Rima goală, rima seacă

Pe un deal venea pisica,
Riguros mâncând un cal
Cerul nopții joacă hora
Văilor răsună zarea
Și la poartă la mamaia
Furie roasă de furnici,
Noaptea ploii, noaptea caldă,
Cântecul de aspru nor
Așteptând o împlinire
Care vine niciodată.

Albatroșii albastru

Albatroși în pierd
albastru
alabastru rând cu rând
printre
ziduri fără varuri
albul astru
gând cu gând
până când
pe sus Luna trece moale
norii
picuri trec
și
încet prin zidul nopții
albatroși
în pierd se pierd.

A mor t

Ce dacă taci
iubire cine are
Cu taine ce să
tainice secrete
În razele de rouă
însorite
Curg norii de arome
suple bete.

Portret

Să râzi de lamele ce cad
în șiruri peste chipuri de beton
Cu dâre ard, șopron vuind a moarte
Un gând ce trece, răsucind aripa
Și-mi zise, clătinând din cap
Rămâne
Pe stâlpi cresc fructele mâniei
de mult moartă
Se scurg și curg și văluresc în noapte
în șiruri printre răni și crestături
Demult îmi spuse,
iar tăcerea urlă
luminilor pictate pe asfalt,
în pete de ulei
ce joacă raze
Să râzi de lamele ce cad într-una.

Decident

Clatină-mi îmi zise
gândul
Se lăsa încet spre sat
verde-nchis
Primăvăratec nori
de codri
Înnoptând printre dealuri
netezire
Și departe,
Și urcând,
vântul
Ziduri scorojite
înflorite
Flori de câmp.

Mihai-Andrei Aldea

P.S. Am fost provocat de un prieten să produc poezii în stilurile pe care nu pot să le sufăr. Nu trageți în pianist, i s-a cerut muzica contemporană. Am denumit grupul de creații, după cum se vede, Rima goală, rima seacă.