Peste

Peste argintul serilor
cu soare
peste grăbite
valuri și fecunde
privirea se înalță
peste stele
cu roditoare
ore și secunde.

Tăiat
de noapte
pare cursul zilei
Și rupte amintiri
și încercări.
Urcați pe-aripi
de vise luminate
peste rupturi
și cioburi
ne-nălțăm.

Ci, hai!
Să soarbem
fericirea încercării
a crucilor purtate
în osândă
De trepte
suferința e fecundă
Și poartă
strălucite
roadele răbdării.

Peste-ntuneric
sunt aproape
Zorii.

Mihai-Andrei Aldea