astăzi!
Dimpotrivă, cei care spun răului bine sunt cei mai mari dușmani ai NATO și UE, pentru că fac exact ceea ce recomandau Sun Tzu sau Mauricius pentru distrugerea cuiva: să îl încurajezi în greșeli și rău până să prăbușește.
Dar, vor zice unii, Călin Georgescu are simpatii pentru cultura rusă!
Este firesc, pentru că în cultura rusă, alături de multe lucruri rele, sunt și lucruri bune. Dostoievski, de pildă. Sau Sfinții de la Optina.
A pretinde că o întreagă cultură este 100% rea este rasism abject. Și ține pur și simplu de antipatii fanatice, care surclasează raționalul.
Tatăl meu, de pildă, ura și Uniunea Sovietică și Rusia. Dar îl citea pe Esenin cu multă plăcere. Și mi-a spus de când eram mic:
„Ai grijă, că doar proștii urăsc și resping în masă. Omul inteligent cercetează și alege. Și, mai ales, învață de la toți. Uneori și cei mai proști oameni te pot învăța lucruri minunate.”

După cum se vede, lucrurile sunt foarte tulburi.
Este foarte greu să treci peste antipatie, mai ales atunci când este alimentată masiv prin toate canalele mediatice.
Între cei cuceriți de antipatie sunt și mulți Creștini. Care au fost ori sunt indignați de ceea ce ei au numit „prezentarea mesianică” a unora dintre candidați.
Față de valurile de informații adevărate sau false, față de toate îndoielile și sentimentele puternice și subiective, strălucește cuvântul Părintelui Nicolae de la Rohia (Nicolae Steinhardt):
Atunci când lucrurile par încurcate, folosește bunul simț al țăranului român.

Hai să lăsăm agitația și să ne întoarcem la esențe!
Ca un țăran român adevărat!

Avem de ales între doi oameni: Elena Lasconi și Călin Georgescu.
Elena Lasconi vine cu promisiuni de activitate prezidențială satanistă și anti-națională.
Călin Georgescu vine cu promisiuni de activitate prezidențială creștină și pro-națională.

În fața acestei realități toate celelalte discuții sunt neînsemnate.
Când votez garantez că promisiunile făcute de candidat sunt bune.
Nu pot să garantez ce va face candidatul. Dar pot să îl votez pe cel cu promisiunile electorale cele mai bune, cele mai decente, cele mai potrivite cu România și Românii.
În situația de față, Călin Georgescu.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

P. S. Dacă votați cu Lasconi faceți, din punctul meu de vedere, un păcat foarte mare. Nu doar pentru că este candidata Uniunii Sovietice din România (USR). Nu doar pentru că susținătorii ei au ieșit în stradă să protesteze împotriva dreptului la alegeri libere. Nu doar pentru că susținătorii ei au ieșit în stradă să ceară dictatura serviciilor secrete. Ci și pentru că ați râs de Viorica Dăncilă, iar Elena Lasconi este cu zece clase sub Dăncilă. Și pentru că ați jurat că nu va exista alianță PSD-PNL-USR și există. Dar mai ales pentru că îi votați pe cei care au omorât și omoară Români, care au distrus și distrug România. Și o votați pe una care are cea mai mare preocupare să bage România în război și să legalizeze uciderea copiilor. Toate acestea sunt, din punctul meu de vedere păcate foarte mari. Dar nu eu judec, așa că nu vă tulburați. Înaintea lui Dumnezeu și a Sfinților Lui veți răspunde, nu a unui amărât ca mine.

Votăm binele (fie şi mic), NU răul (chiar „mai mic” decât alt rău)

Mihai-Andrei Aldea21 comentarii

1. Votul înseamnă garantare, înseamnă că delegăm pe cineva să ne reprezinte. Reprezentarea poate să fie parțială sau totală, dar în amândouă formele implică răspunderea noastră, a votanților.
 Ca urmare, ideea de a vota „cu răul cel mai mic” este dementă.
Votând cu răul îți asumi răspunderea pentru ceea ce se întâmplă rău. Adică ești de vină pentru răul adus de cei/cel pe care i-ai (l-ai) votat.
Două exemple:
a) Ce votezi între Inchiziție și Jihad?
Răspuns corect: Nu votez!
Între două fenomene criminale, chiar dacă unul are de 20 până la 100 de ori mai puține victime decât celălalt, nu votez cu niciunul. Dimpotrivă, lupt împotriva amândurora.
b) Pe cine votezi între Stalin și Hitler?
Răspuns corect: Nu votez!
Între doi psihopați megalomani de extremă-stânga, unul socialist internaționalist, altul socialist naționalist, chiar dacă unul are de zece ori mai puține victime decât celălalt, nu votez cu niciunul. Dimpotrivă, lupt împotriva amândurora.
Cine votează cu Inchiziția sau Hitler, cu Stalin ori Jihadul, își asumă, implicit, toate răutățile acestora.
Deci: Nu votăm cu răul cel mai mic, votăm cu binele.
Cu o precizare esențială: Votăm cu binele chiar dacă este mic!

2. Patima perfecționismului ca formă a trufiei.
Cheia pentru care ticăloșii conduc România din 1990 încoace se poate găsi în trufia perfecționismului din societate.
Oamenii aleg să voteze cu răul (eventual „mai mic”), doar pentru binele… nu e destul de perfect!
Ca urmare, răul se accentuează neîncetat.
Unii dintre politicienii patrioți, cinstiți, culți, de valoare, ai României post-decembriste au fost Ioan Alexandru și George Pruteanu. Acest lucru a fost dovedit și de mandatele lor de parlamentari. În clipa în care am întrebat mulți oameni dacă au votat cu ei, sau dacă ar vota cu ei pentru Președinție, am aflat că mulți nu i-au votat și nu i-ar fi votat. De ce? Pentru că „vorbește prea pătimaș”, pentru că „vorbește prea doct”, pentru că „e cam gras” (da, nu glumesc!), pentru că „e prea slab” (da, nu glumesc!) etc., etc. Nimic serios! Nimic legat de gândirea lor, trăirea lor, lupta lor pentru România, pentru Români. Nimic! Tot felul de pretexte. În schimb aceeași oameni – care se consideră patrioți, buni, cu vederi largi etc. – au votat (şi votează!) infractori, grupări de infractori, partide și candidați ce au pus umărul fie la distrugerea României, fie la jaful public (de fapt același lucru).

Realismul sec ne arată că dacă un om politic vrea sincer binele României/Românilor și are un program fie și bunicel – deci imperfect, dar aflat într-o direcție bună – merită votat. Mai ales dacă are drept contracandidați oameni răi. Fie și din zona „răului mai mic”.
Este de mii de ori mai bine – și mai logic – să votăm un „bine mai mic” decât un rău „mai mic”.
A nu vota un bine, fie și „mai mic” pe motive de antipatii minore, nuanțe de opinie etc. este sinucigaș.
Este evident, este logic, este ceea ce ne arată realitatea: votând „răul mai mic” vom avea aproape exclusiv candidați din zona răului, pentru că tot ceea ce au nevoie este să arate că ei sunt un „rău mai mic” decât ceilalți candidați. Eventual se vor aduce „iepurași”, care să fie izbitori în răul pe care îl reprezintă. Și astfel să „albească” pe cei care sunt doriți (de rău) la putere.
Este evident, este logic, este ceea ce ne arată realitatea: votând „binele imperfect” vom avea tot mai mulți candidați din zona binelui, pentru că aceasta este zona care aduce voturi.
Votând răul, fie și socotit „mai mic”, garantăm supremația politică a răului.
Votând binele, fie şi socotit „mic”, garantăm supremația politică a binelui.
Alegerea şi răspunderea pentru alegere ne aparțin.

Mihai-Andrei Aldea