Vaccinurile anti-COVID-19 și Codul Nuremberg

După cum se prezintă în British Medical Journal No 7070, Volume 313: Page 1448, 7 December, Codul Nuremberg (1947) este următorul: (aveți traducerea în limba română mai jos)

Permissible Medical Experiments

The great weight of the evidence before us to effect that certain types of medical experiments on human beings, when kept within reasonably well-defined bounds, conform to the ethics of the medical profession generally. The protagonists of the practice of human experimentation justify their views on the basis that such experiments yield results for the good of society that are unprocurable by other methods or means of study. All agree, however, that certain basic principles must be observed in order to satisfy moral, ethical and legal concepts:

1. The voluntary consent of the human subject is absolutely essential. This means that the person involved should have legal capacity to give consent; should be so situated as to be able to exercise free power of choice, without the intervention of any element of force, fraud, deceit, duress, overreaching, or other ulterior form of constraint or coercion; and should have sufficient knowledge and comprehension of the elements of the subject matter involved as to enable him to make an understanding and enlightened decision. This latter element requires that before the acceptance of an affirmative decision by the experimental subject there should be made known to him the nature, duration, and purpose of the experiment; the method and means by which it is to be conducted; all inconveniences and hazards reasonably to be expected; and the effects upon his health or person which may possibly come from his participation in the experiment.

The duty and responsibility for ascertaining the quality of the consent rests upon each individual who initiates, directs, or engages in the experiment. It is a personal duty and responsibility which may not be delegated to another with impunity.

2. The experiment should be such as to yield fruitful results for the good of society, unprocurable by other methods or means of study, and not random and unnecessary in nature.

3. The experiment should be so designed and based on the results of animal experimentation and a knowledge of the natural history of the disease or other problem under study that the anticipated results justify the performance of the experiment.

4. The experiment should be so conducted as to avoid all unnecessary physical and mental suffering and injury.

5. No experiment should be conducted where there is an a priori reason to believe that death or disabling injury will occur; except, perhaps, in those experiments where the experimental physicians also serve as subjects.

6. The degree of risk to be taken should never exceed that determined by the humanitarian importance of the problem to be solved by the experiment.

7. Proper preparations should be made and adequate facilities provided to protect the experimental subject against even remote possibilities of injury, disability or death.

8. The experiment should be conducted only by scientifically qualified persons. The highest degree of skill and care should be required through all stages of the experiment of those who conduct or engage in the experiment.

9. During the course of the experiment the human subject should be at liberty to bring the experiment to an end if he has reached the physical or mental state where continuation of the experiment seems to him to be impossible.

10. During the course of the experiment the scientist in charge must be prepared to terminate the experiment at any stage, if he has probable cause to believe, in the exercise of the good faith, superior skill and careful judgment required of him, that a continuation of the experiment is likely to result in injury, disability, or death to the experimental subject.

Traducerea mea:

Experimentele Medicale Acceptabile

Greutatea mare a dovezilor ce ne stau înainte cer efectuarea experimentelor medicale asupra ființelor umane doar când sunt realizate în granițe rezonabile și clar definite, conforme cu etica profesiei medicale în general. Practicanții de experimente asupra oamenilor își justifică viziunea pe baza principiului că asemenea experimente duc la rezultate benefice societății ce nu pot fi obținute prin alte metode sau mijloace de studiu. Toți sunt însă de acord că anumite principii fundamentale trebuie respectate spre a corespunde conceptelor de morală, etică și legalitate:

1. Consimțământul voluntar al subiectului uman este absolut esențial. Aceasta înseamnă că persoana implicată trebuie să aibă capacitatea legală de consimțământ; trebuie să aibă o poziție în care să își exercite liber puterea de alegere, fără intervenția oricărui element de forță, fraudă, înșelăciune, constrângere, presiune a autorităților sau alte forme de constrângere ori pedeapsă; și trebuie să dețină destulă cunoaștere și înțelegere a elementelor implicate în subiect [experiment] pentru ca hotărârea să fie în deplină cunoștință de cauză. Acest ultim element cere ca înainte de acceptarea unei decizii pozitive din partea subiectului experimentului să i se aducă obligatoriu la cunoștință natura, durata și scopul experimentului; metodele și mijloacele prin care va fi realizat; toate neplăcerile și riscurile ce pot fi rezonabil așteptate; și efectele asupra sănătății și persoanei ce pot surveni prin participarea sa la experiment.

Datoria și răspunderea pentru asigurarea calității consensului aparțin fiecărui individ care ințiază, conduce sau ia parte la experiment. Este o datorie personală ce nu poate fi delegată altcuiva spre obținerea imunității.

2. Experimentul trebuie să fie astfel încât să aducă rezultate impotrante pentru binele societății, imposibil de procurat prin alte metode sau mijloace de studiu, și nu de natură întâmplătoare sau inutilă.

3. Experimentul trebuie să fie conceput și întemeiat pe rezultatele experimentării pe animale și a cunoștințelor de istorie naturală a bolii sau a altor probleme de studiat, astfel încât rezultatele preconizate să justifice efectuarea experimentului.

4. Experimentul trebuie să fie condus astfel încât să se evite toate suferințele și rănile fizice sau mentale nenecesare.

5. Niciun experiment nu va fi condus atâta vreme cât există un motiv aprioric spre a crede că va duce la moarte sau dizabilități; cu excepția, poate, a acelor experimente în care medicii experimentatori sunt și subiecții experimentului.

6. Gradul de risc ce poate fi luat trebuie să nu depășească niciodată pe cel al importanței umanitare a problemei ce va fi rezolvată de experiment.

7. Trebuie realizate pregătiri temeinice și oferite facilitățile potrivite pentru a-l proteja pe subiectul experimentului împotriva celor mai vagi posibilități de rănire, dizabilitate sau moarte.

8. Experimentul trebuie să fie condus numai de persoane calificate științific. Cel mai înalt nivel de abilitate și grijă trebuie cerute în toate fazele experimentului de la cei care îl conduc sau participă la realizarea lui.

9. În desfășurarea experimentului trebuie ca subiectul uman să aibă libertatea de a încheia experimentarea dacă a atins o stare fizică sau mentală în care continuarea i se pare lui imposibilă.

10. În desfășurarea experimentului savantul însărcinat cu aceasta trebuie să fie gata să oprească experimentul în orice fază, atâta vreme cât are motive probabile să creadă, exercitându-și buna credință, abilitatea superioară și raționamentul minuțios așteptate de la el, că o continuare a experimentului poate să ducă la rănirea, dizabilitarea sau moartea subiectului experimentului.


Vaccinurile COVID-19 sunt experimentale. De exemplu, prospectul Vaccinului Pfizer împotriva COVID-19 din Decembrie 2020 menționează anul 2023 ca ultimul an pentru testarea produsului respectiv.

Deși probabil nu o să mire pe nimeni, consemnez faptul că Republica România este oficial membru al mai multor organizații medicale ce, măcar în literă, pretind să respecte aceste principii – evident, nu totdeauna în aceeași formulare.
Mai mult, liberul consimțământ – iar ce înseamnă liber am văzut și în Codul Nuremberg – este socotit esențial în legislația românească pentru validitatea oricărui act, inclusiv medical.
Mai mult, etica medicală oficială din Republica România are, în literă, cam aceleași principii (sper să revin asupra acestui fapt). Teoretic încălcarea acestei etici medicale duce la excluderea din profesie.

Concluzie:

Citiți Codul Nuremberg și vedeți în ce măsură au fost respectate prevederile sale în politica de impunere a vaccinurilor COVID-19, de denigrare și excludere a tratamentelor medicamentoase și conexe în Republica România, sub conducerea partidelor PNL, UDMR, USR și FSN – și cu acordul PMP și altor grupări.
Și aduceți-vă aminte că singurul partid ce a militat pentru respectarea acestor principii fundamentale a fost și, trist, încă rămâne AUR.

Mihai-Andrei Aldea

Jurnal COVID-19. Alte manipulări comuniste

Tabel 2 Gautret et al 2020
Tabelul 2 din raportul oficial privind tratamentul COVID-19 cu hidroxiclorochină şi azitromicină (Gautret et al. 2020)

După ce am amintit unele manipulări prin care unii încearcă să profite de pe urma COVID-19, astăzi revin cu o foarte interesantă campanie de presă… de manipulare.

De ce spun „campanie de presă”?
Pentru că un şir de organe mass-media a prezentat aceleaşi sintagme mincinoase şi manipulatoare. Deci nu a fost doar un caz, nu au fost două. Au fost mai multe.
De ce spun „de manipulare”?
Pentru că, după cum se va vedea, s-au făcut eforturi mari spre a induce două idei false în mintea cititorilor.

Astfel, pe ziare.com apare un titlu zguduitor: „Un american a murit după ce a încercat să se trateze cu „medicamentul minune” promovat de Trump pentru COVID-19„. Dă ca sursă CNN. Link-ul duce către un articol foarte diferit de varianta de pe ziare.com (şi m.ziare.com).

Pe Digi24 un titlu asemănător spune „Un american a murit după ce s-a tratat cu clorochină, tratament promovat de Donald Trump împotriva COVID-19„. Pretinde că sursele ar fi Reuters şi Agerpres. Pentru Reuters nu există link, pentru Agerpres link-ul este cel al site-ului, nu cel al articolului Agerpres. Textul Agerpres infirmă titlul articolului. Link-ul către Reuters lipseşte probabil pentru că „Editor web: A.P.” sau cine a produs textul a făcut o traducere directă din articolul Reuters. Articol ce nu are, de fapt, legătură cu titlul.

Pe Mediafax găsim, cutremurător, ca titlu al pozei articolului „COVID-19. Un bărbat a murit încercând să se trateze cu „medicamentul minune” promovat de Donald Trump pentru COVID-19„. Esenţial pentru faptul că manipularea este conştientă, titlul articolului pe pagina Mediafax spune, totuşi, ceva foarte diferit: „COVID-19. Un bărbat a murit după ce a înghiţit o substanţă folosită la curăţirea acvariilor ce conţinea şi fosfat de clorochină„. Ţineţi minte şi acest titlu corect, dar şi faptul că titlul de internet al articolului, adică cel care apare în baza de navigare şi pe primul loc în motoarele de căutare este, citez „barbat-mort-clorochina-medicament-indicat-donald-trump-remediu-coronavirus„.
Ca sursă este indicat un articol din Independent

Pe Libertatea, iarăşi, citim în titlu „Bărbat mort după ce a luat fosfat de clorochină, medicamentul indicat de Donald Trump drept posibil remediu pentru coronavirus„. Pretinde ca sursă CNN. Cu toate acestea, autorul textului (îşi zice Cristian Otopeanu) dă ca prim link unul către Forbes. Şi acest titlu este o minciună fără legătură cu conţinutul articolelor-sursă.

Sunt multe alte publicaţii online zis româneşti care au titluri asemănătoare.
Unele au neruşinarea să pretindă că ceea ce au luat soţii americani – dintre care bărbatul a murit, femeia trăieşte – ar fi chiar tratamentul prezentat de Preşedintele Statelor Unite ale Americii.
Dintre toate materialele pe care le-am parcurs, niciun titlu nu are legătură cu sursele citate. Şi, cu rare excepţii, nu au legătură cu ce conţine articolul

Voi preciza în primul rând faptul că deontologia jurnalistică cere ca o informare corectă să fie făcută din trei surse independente. Niciuna dintre publicaţiile consultate de mine pe acest subiect nu a facut aşa ceva. În cel mai bun caz există două surse.
Deontologia jurnalistică cere audierea tuturor părţilor aflate în contradictoriu şi o prezentare obiectivă a punctelor de vedere ale acestora. Niciuna dintre publicaţiile „româneşti” consultate de mine nu a făcut aşa ceva. Unele, totuşi, au prezentat şi punctul de vedere la lui Raoult Didier. În treacăt sau chiar ironic.
În sfârşit, deontologia jurnalistică cere ca titlul să reflexte esenţa textului. În cazurile analizate de mine s-au folosit titlurile – fie al articolului, fie al fotografiei expuse, fie a paginii virtuale – spre a sugera altceva decât prezintă conţinutul.

Imensa majoritate a surselor externe citate spun, sintetic exprimat, următorul lucru: „Un bărbat din Arizona şi soţia lui, după ce au citit postarea lui Donald Trump despre tratamentul cu clorochină şi azitromicină, au ingerat substanţa de curăţire a acvariului deoarece conţinea şi fosfat de clorochină, crezând că este echivalentă cu tratamentul cu clorochină şi azitromicină.„. 

Adaug faptul esenţial – ascuns de marea majoritate a presei – că pe toate bidoanele de soluţie de curăţat acvariile ce conţin fosfat de clorochină şi pe toate pachetele cu pastile de curăţat acvariile ce conţin fosfat de clorochină scrie „Otrăvitor” şi „A nu se înghiţi„.
Mai adaug şi faptul evident că hidroxiclorochina şi fosfatul de clorochină sunt substanţe diferite, aşa cum toluenul şi (tri)nitrotoluenul sunt substanţe diferite.

Niciuna dintre sursele citate nu pretinde că Donald Trump ar fi recomandat fosfatul de clorochină drept tratament sau medicament. Nici CNN, nici Agerpres, nici Reuters, nici Independent, nici măcar Forbes. (Vom vedea îndată de ce „nici măcar”.) De ce nu pretind aşa ceva? Pentru că ar risca o foarte dureroasă condamnare pentru calomnie şi dezinformare.

Singura sursă dintre cele amintite aici care practică o încercare directă de manipulare a cititorilor este Tara Haelle, autoarea articolului din Forbes. O să arăt puţin felul în care se încearcă manipularea şi falsul ruşinos făcut de autoare şi girat de Forbes (oricum, însă, mult mai mic faţă de mizerabilele manevre ale publicaţiilor amintite mai sus).

Astfel, după ce aminteşte de declaraţiile lui Donald Trump despre tratarea COVID-19 cu hidroxiclorină şi azitromicină, autoarea continuă citând afirmaţia acestuia despre respectivul tratamentPartea frumoasă este că a fost folosit de multă vreme, aşa că ştim că dacă nu va funcţiona aşa cum ne aşteptăm nu va ucide pe nimeni.„.
După care autoarea îi răspunde în articol „Doar că tocmai a făcut-o!„. Şi continuă cu acest caz al americanului ce a băut lichidul de curăţat acvariul!
Adică Tara Haelle şi Forbes pretind că bărbatul care s-a otrăvit cu soluţie de curăţat acvariile a fost omorât de tratamentul cu hidroxiclorochină şi azitromicină… pe care acesta nu l-a luat!

Această manipulare a Forbes, structură mediatică înfiinţată şi condusă de un rival politic al lui Donald Trump, a fost amplificată exponenţial în România.
De ce?
Sunt două motive:
⇒ Ura Comuniştilor faţă de Donald Trump (om de dreapta ce a avut un succes uriaş în ridicarea SUA din groapa în care aduseseră Liberalii). Mass-media comunistă din Republica România a făcut constant eforturi uriaşe în a-l prezenta pe Donald Trump în cea mai proastă lumină.
⇒ Dorinţa de a îngropa tratamentul cu hidroxiclorochină şi azitromicină. Dacă acesta se dovedeşte eficient pe scară largă, afaceri de miliarde de dolari cu vaccinul anti-COVID-19 cad. Deci…

Desigur, nu voi spune că există şi dorinţa de a susţine dictatura deja instalată pe întreaga planetă, dictatură ce se prăbuşeşte dacă tratamentul anti-COVID-19 se generalizează şi criza încetează. O asemenea dorinţă şi purtare sunt mult prea inumane spre a putea fi adevărate, nu-i aşa?

Mihai-Andrei Aldea

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndem la luptă

Tratamentul COVID-19. Aplicat sau îngropat?

Raoult Didier
Dr. Raoult Didier

Expertul francez Raoult Didier, medic de renume mondial, specialist în boli infecţioase, profesor şi cercetător, laureat al Premiului Inserm (2010) pentru întreaga carieră etc., declară:

Sunt convins de eficienţa hidroxiclorochinei în tratarea pacienţilor suferinzi de COVID-19.

Eu, ca orice medic, odată ce s-a constatat că un tratament este eficient, consider imoral să nu îl administrez.

Credem, eu şi echipa mea, că am găsit un tratament [pentru COVID-19 n.n.]. Și în ceea ce privește etica medicală, cred că nu am niciun drept, ca medic, să nu folosesc singurul tratament care până acum s-a dovedit de succes. Sunt sigur că până la sfârşit toată lumea va folosi acest tratament. Este doar o chestiune de timp înainte ca oamenii să fie de acord să își depăşească prejudecăţile și să spună: „Asta trebuie să facem”.

Specialistul francez Raoult Didier s-a născut în 1952 la Dakar, Senegal (Africa). Este fiul unui medic militar francez din Normandia, mama sa (infirmieră) fiind din Bretania. Atunci când avea 9 ani părinţii se mută la Marsilia. După o adolescenţă aventuroasă în 1972 se înscrie la facultatea de medicină, la presiunea tatălui său. Dovedeşte un talent de excepţie, ajungând să îşi ia şi doctoratul în medicină şi să se îndrăgostească de microbiologie. Mai precis, de studierea agenţilor patogeni. Se căsătoreşte în 1982 cu psihiatra Natacha Caïn. Realizează o serie de descoperiri şi cercetări de excepţie (inclusiv de noi microorganisme), devine profesor la Facultatea de Medicină din Marsilia (evident, pe subiectul boli infecţioase), crează o echipă de peste 200 de cercetători etc., etc.

Prestigiul său excepţional nu izbuteşte, totuşi, să mişte lucrurile destul de repede în direcţia tratării pacienţilor cu hidroxiclorochină şi azitromicină. Şi asta cu toate că Sanefi (producător de Plaquenil, formă consacrată de hidroxiclorochină), a oferit gratuit medicamente pentru tratarea a 300.000 de pacienţi.
Un număr de medici francezi (cu direcţii de cercetare sau producţie diferite) se opun sub trei pretexte… interesante: numărul de pacienţi în studiul realizat la Marsilia ar fi prea mic, deci rezultatul nu este destul de clar; numărul de pacienţi martor ar fi prea mic (deşi comparaţia cu statisticile generale este uşor de făcut); efectele secundare ar fi necunoscute sau grave (deşi, de fapt, sunt binecunoscute şi sunt extrem de mici comparativ cu alte medicamente şi mai ales cu COVID-19).

Un text cu asemenea pretexte, ca exemplu:

Dacă posibilitatea de a putea utiliza tratamente antimalariene sigure, deja cunoscute și ieftine la pacienții cu coronavirus este interesantă, este esențial să avem vizibilitate asupra datelor din studiile clinice care implică pacienți infectați cu SARS-Cov -2, publicat și, prin urmare, accesibil comunității științifice internaționale.

Pare inutil să precizez că asemenea studii au fost deja publicate… doar că sunt declarate, iar şi iar, „neconvingătoare”. Asta în situaţia în care, simultan, se urlă pe toate canalele mediatice că „nu există tratament” şi „COVID-19 ucide”… Ceea ce ar face logică folosirea pe scară largă a primului tratament promiţător.

OMS-ul sprijină poziţia acestor medici. Şi, asemenea lor, aşteaptă eventuala apariţie – cândva, în şase luni sau un an sau un an şi jumătate – a unui vaccin. Care, testat câteva luni, li se pare mult mai sigur decât un medicament ce se administrează de 65 de ani…
Sub presiunea unor asemenea specialişti şi a intereselor din spatele lor (sunt sigur, perfect umanitare şi academice), Franţa a dat înapoi şi a hotărât două lucruri.
Pe de-o parte, administrarea tratamentului doar celor în stare gravă (voi reveni).
Pe de altă parte, organizarea unui studiu nou, pe cca. 3200 de pacienţi (din Franţa, Belgia, Olanda, Luxemburg, Marea Britanie, Germania şi Spania). Ceea este interesant e faptul că se caută exact „subiecţi” în stare gravă.
Se ştie de multă vreme că dacă vrei să îngropi reputaţia unui tratament sau a unui medic foloseşti oameni pe moarte, care nu pot fi salvaţi. Şi pui moartea lor în seama lipsei de eficacitate (sau chiar defectelor) tratamentului sau medicului. Altfel spus, înclinaţia de administrare a tratamentului, respectiv de „testare” a lui pe pacienţi în stare gravă (ce nu pot fi salvaţi) pare să fie doar un mijloc de a îngropa tratamentul. Şi, eventual, şi pe cel sau cei care îl susţin.

Pare o bănuială neîntemeiată?
Hai să vedem alte câteva afirmaţii interesante ale Dr. Raoult Didier, care fac lumină pentru oricine vrea să afle adevărul:

Am făcut un studiu ştiinţific despre clorochină şi viruşi în urmă cu treisprezece ani, studiu care a fost publicat. De atunci, alte patru studii, realizate de alţi autori, au arătat sensibilitatea coronavirusului la clorochină. Toate acestea nu sunt noi. Este sufocant faptul că cercul factorilor de decizie nu este nici măcar informat despre starea ştiinţei. Ştiam despre eficacitatea potenţială a clorochinelor pe modelele de cultură virală. Ştiam că este un antivirus eficient. În experimentele noastre am decis să adăugăm un tratament cu azitromicină, spre a evita infecţiile bacteriene secundare. Rezultatele, pentru pacienţii cu COVID-19 au fost spectaculoase atunci când s-a adăugat azitromicina la hidroxiclorochină.

Când aveţi un tratament care funcţionează, împotriva altor zero tratamente disponibile, acest tratament ar trebui să devină reper. Şi este libertatea mea de a prescrie ca medic. Nu trebuie să ne supunem ordinelor guvernamentale de a trata bolnavii. Recomandările Înaltei Autorităţi pentru Sănătate sunt un indiciu, dar nu vă obligă. Încă de la Hipocrat, doctorul a făcut tot ce a fost mai bun, în starea de cunoştinţe şi în starea ştiinţei.

…am ajuns la un nivel de nebunie, astfel încât medicii de la televizor nu mai îndeamnă la diagnosticarea bolii, ci le spun oamenilor să rămână izolați la casele lor. Asta nu este medicament.

Ca un oarecare, fără acces la „marile interese”, nu pot să am dovezi clare în privinţa bunelor sau relelor intenţii ale „marilor jucători”. Pot să am însă bănuieli. Mari.
Pentru că economia ţărilor se prăbuşeşte, iar populaţia se îndreaptă treptat şi sigur către robie, înfometare, distrugere, pe când mass-media şi clasa politică urlă din toate puterile: „COVID-19 UCIDE!”.
După mintea mea, dacă situaţia este involuntară şi clasa politică nu o dirijează spre distrugerea oamenilor simpli, orice tratament promiţător SE APLICĂ. Punct.
Mai ales când este vorba de un tratament descris deja de 13 ani, verificat pe pacienţii infestaţi cu SARS-CoV-2 şi alcătuit din medicamente arhi-cunoscute şi arhi-verificate.
Dacă nu se aplică, treaba PUTE. Rău de tot.
Aşa, între noi fie vorba…

Mihai-Andrei Aldea

P.S. Cu totul întâmplător, Marocul a cumpărat anticipat toată producţia de hidroxiclorochină a Sanefi din Casablanca, introducând acest medicament în tratamentul bolnavilor COVID-19. România are şi această variantă, şi tratamentul cu două antivirale folosit la Spitalul de Boli Infecţioase Timişoare. Clasa politică merge pe măsuri de Ev Mediu pentru populaţie şi falimentarea economiei. 

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndem la luptă

Între imperialişti şi comunişti

De-a lungul veacurilor Principatele Române au trecut prin mai multe pandemii. Holeră, ciumă, tifos…
De fiecare dată, printre măsurile de ocrotire luate au fost şi deasa spovedanie, deasa împărtăşanie, săvârşirea Sfântului Maslu.
Era şi firesc, până la începutul secolului al XIX-lea toate spitalele – pe atunci numite mai ales bolniţe – erau înfiinţate, ţinute şi îngrijite de Biserică. Aproape tot personalul era alcătuit din călugări – sau monahii, la bolniţele pentru femei.
Chiar şi Spitalul Colţea, declarat de Comunişti a fi înfiinţat în secolul al XIX-lea, este de fapt o ctitorie ortodoxă începută în secolul al XVII-lea şi finalizată în Decembrie 1704. Şi acestă bolniţă era parte a unei mânăstiri – Mânăstirea Colţea. Până când a fost confiscată de stat care avea chef să înfiinţeze un spital „de stat”. Aşa că l-a luat pe cel al Bisericii. Şi până a izbutit să organizeze posturi medicale şi ce mai trebuia – adică după câţiva ani – tot călugării şi monahiilor cărora li se răpise spitalul i-au îngrijit pe bolnavi.
Legătura aceasta strânsă între Biserică şi îngrijirea celor nevoiaşi, săraci, abandonaţi sau, ca în ce vorbim aici, bolnavi, este veche şi continuă. În vremea în care Statul cel „măreţ şi bun” desfiinţa vreo 100 de spitale, Biserica înfiinţa altele. După puteri. Aşteptându-se ca, iarăşi, să vină vremea în care să îi fie confiscate. Şi eventual, după o vreme, închise ca inutile, batjocorite, demolate. Eventual ridicându-se un hypermarket sau un mall peste (cum s-a făcut cu Mânăstirea Văcăreşti şi Mall-ul Sun Plaza în zilele noastre).

Spitalul_Colțea_fragment_noaptea
Din Mânăstirea Colţea au mai rămas biserica, lângă spital, şi o parte din ornamente. Puţini îşi amintesc de faptul că spitalul ce a salvat atâtea vechi este o ctitorie ortodoxă pe care statul şi-a însuşit-o tâlhăreşte…

În clipa de faţă medicii Bisericii – mulţi dintre ei preoţi, diaconi, monahi sau călugăriţe –, asistentele şi infirmierele Bisericii etc. au la activ zeci de mii de oameni consultaţi, trataţi şi îngrijiţi gratuit. Precum şi mulţi alţii consultaţi, trataţi şi îngrijiţi pe plată. După posibilităţi. (Ştiţi demenţa comunistă care pretinde ca Biserica să plătească orice, eventual dublu sau triplu, dar să nu primească niciun fel de plată pentru ceea ce face? Aritmetica elementară spune că cei cu asemenea idei sunt buni de balamuc.)
Aceşti medici, acest personal medical şi pacienţii lor pot confirma folosul extraordinar de mare pentru sănătate al rugăciunii, Spovedaniei, Împărtăşirii, Sfântului Maslu. Este o situaţie factuală, ce poate fi observată ca atare. Altfel spus, este atestată ştiinţific.

Măsurile care împiedică accesul credincioşilor la Sfintele Slujbe şi la Sfintele Taine în vreme de epidemie nu sunt luate pentru prima dată.
Românii, care învăţaseră să treacă prin molimi cu ajutorul medical şi duhovnicesc al Bisericii, au avut o nouă experienţă în 1829. Sub ocupaţie rusească. O ocupaţie care, în afară de un jaf cumplit, a adus şi ciuma. Altfel spus, ocupanţii ruşi nu doar au luat, ci au şi dat. Ciumă. Şi, în grija lor părintească faţă de popor, au luat exact aceleaşi măsuri ca cei de astăzi.
Au trecut două secole fără nouă ani. Ocupaţia rusească în România a fost înlocuită de ocupaţia comunistă. În uriaşă majoritate politicienii de sus de astăzi sunt copii, nepoţi sau ucenici ai Sovieticilor puşi să conducă România după 1948.
Dar lucrurile nu stau foarte diferit în restul lumii! Comunismul – în forme mai vechi sau în cele ale Neocomunismului – domină întreaga lume. Ca urmare, măsurile luate în această vreme sunt cele luate la începutul secolului al XIX-lea.
Şi, bineînţeles, politicienii şi mass-media aservită REFUZĂ SĂ ANUNŢE GĂSIREA TRATAMENTULUI PENTRU COVID-19, REFUZĂ SĂ LUCREZE LA PRODUCEREA LUI ŞI LA PUNEREA LUI LA ÎNDEMÂNA POPULAŢIEI.
Sunt deja nouă zile de când Francezii şi Chinezii au anunţat, independent, tratamentele pentru COVID-19. Politicienii noştri nu au nicio reacţie. Cu excepţia măsurilor similare celor de Ev Mediu.
Din aceeaşi grijă părintească pe care o aveau şi ocupanţii ruşi…

Mihai-Andrei Aldea

Tabel 2 Gautret et al 2020
Tabelul 2 din raportul oficial privind tratamentul COVID-19 cu hidroxiclorochină şi azitomicină (Gautret et al. 2020)

DonaldTrumpVestea
O formă a anunţului oficial al Preşedintelui SUA, Donald Trump, din 21.03.2020, de introducere în SUA a tratamentului COVID-19 descoperit de medicii francezi (cu hidroxiclorochină şi azitromicină).

P.S. Cine se întreabă ce măsuri cred eu că ar fi trebuit luate poate să citească articolele pe temă de pe acest blog. Dacă vrea să ştie. Cu toate că mă aştept ca unii să fantazeze pe temă (obicei foarte la modă astăzi).

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndem la luptă

Manipulări COVID-19

Există o avalanşă de manipulări făcute de mass-media în această perioadă. Unele dintre ele sunt într-o asemenea măsură similare, încât mulţi se întreabă, pe drept cuvânt, dacă sunt coordonate. Pentru că, după cum am mai arătat, se fac afaceri mari, chiar uriaşe, în această vreme de spaimă.
Voi arăta acum câteva dintre aceste manipulări. Toate având rostul de a îngrozi cititorii, de a împrăştia panică sau de a impune prin panică anumite afaceri. Acţiune pur şi simplu criminală.

1. În Revista Euractiv, de limbă engleză, apare un articol „Romanian’s government bans food consumption in restaurants as confirmed cases rise to 277” semnat sub numele Bogdan Neagu [textul în engleză reproduce exact textul citat]. Articolul, teoretic referitor la 18 Martie dar „continuously updated” (actualizat continuu) începe cu un sumar cu litere groase, care ar fi, într-un fel, esenţa (şi temelia) materialului:

On Saturday (21 March), the number of cases reached 367 with 14 persons in intensive care units, and 3 severely ill, public health authorities said. More than 4,200 people are in quarantine, while almost 55,200 are under monitoring in self-isolation.

Trebuie observat aici că autorul sau editorul, din pricini tainice, ascunde publicului faptul că peste 60 de persoane au fost vindecate de COVID-19 în urma tratamentului administrat de medicii români! (Conform Ministerului de Interne al României!) Un fleac, nu-i aşa?
De asemenea, autorul ascunde faptul că tratamente pentru COVID-19 au fost anunţate oficial de medicii francezi şi de Guvernul Chinez. Şi tratamentul găsit de francezi a fost confirmat oficial de Statele Unite ale Americii. Un fleac, nu-i aşa?
Textul, în forma originală, este pe cât de sumbru poate să fie. Nu lasă să se vadă nicio speranţă, subliniază cazurile grave şi ignoră total vindecările şi apariţia tratamentului.
Aceasta se numeşte manipulare.

2. Chiar astăzi Mediafax a publicat un articol intitulat „Primul deces din cauza COVID-19 pe teritoriul României” (semnat cu numele Cosmin Pirv). Titlul este o manipulare tipică, deoarece textul arată (corect!) că este vorba despre un om bolnav de cancer în fază terminală! Altfel spus, este iresponsabil să pretinzi că a murit „din cauza COVID-19” în condiţiile în care omul era pe marginea morţii de multă vreme.
Adică este o manipulare a informaţiei spre a provoca panică.

3. O formă ceva mai moderată a acestei manipulări apare în pagina dedicată epidemiei COVID-19 de Digi24. Aceasta are corectitudinea să informeze asupra cazurilor de vindecare (64 la ora publicării articolului). Dar cade şi ea în capcana spectaculosului şi declară că „Două persoane care aveau şi alte afecţiuni grave au murit din cauza COVID-19„. Obervaţi cum sursa de comunicare, adică Grupul de Comunicare Strategică şi Ministerul de Interne al României NU spune că cei doi ar fi murit „din cauza COVID-19”! Spune doar că aceştia erau şi purtători de (infectaţi cu) „noul tip de coronavirus”.
Ca urmare, conform regulilor de etică jurnalistică, pentru a face o asemenea afirmaţie ar fi trebuit să se indice măcar o sursă autorizată care să o confirme. Nu există aşa ceva în materialul prezentat de Digi24.
Textul oficial spune

Astăzi, 22 martie, au fost înregistrate primele 2 decese pe teritoriul României ale unor pacienţi infectaţi cu noul tip de coronavirus. Este vorba despre pacientul în vârstă de 67 de ani confirmat cu COVID-19 pe 18.03.2020 la UPU din cadrul Spitalului Filiași și transferat în aceeași dată la SCBI Craiova, pacientul avea afecțiuni preexistente foarte grave, patologie neoplazică în stadiu terminal (cancer). Al doilea pacient, în vârstă de 74 de ani era internat la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale Dr. Victor Babeş – București, transferat de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, având o boală cronică preexistentă pentru care se afla în programul de dializă.

Altfel spus, specialiştii confirmă că cei doi oameni, bolnavi extrem de grav, gata să moară în orice clipă, aveau şi COVID-19. Nu că această gripă ar fi fost cauza morţii!
Deci, ştiinţific, nimeni nu poate pretinde că cei doi pacienţi ar fi murit – Dumnezeu să îi odihnească! – din cauza COVID-19. Dar pentru impact mediatic, se trece peste.
Tot manipulare.

4. Un deputat PNL de excepţie – în sens negativ –, susţinător al ISIS până la nivelul de a cere ruperea relaţiilor României cu Siria, iniţiator şi susţinător al legilor de cenzură a gândirii şi exprimării, vine acum cu o nouă propagandă nazist-stalinistă.
Cititorii sunt rugaţi întâi să îşi amintească de faptul că şi Hitler şi Stalin îşi închipuiau că au stăpânire asupra cetăţenilor până la cel mai intim nivel. Inclusiv putând să le impună tratamente medicale, chiar şi experimentale.
Desigur, nu exista o justificare morală, etică, juridică şi cu atât mai puţin medicală pentru această purtare. Dar dacă „Partidul cere”, „prostimea trebuie să se supună”.  Cei care se opun sunt „răi”, „inculţi”, „retrograzi”, „duşmanii progresului”, „duşmanii umanităţii” etc. Şi trebuie zdrobiţi de „unitatea poporului” „în jurul conducătorilor iubiţi”, „pentru progres”, „pentru viitorul luminos” etc. Chiar dacă acest „progres” ori „viitor luminos” înseamnă de fapt o lume de sclavi (Orwell, 1984 !) Pentru că, dincolo de toate pretenţiile de libertate, regimurile de stânga sunt cele mai dictatoriale regimuri din toată istoria modernă şi contemporană.
Ca urmare, şi insul în speţă, deşi teoretic a jurat să apere Constituţia României şi Drepturile Omului, vine cu un articol furibund – din păcate, chiar pe Digi24 – şi cere „vaccinarea obligatorie”.
Articolul este tipic propagandei comuniste sau naziste. Înfierează cu mânie de politruc pe cei care ar îndrăzni să aibă alte păreri decât el, face miştouri de şanţ, se înfierbântă de înălţătoare grijă pentru omenire şi viitorul strălucit care urmează dacă se impune renunţarea la libertate şi vaccinarea obligatorie. Şi, desigur, descrie măsurile impuse de sus ca fiind o renunţare „voluntară” a poporului la drepturile sale… cu toate că nu a existat nicio consultare populară pe temă! Aşa cum nu vrea consultare populară nici pe tema vaccinării obligatorii.
În cele peste 390 de cuvinte sau peste 2390 de caractere ale textului (incluzând titlul), autorul nu dă nici măcar un argument ştiinţific. Nici măcar unul! Textul este exclusiv o declamaţie emoţional-manipulatorie, un angajament la lupta de clasă împotriva celor care nu acceptă vaccinarea obligatorie. Vom explica mai jos care este situaţia vaccinurilor din punct de vedere ştiinţific, astfel încât să devină şi mai limpede manipularea nazist-comunistă a deputatului PNL care sprijină terorismul islamic.

Vaccinurile şi serurile sunt adeseori confundate şi unite sub cuvântul „vaccin”, deoarece amândouă presupun injectarea (care, după caz, poate să fie subcutanată, intramusculară sau intravenoasă).
Deosebirea dintre ele constă în faptul că vaccinurile propriu-zise au ca scop imunizarea celui vaccinat împotriva agenţilor patogeni sau otrăvuri, în vreme ce serurile transferă prin injectare „instrumentele de luptă” împotriva unor agenţi patogeni sau otrăvuri.
De pildă, „vaccinul anti-venin” (de cobră, şarpe cu clopoţei, viperă etc.) nu este de fapt un vaccin, ci un ser. Vaccinul se face unor animale – precum caii –, folosindu-se doze extrem de diluate de venin, care sunt crescute încetul cu încetul până la dozele letale. Odată ce a fost imunizată vietatea se face o extragere a serului din sângele respectiv. Serul injectat luptă împotriva veninului din organismul omului, salvându-l.
Similar există vaccinuri şi seruri şi pentru prevenirea sau tratarea infecţiilor (bolilor produse de agenţi patogeni).
Pentru cititorul care este şocat de aceste informaţii, un mic ajutor:

SER, seruri, s. n. Partea lichidă a sângelui. ♦ Lichid extras din sânge sau preparat pe cale artificială care conține un anumit anticorp sau o secreție glandulară și este folosit în scopuri terapeutice. [s.n.] Ser sangvin = plasmă sangvină din care s-a extras fibrinogenul. Ser imun = ser sangvin provenit de la un animal vaccinat care, introdus în organism, conferă o imunitate pasivă. Ser fiziologic = soluție salină foarte diluată, apropiată de compoziția serului sangvin, folosită pentru a înlocui pierderile mari de lichide sau de sânge în diferite boli, pentru dizolvarea unor antibiotice etc. – Din fr. serum, lat. serum.” (Cf. DEX 2009; a se vedea şi site-ul esenţial pentru limba română dexonline.ro)

Dincolo de mica lămurire privind vaccinurile şi serurile, mă întorc la exemplul dat cu serul anti-venin. Este un ser esenţial pentru salvarea a nenumărate vieţi omeneşti în întreaga lume. Chiar şi în Europa, unde viperele au fost aproape exterminate, au fost – şi mai sunt – cazuri de muşcături şi, respectiv, de oameni salvaţi prin serul anti-viperin. Însă cu excepţia continentului îngheţat pe toate celelalte continente există mult mai multe cazuri (a se vedea teribila statistică prezentată aici!). Peste 5.000.000 de oameni (da, peste cinci milioane!) sunt muşcaţi anual! În ultimii zece ani cca. 60.000.000 (şaizeci de milioane) de oameni au suferit asemenea atacuri. În medie peste 100.000 (o sută de mii) de oameni mor anual din pricina muşcăturilor şerpilor veninoşi. Adică mult peste un milion de oameni au murit din această cauză în ultimul deceniu!
Cumplit, nu-i aşa?

În tot acest flagel care bântuie Omenirea, serurile sunt un mare ajutor… dar cu limitele sale. Şi cea mai dureroasă limită nu este, cum s-ar crede, cantitatea insuficientă, accesul greu la seruri etc. Nici măcar faptul că pentru unele veninuri nu se pot realiza seruri.
Cea mai dureroasă limită este alergia. Da, alergia. Imensa majoritate a celor injectaţi cu ser în urma unei muşcături de şarpe veninos scapă cu viaţă. Dar capătă alergie faţă de ser! Ca urmare, la următoarea muşcătură serul nu îi mai poate ajuta deloc. Şi cum foarte mulţi locuiesc în zone bântuite de şerpi veninoşi…
Şi atunci, de ce nu sunt vaccinaţi? De ce nu sunt imunizaţi treptat împotriva vaccinurilor, aşa cum se face cu animalele pentru obţinerea serului? Doar este un flagel cumplit, mai grav decât COVID-19!
Pentru că nu se poate! 
Şi nu este vorba doar despre faptul că imunizarea cere mult timp. Este vorba despre faptul că unii nu suportă nici cantităţi mici de venin. Sau dezvoltă alergii (mult) înainte de a se ajunge la doza care ar fi fost letală în mod natural. Altfel spus, există o şansă mare ca vaccinarea de acest fel să îi omoare sau să îi schilodească. Şi există şi multe alte complicaţii medicale ce pot fi provocate astfel…
Ca urmare, nu se practică vaccinarea oamenilor pentru imunizarea la veninuri de şarpe sau scorpion sau păianjen. Pentru că folosirea serului garantează o rată de supravieţuire mult superioară.

Am dat acest exemplu pentru ca oricare cititor să poată înţelege: vaccinarea poate fi bună sau poate fi rea în funcţie de o serie de factori complecşi; injectarea serurilor poate fi bună sau poate fi rea în funcţie de o serie de factori complecşi. La fel este pentru toate vaccinurile şi, de fapt, pentru toate tratamentele medicale! 

Trebuie subliniat un fapt esenţial: în medicină nu există panaceu. În medicină nu există un leac, un tratament, oricare ar fi el, „universal valabil”.
Totdeauna medicul trebuie să se uite bine la pacient, la istoricul lui şi al familiei lui, şi să cântărească foarte bine ce tratament poate fi aplicat. Şi, chiar şi aşa, se întâmplă ca anumiţi factori să nu fie descoperiţi.

Un fapt concret şi dureros, trecut sistematic sub tăcere de surse lipsite de obiectivitate, este acela al nenumăratelor morţi din Italia dintre cei vaccinaţi antigripal. Acest fapt, deşi prezent în rapoartele medicale oficiale, este ocultat şi de mass-media şi de politicieni şi de „medicii de serviciu” ai politicienilor. Dar de ce au avut loc aceste morţi printre cei vaccinaţi antigripal? Să vedem problema!

Reglementările clare şi certe, verificate de-a lungul a peste un secol, cer ca un vaccin – vă amintiţi? cel care produce imunizarea organismului la un agent vătămător! – să fie administrat la cel puţin 30 de zile de orice alt vaccin, sau de orice altă boală (mai ales infecţioasă).
De ce?
Pentru că la fiecare vaccin organismul reacţionează ca faţă de o îmbolnăvire. Consumă foarte multă energie, ca şi când s-ar lupta cu o boală (otrăvire) adevărată. Dacă în timpul acestui război mai intervin şi alţi duşmani – de această dată activi – situaţia devine foarte gravă. Există foarte mari şanse ca organismul să rămână concentrat pe duşmanul iniţial (simulat prin vaccin) şi să lupte foarte slab sau de loc împotriva celui nou. De asemenea se poate ca organismul să fie epuizat de prima luptă şi să nu poată arunca în luptă noi resurse.
Dacă la această situaţie se adaugă şi alte boli sau comorbidităţi, vaccinul administrat greşit devine criminal.

Vaccinările anti-gripale se fac împotriva câtorva tulpini de viruşi gripali; cele bănuite a urma să se răspândească mult în sezonul care urmează (toamnă sau primăvară). Dacă previziunea e corectă şi vaccinul este administrat corect, cel vaccinat va trece prin sezon fără să facă gripă. Dacă previziunea este greşită (sau vaccinul este administrat greşit) cel vaccinat va fi mult mai vulnerabil în faţa gripei decât cei nevaccinaţi.
Acest ultim fenomen s-a manifestat şi în Italia, unde foarte mulţi bătrâni vaccinaţi împotriva gripei comune au căzut victimă gripei COVID-19.
Ceea ce arată că nu orice vaccin este bun în orice situaţie. Altfel spus, că vaccinarea obligatorie şi „în orb”, aşa cum o doresc unii, duce la consecinţe extrem de grave.
(A se vedea şi prevenţia făcută de Britanici pentru cei care s-au vaccinat antigripal!)

Un aspect pe care l-am amintit şi care trebuie ţinut minte este acela al administrării corecte a vaccinului.
Ce înseamnă acest lucru?
Înseamnă ca
– vaccinul să fie necesar (vaccinare inutilă = medicamente luate fără motiv = înrăutăţirea stării de sănătate)
– persoana „de vaccinat” să poată primi un asemenea vaccin (să nu aibă alergii, să nu aibă alte infecţii, să nu fi fost vaccinată recent etc.)
– persoana „de vaccinat” să fie corect şi deplin informată asupra necesităţii vaccinului, regulilor de urmat (pre- şi post- vaccin) şi să îşi dea consimţământul liber şi informat pentru tratament
– vaccinul să fie de calitate (în Republica România de mai multe ori „iubiţii conducători” au adus şi împrăştiat în sistemul de sănătate vaccinuri de proastă calitate)
– vaccinul să fie păstrat bine şi administrat înainte de expirare (în Republica România de mai multe ori au existat cazuri de proastă păstrare a vaccinurilor şi de administrare a unor vaccinuri expirate sau în curs de expirare – primul meu copil era să moară de la un asemenea vaccin, şase luni s-au luptat medicii să o salveze…)
– să fie urmărită cu grijă starea pacientului post-vaccinare (în Republica România acesta este un vis pe care doar cei foarte bogaţi şi-l pot împlini, la clinicile particulare)

Trebuie subliniat aici că vaccinurile şi serurile sunt acte medicale invazive, prin care se introduc brutal în trupul pacientului substanţe care îi pot schimba în bine sau în rău întreaga viaţă. Ca urmare administrarea lor este un act medical ce necesită o deplină probitate medicală. Care include, fireşte, şi consimţământul informat, anticipat şi liber (FPIC).

Vaccinarea obligatorie constituie, prin urmare, un act profund abuziv, care batjocoreşte etica medicală şi libertatea persoanei. Este ca şi când cineva ar impune ca obligatorii operaţiile de apendicită, sinuzită, deviaţie de sept etc. pentru persoanele sănătoase. Fără ca, desigur, să îşi asume răspunderea pentru urmările negative provocate unor pacienţi.

În sfârşit, mai aduc aminte şi de faptul că pentru calitatea actului medical public – oricare ar fi acest act medical – este nevoie ca sistemul de stat să fie de calitate. Dacă există corupţie, actul medical este afectat. De pildă, în loc de dezinfectanţi de calitate ajung în spitale, clinici şi cabinete medicale, prin corupţie, dezinfectanţi de proastă calitate. În loc de vaccinuri bune ajung în sistem vaccinuri de proastă calitate, în curs de expirare etc. În loc de paturi bune în spitale sunt paturi vechi, de proastă calitate. Etc. Asta se întâmplă într-un sistem corupt. Şi dacă acest sistem corupt îţi impune tratamente medicale, acestea vor fi, de asemenea, de proastă calitate. Făcând extrem de mult rău.

Ca urmare, feriţi-vă de toate manipulările.
Feriţi-vă de manipulările panicarde, care încearcă să speculeze temerile oamenilor.
Feriţi-vă şi de manipulările nazisto-bolşevice, prin care se pretinde că impunerea unui act medical este o cerinţă de partid cu valoare absolută, sau că prin tratamentul x Omenirea este salvată şi lansată către un viitor luminos. Sunt doar mijloace prin care se lansează afaceri uriaşe, în care se vând felurite tratamente fie inutile, fie unor oameni care nu au nevoie de ele (sau chiar nu au voie să le ia). Puţin în alt domeniu, dar cu o masivă implicare medicală ne-etică şi imorală, este cazul DDT-ului, „praful universal” ce era „garantat nevătămător pentru oameni” şi care a produs milioane de malformaţii.
Discernământul rămâne virtutea supremă. 

Mihai-Andrei Aldea

P.S. Am fost întrebat de ce uneori spun articol semnat, scris ori apărut „sub numele X”. Răspunsul este că atunci când nu cunosc sigur dacă este un autor real sau un pseudonim prefer această formulare.

P.P.S. La cererea cititorilor am mai adăugat unele legături (link-uri) către surse in Italia şi Marea Britanie. Poate explic altădată ce este FPIC pe larg, pe scurt este exact consimţământul liber (free), anticipat (prior) şi informat.

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndem la luptă