Ce este un hram? Paltin – Petru Vodă şi Sfântul Pantelimon

Am auzit foarte des întrebarea „Ce este un hram?”. Încerc şi eu să dau un răspuns… practic.

Astăzi Mânăstirea Paltin – Petru Vodă, despre care am mai scris aici, şi-a serbat hramul: Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon.
Ce este hramul?
Este ziua patronului mânăstirii (sau bisericii, familiei, aşezării…). Este ziua în care se prăznuieşte sfântul ales ca ocrotitor şi îndrumător.
În trecut, înainte de ruptura de România Străveche, Românii alegeau şi un patron al familiei (şi, desigur, al casei), un patron al aşezării (sat, cetate, târg, oraş, cătun… ce era). Hramul familiei sau aşezării fiind sărbătorite cu drag.

Dar ce ar fi de sărbătorit de hram?
Să vedem pilda Mânăstirii Paltin – Petru Vodă şi a sfântului prăznuit astăzi!

Sf.-Pantelimon-Hram-la-Azilul-de-batrane-de-la-Manastirea-Paltin-Petru-Voda.jpgÎn stânga Biserica Mânăstirii Paltin – Petru Vodă, în dreapta Azilul pentru bătrâne, cu camere, cabinete, cantină etc.; în efigie, Sfântul Pantelimon

Născut în anul 284 – adică acum 1.703 ani (omieşaptesutetrei ani)! – Sfântul Pantelimon rămâne unul dintre cei mai cunoscuţi şi iubiţi sfinţi ai Bisericii lui Christos.
Cu o mamă creştină care moare devreme, şi un tată păgân ce îl învaţă cinstirea zeilor, copilul şi apoi adolescentul Pantoleon¹ trece de la Credinţa Creştină la politeism, pentru ca apoi, după majorat, ajuns medic (doctor) să revină la Christos (fiind botezat Pantelimon).

Credinţa sa caldă s-a arătat în grija pe care o avea faţă de bolnavi, oricât de săraci ar fi fost. Chiar şi averea moştenită de la părinţi a împărţit-o sărmanilor, iar vindecările sale erau atât de numeroase şi depline încât ceilalţi doctori rămâneau fără pacienţi. Ca urmare, aceştia – pe linia păstrată până astăzi mai ales de slugile corporaţiilor farmaceutice – au complotat să scape de el. Soluţia? L-au denunţat pe doctorul Pantelimon împăratului Maximian (286-305) pentru „crima de a fi creştin” (şi azi motiv de persecuţie în România). Ca urmare, a fost supus la chinuri pentru „reeducare”, adică pentru a se lepăda de Credinţa şi Biserica lui Christos. Pe scurt, atât demnitatea sa, înţelepciunea sa şi tăria în faţa ameninţărilor, batjocurilor şi torturilor, cât şi dragostea sa chiar faţă de soldaţii puşi să-l chinuiască şi ucidă au fost atât de mari, încât au cucerit pe mulţi pentru Credinţă.

Acesta este, foarte pe scurt, sfântul atât de iubit de Români pe care Părintele Iustin Pârvu l-a ales ca hram pentru Mânăstirea Paltin – Petru Vodă.
Şi acum, desigur, trebuie să ne întrebăm: în ce fel ascultă de Sfântul Pantelimon această mânăstire? În ce fel şi în ce măsură îl păstrează cu adevărat ca patron, ca ocrotitor şi îndrumător pe Sfântul Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon?

Ei bine, maicile râvnitoare lucrează de obicei la următoarele:

  1. Îngrijirea bătrânelor din azil. Sunt cca. 30 de bătrâne, unele cu boli grele, pe care maicile le îngrijesc zi şi noapte, la propriu. Se fac gărzi, se iau analize, se dau tratamente, se ţine o legătură neîncetată cu maicile care sunt doctoriţe (aici intrând şi stareţa mânăstirii) dar şi cu doctorii de specialitate – mai ales din Piatra Neamţ şi Iaşi. Bătrânele au o cantină în care li se găteşte de către călugăriţele din Paltin Petru Vodă mâncarea potrivită stării lor de sănătate şi tratamentului. Au şi un paraclis unde li se fac slujbe deosebi, li se aduc – sau iau, după puteri – cărţi din Biblioteca Mânăstirii (de la Hogaş sau Eminescu la Dumitru Stăniloaie sau Radu Gyr), ies în pridvoarele largi sau în curtea mânăstirii, au parte de asistenţă spirituală şi psihologică etc.
  2. Îngrijirea copiilor din „şcoală”. Sub numele de „şcoală” se înţelege în mânăstire un centru pentru copii din familii cu posibilităţi materiale mici. Aceşti copii nu ar putea să fie ţinuţi în şcoală de familiile lor, astfel că sunt ţinuţi de mânăstire. Primesc aici, cu toată dragostea, atât cele materiale cât şi cele duhovniceşti (spirituale) şi intelectuale: haine, rechizite, mâncare făcută special pentru ei, într-o cantină proprie, sfătuire, meditaţii – de la maicile cu studii de specialitate -, asistenţă medicală etc., etc.
  3. Primirea pelerinilor. Fără a avea condiţii de lux, mânăstirea primeşte totuşi, în măsura locurilor libere, pe toţi cei care vin în pelerinaj. Maicile se îngrijesc de curăţenia camerelor, aşternuturilor etc., gătesc zi de zi pentru pelerini, îi îndrumă în vizitarea şi cunoaşterea mânăstirii, în câştigarea liniştii, în găsirea unui duhovnic – dacă au nevoie, desigur – etc. Nu există taxă pentru cele trei zile în care, după vechile rânduieli creştine, un pelerin se poate odihni aici. Mii de călători poposesc, an de an, în inima Munţilor Stânişoarei, în oaza de pace şi har a Mânăstirii Paltin – Petru Vodă.
  4. Ajutorarea săracilor din alte locuri. Resturile rămase de la mese sunt folosite pentru hrănirea porcilor. Dar în mânăstire se mănâncă doar peşte – cu excepţia copiilor şi a bolnavelor din azil. Ca urmare, porcii sunt împărţiţi, an de an, mai ales în apropiere de Crăciun, unor familii sărace. De asemenea, mânăstirea primeşte haine. Dar maicile nu poartă haine mireneşti, cu atât mai puţin hăinuţe pentru copii! Deci toate sunt împărţite fie copiilor din „şcoală” (punctul 2.), fie familiilor acestora, fie foştilor ocrotiţi ai mânăstirii (copii care au crescut şi s-au răspândit, dar încă au nevoie de sprijin), fie altor oameni care au nevoie. Şi exemplele pot continua.
  5. Pentru a face faţă unor asemenea lucrări, cu uriaşele cheltuieli care se ivesc, maicile au trei soluţii. Prima este aceea a gospodăririi; se cresc vaci şi capre pentru lapte, găini, gâşte şi raţe pentru ouă, se face grădinărit – în solariile şi pe tarlalele mânăstirii -, se coseşte fân, se face pâine etc.; prin toate se rezolvă o parte din necesităţile primare. A doua soluţie este aceea a atelierelor; de icoane, de croitorie, de broderie, de tratamente naturiste şi siropuri/dulceţuri etc. Primele două metode sunt baza existenţei mânăstirii şi a rezistenţei lucrărilor bune în vremuri grele. A treia soluţie este aceea a sprijinului unor oameni buni; sau a donaţiilor şi voluntariatului. Acestea, strict benevole şi, ca urmare, mai mult întâmplătoare, sunt de mare ajutor, dar adesea lipsesc în clipe grele. De aceea, după cum am spus, primele două soluţii sunt baza.

Se poate vedea în această scurtă prezentare – veniţi la Paltin Petru Vodă şi o să vedeţi mai pe larg toate!² – că maicile vrednice ascultă de Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon. Luptând, ca urmare, să împlinească, după puteri, aceeaşi lucrare – sau aceleaşi lucrări! – cu acesta. Mărturisind astfel Credinţa cea vie prin faptele bune, legătura puternică dintre sfinţii primelor veacuri creştine şi creştinii de astăzi. Făcând, practic, dar din şi prin Credinţă, cât mai mult bine, pe aceeaşi linie cu Sfântul Pantelimon.

Ca urmare, este firesc pentru aceste maici să intre în bucuria hramului cu toată inima, cu faţa senină şi sufletul plin de har. Cu atât mai mult cu cât cea mai mare bucurie a hramului Mânăstirii Paltin este, ca în orice obşte creştină adevărată, primirea de oaspeţi. Pentru care se străduiesc – părinţi slujitori şi monahii – să fie slujbe cât mai frumoase. Astfel încât şi bucuria lui Dumnezeu şi a sfântului Lui să fie cât mai deplină. Căci bine este să fie fraţii împreună. Pentru aceiaşi oaspeţi se străduiesc maicile, de hram, să pună o masă cât mai bogată. Şi chiar dacă lipseşte carnea – căci aici peştele este „carnea” de sărbători – toţi oaspeţii se scoală nu doar îndestulaţi, ci şi încântaţi de bunătatea bucatelor.

Vedem, pe scurt, ce înseamnă un hram: o sărbătoare a iubirii lucrătoare, prin care creştinii cresc în Dumnezeu, după Învăţătura lui Christos şi după minunata pildă a ucenicilor Acestuia.

În trecut fiecare familie avea, după tradiţiile sale, după îndeletnicirile sale etc. un sfânt ocrotitor, deci şi un hram. La fel fiecare aşezare. Era o lume în care facerea de bine era tot rostul vieţii. Şi în ea se găseau o pace şi o bucurie ce nu se pot găsi în altă parte. Vă urez s-o aveţi – şi s-o avem – cu toţii!

Pr. Mihai-Andrei Aldea

  – – – –

¹ Pantoleon înseamnă „întru toate puternic precum un leu”; Pantelimon (numele de botez al sfântului) înseamnă „întru toate milostiv”.

² Am trecut peste existenţa Muzeului – cu o parte dedicată Părintelui Iustin Pârvu (inclusiv chilia în care acesta şi-a trăit ultimii ani) şi alta Sfinţilor Închisorilor -, peste celebra revistă „Atitudini” şi site-ul dedicat, peste Radio-ul online al mânăstirii etc., etc.

Mânăstirea Paltin – Petru Vodă, pe scurt

Munţi Paltin Petru Vodă

În inima Carpaţilor, în Munţii Stânişoarei (o imagine, mai sus), există un sat cu nume de basm: Petru Vodă.
Acest sat a fost scena multor întâmplări istorice, de la unele străvechi şi până la altele destul de noi (precum confruntarea dintre Rezistenţa Anticomunistă şi colaboraţioniştii consăteni, de pildă).

Venind dinspre Târgul Neamţ, pe Valea Ozanei, se trece de Satul Plotun (incult rebotezat „Pluton”, bătrânii folosind încă numele vechi, care înseamnă elan – Alces alces – un animal pe care îl credem neapărat nordic, dar ce a trăit şi la noi…). Încă din acest sat încep curbe tot mai ascuţite, care continuă nu doar până sus – la Popasul Petru Neamţ – ci şi dincolo, în coborâre.

Şi se ajunge în satul Petru Vodă. În care primul drum la dreapta duce spre mânăstirile Paltin Petru Vodă (maici) şi Petru Vodă Deal (călugări).

Satul Petru Vodă spre Mânăstirea Paltin

Aceasta este o poză aproape de ieşirea din sat, înspre Mânăstirea Paltin Petru Vodă.

Drumul continuă într-un peisaj uluitor. Şi, după un anume urcuş (dacă mergeţi, o să-l ţineţi minte), coboară trecând pe lângă o troiţă, numită adesea „Troiţa Maicii Tatiana”.

Troiţa Maicii Tatiana

Această troiţă este îngrijită de o călugăriţă născută în Siberia şi numită Tatiana. Mama ei, româncă din Basarabia, a fost deportată însărcinată fiind, aşa cum au fost deportate multe femei basarabence pentru „crima” de a fi românce. Soţii erau trimişi la Vorkuta, în minele de plumb de la Cercul Polar, sau în alte lagăre de muncă forţată şi exterminare sovietice. Prin minune, copilul a trăit. Şi poartă de grijă troiţei care, după o străveche tradiţie românească, arată şi apără izvorul de apă curată, de munte, din apropiere.

Mânăstirea Paltin Petru Vodă este o mânăstire destul de nouă şi deosebită.
Întemeiată de unul dintre martirii prigoanelor comuniste, Părintele Justin Pârvu (1919-2013), mânăstirea are, de fapt, două începuturi.

Locurile au fost adăpost al sihaştrilor din vremuri străvechi, ca toate locurile din jurul Ceahlăului. Munte care a fost un centru al isihasmului românesc din Moldova şi Transilvania Carpaţilor Răsăriteni.
Chiar numele satului se trage de la întâlnirea Domnitorului Petru Rareş (în 1538) cu sihaştrii de aici, în vremea în care, trădat de unii boieri şi vânat de turci, îşi căuta adăpost. Ei i-au prezis că va elibera ţara şi se va întoarce pe tron, aşa cum s-a şi întâmplat.
Biserica pe care acest domnitor a construit-o în munte a fost mutată mai târziu – în timpul prigoanelor anti-ortodoxe din vremea lui Cuza – în Satul Largu, unde există până astăzi.

Al doilea început al Mânăstirii Paltin, după cel al moştenirii sihăstreşti, este pus de Părintele Justin Pârvu.
Arestat şi torturat pentru iubirea sa, deschis mărturisită, pentru Dumnezeu şi Neamul Românesc, acesta va trece prin toate încercările cu demnitate deplină.
Chiar şi după lichidarea de către regimul ceauşist a sistemului „deţinuţilor politici”, şi „eliberarea sub supraveghere” a acestora, Părintele Justin Pârvu a continuat aceeaşi lucrare creştină. Spovedea şi sfătuia duhovniceşte, era aproape de oameni. Reţinut şi arestat în repetate rânduri, mutat de colo-colo de autorităţile comuniste, şi-a îndeplinit lucrarea de apostol fără oprire. În foame şi frig, în zdrenţe, în ciuda bătăilor şi batjocorilor suferite din partea comuniştilor.

După 1989 revine pe plaiurile natale. Şi vin la el mulţi, tot mai mulţi căutători ai trăirii sincere a Credinţei.
Pas cu pas, locul său de retragere devine o mică mânăstire.
Unii părinţi se sihăstresc în apropiere.
Preoţi care fuseseră şi ei în închisoare, dar şi ucenici ai acestora, vin alături de Părintele Justin.
Apare Mânăstirea Petru Vodă Deal (cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril), apoi Mânăstirea Paltin Petru Vodă (de maici), la câţiva km depărtare.

Hartă Paltin Petru Vodă 02b

Aici se vede locul în care trebuie făcut la dreapta spre Mânăstirea Paltin Petru Vodă (de maici). Celălalt drum se opreşte la Mânăstirea Petru Vodă Deal (de călugări).

Părintele Justin Pârvu spunea:

Credinţa este, până la urmă, puterea de a iubi.”

Mânăstirea Paltin Petru Vodă a fost dedicată împlinirii acestui ideal al iubirii creştine.

Mân. Paltin Petru Vodă, biserica şi azilul

Se pot vedea aici, la cam 5 kilometri de sat, biserica mânăstirii – într-un stil arhitectonic românesc vechi – şi clădirea numită, de obicei, „Spitalul” sau „Azilul”.
Pentru că, de fapt, clădirea îndeplineşte şi aceste funcţii.
Aici sunt îngrijite de maici în jur de 40 de bătrâne.
Tot aici se află un cabinet medical şi unul stomatologic, asigurând primul ajutor atât de necesar.
Tot în această clădire, la etajul doi, se află chilia în care a trecut în Veşnicie în 2013 Părintele Justin Pârvu. Acum devenită, împreună cu camera alăturată, muzeu memorial. Care s-a extins prin adăugarea de obiecte ale sfinţilor din prigoanele comuniste (ca cele care au aparţinut lui Radu Gyr sau Ioan Ianolide).

Bătrânele din azil se bucură de o bucătărie în care maicile gătesc după cerinţele medicale ale fiecăreia dintre ele. Au o sală de mese comună, un paraclis, spaţii de întâlnire şi alte facilităţi. Cele care se deplasează greu sau sunt imobilizate sunt servite la pat.

20170519_115611 - b.jpg

În această fotografie avem în dreapta „Azilul”, mai în faţă biserica, iar dincolo de ele unele dintre chiliile maicilor. Aceleaşi pe care le vedem şi în poza următoare:

Paltin Petru Vodă chilii trapeză

Făcută dinspre clopotinţă – biserica şi Azilul sunt undeva în stânga, sus – această imagine cuprinde nu doar munţii atât de frumoşi, cu pădurile lor de amestec (foioase şi conifere). Ci şi câteva clădiri, într-un foarte frumos stil arhitectonic românesc vechi – adaptat în parte la materialele de construcţie contemporane.
Avem întâi chilii, apoi o clădire care la etaj are chilii şi la parter bucătăria de obşte şi două trapeze (trapeză = sală de mese în mânăstire). Aici iau masa nu doar maicile, ci şi toţi pelerinii care poposesc la mânăstire.
Mai în spate sunt alte chilii şi brutăria – în care maicile fac pâine, plăcinte, cozonaci etc., spre bucuria pelerinilor. Apoi alte chilii, biblioteca, atelierul de icoane…

Nu am fotografiat aici „Şcoala” sau „Copiii”, clădirea în care mânăstirea poartă de grijă, cu multă dragoste, unor copii din familii care nu au posibilitatea să îi ţină în şcoală. Maicile îi îngrijesc, le asigură rechizite, haine, mâncare – au bucătărie proprie, singura în care apare şi carnea în meniu în mod constant, conform nevoilor copiilor aflaţi în creştere. Mânăstirea îi duce şi aduce de la şcoală, iar maicile cu pregătire pedagogică asigură şi meditaţiile necesare pentru teme şi pregătire suplimentară. În vacanţe copiii sunt, de obicei, în familiile lor, dar mânăstirea nu îi uită, asigurându-le excursii şi tabere.

Desigur, totul se face şi datorită unor mireni care au bucuria de a împlini cuvântul iubirii creştine. Un exemplu este acela al creştinilor din Judeţul Constanţa care asigură de ani de zile taberele la mare pentru aceşti copii din inima Carpaţilor. Dar mai sunt şi alţii care vin în ajutorul maicilor în această lucrare frumoasă.

Biserica

Biserica Mânăstirii Paltin Petru Vodă

 

şi clopotniţa,

Clopotniţă Paltin Petru Vodă

sunt exemple de arhitectură frumoasă, românească, după vechile noastre tradiţii.
Desigur, biserica este inima liturgică a mânăstirii, în vreme ce glasul clopotelor din clopotniţă cântă peste munţi, întregind simfonia Pădurii celei Mari.

În dreapta clopotniţei se află altă clădire, construită după acelaşi chip al arhitecturii româneşti tradiţionale:

20170517_201833 - b.jpg

La demisol ea are atelierele în care se fac tincturile din plante – se vând la parter, prima uşă în stânga. În afară de magazinul de tratamente tradiţionale – numai în ultimii ani s-au brevetat de către mânăstire cca. 30 de asemenea medicamente-leacuri – la parter se mai află atelierele de croitorie şi broderie. La etaj, alt atelier de icoane şi, de aşteptat, alte chilii.

Deşi de foarte mare ajutor, donaţiile pelerinilor şi ale iubitorilor Mânăstirii Paltin sunt departe de a putea asigura necesarul zilnic.
Mânăstirea are 130 de maici – călugăriţe, rasofore, surori -, bătrâne, copii etc., dar şi un număr mare de pelerini, la care se adaugă familii mai modeste pe care mânăstirea le sprijină.
Pelerinii sunt primiţi – în măsura locurilor libere, desigur – între una şi trei nopţi. Fără plată. De la curăţenia din camere şi până la spălarea aşternuturilor, de la obţinerea produselor de bază şi până la gătit, pusul şi strânsul mesei etc., totul este făcut de maici. Există şi voluntari care vin uneori să ajute.
Sunt tineri români care vin din felurite părţi ale ţării – de la Borsec, Târgu Mureş, Gherla, Cluj etc. şi până la cei din Moldova, Muntenia sau Dobrogea – şi simt nevoia să sprijine, fie şi o zi, lucrările ce se fac aici. De la tăiatul lemnelor şi până la grădini, este mereu mult de muncă.

20170515_123604 - b.jpg

Aici, de pildă, se văd caprele mânăstirii – aduse de la păscut.
De la ele şi de la vaci – care au alte grajduri – vin laptele, smântâna (atât de bună!) şi brânza pentru copii şi bătrâne.
Există şi grădini şi solarii, precum acestea:

Paltin Petru Vodă

Într-un cuvânt, se munceşte din greu. Căci, precum credinţa fără fapte, moartă este, la fel şi iubirea nelucrătoare.

Istorie, cultură, Credinţă, iubire, milostenie, muncă, rugăciune…
Mânăstirea Paltin Petru Vodă cuprinde toate acestea, şi încă multe altele.
Descrierea noastră, chiar dacă poate părea lungă, este, de fapt, extrem de scurtă.
Mai multe poate afla fiecare. Fie de pe site-ul mânăstirii (http://www.paltin-petruvoda.ro/) sau al revistei „Atitudini” (http://www.atitudini.com/), editată aici, fie, desigur, la faţa locului.

Mânăstirea Paltin Petru Vodă, aflată în inima Carpaţilor şi a Pădurii celei Mari, duce mai departe Vechea Cultură Românească, în tot ce are aceasta esenţial: Credinţă vie, lucrătoare, Învăţătura lui Hristos, milostenie, muncă, lupta de curăţare şi dezvoltare personală, dragostea faţă de tradiţie şi faţă de natură etc., etc.

Mihai-Andrei Aldea