Mânăstirea Paltin – Petru Vodă, pe scurt

Munţi Paltin Petru Vodă

În inima Carpaţilor, în Munţii Stânişoarei (o imagine, mai sus), există un sat cu nume de basm: Petru Vodă.
Acest sat a fost scena multor întâmplări istorice, de la unele străvechi şi până la altele destul de noi (precum confruntarea dintre Rezistenţa Anticomunistă şi colaboraţioniştii consăteni, de pildă).

Venind dinspre Târgul Neamţ, pe Valea Ozanei, se trece de Satul Plotun (incult rebotezat „Pluton”, bătrânii folosind încă numele vechi, care înseamnă elan – Alces alces – un animal pe care îl credem neapărat nordic, dar ce a trăit şi la noi…). Încă din acest sat încep curbe tot mai ascuţite, care continuă nu doar până sus – la Popasul Petru Neamţ – ci şi dincolo, în coborâre.

Şi se ajunge în satul Petru Vodă. În care primul drum la dreapta duce spre mânăstirile Paltin Petru Vodă (maici) şi Petru Vodă Deal (călugări).

Satul Petru Vodă spre Mânăstirea Paltin

Aceasta este o poză aproape de ieşirea din sat, înspre Mânăstirea Paltin Petru Vodă.

Drumul continuă într-un peisaj uluitor. Şi, după un anume urcuş (dacă mergeţi, o să-l ţineţi minte), coboară trecând pe lângă o troiţă, numită adesea „Troiţa Maicii Tatiana”.

Troiţa Maicii Tatiana

Această troiţă este îngrijită de o călugăriţă născută în Siberia şi numită Tatiana. Mama ei, româncă din Basarabia, a fost deportată însărcinată fiind, aşa cum au fost deportate multe femei basarabence pentru „crima” de a fi românce. Soţii erau trimişi la Vorkuta, în minele de plumb de la Cercul Polar, sau în alte lagăre de muncă forţată şi exterminare sovietice. Prin minune, copilul a trăit. Şi poartă de grijă troiţei care, după o străveche tradiţie românească, arată şi apără izvorul de apă curată, de munte, din apropiere.

Mânăstirea Paltin Petru Vodă este o mânăstire destul de nouă şi deosebită.
Întemeiată de unul dintre martirii prigoanelor comuniste, Părintele Justin Pârvu (1919-2013), mânăstirea are, de fapt, două începuturi.

Locurile au fost adăpost al sihaştrilor din vremuri străvechi, ca toate locurile din jurul Ceahlăului. Munte care a fost un centru al isihasmului românesc din Moldova şi Transilvania Carpaţilor Răsăriteni.
Chiar numele satului se trage de la întâlnirea Domnitorului Petru Rareş (în 1538) cu sihaştrii de aici, în vremea în care, trădat de unii boieri şi vânat de turci, îşi căuta adăpost. Ei i-au prezis că va elibera ţara şi se va întoarce pe tron, aşa cum s-a şi întâmplat.
Biserica pe care acest domnitor a construit-o în munte a fost mutată mai târziu – în timpul prigoanelor anti-ortodoxe din vremea lui Cuza – în Satul Largu, unde există până astăzi.

Al doilea început al Mânăstirii Paltin, după cel al moştenirii sihăstreşti, este pus de Părintele Justin Pârvu.
Arestat şi torturat pentru iubirea sa, deschis mărturisită, pentru Dumnezeu şi Neamul Românesc, acesta va trece prin toate încercările cu demnitate deplină.
Chiar şi după lichidarea de către regimul ceauşist a sistemului „deţinuţilor politici”, şi „eliberarea sub supraveghere” a acestora, Părintele Justin Pârvu a continuat aceeaşi lucrare creştină. Spovedea şi sfătuia duhovniceşte, era aproape de oameni. Reţinut şi arestat în repetate rânduri, mutat de colo-colo de autorităţile comuniste, şi-a îndeplinit lucrarea de apostol fără oprire. În foame şi frig, în zdrenţe, în ciuda bătăilor şi batjocorilor suferite din partea comuniştilor.

După 1989 revine pe plaiurile natale. Şi vin la el mulţi, tot mai mulţi căutători ai trăirii sincere a Credinţei.
Pas cu pas, locul său de retragere devine o mică mânăstire.
Unii părinţi se sihăstresc în apropiere.
Preoţi care fuseseră şi ei în închisoare, dar şi ucenici ai acestora, vin alături de Părintele Justin.
Apare Mânăstirea Petru Vodă Deal (cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril), apoi Mânăstirea Paltin Petru Vodă (de maici), la câţiva km depărtare.

Hartă Paltin Petru Vodă 02b

Aici se vede locul în care trebuie făcut la dreapta spre Mânăstirea Paltin Petru Vodă (de maici). Celălalt drum se opreşte la Mânăstirea Petru Vodă Deal (de călugări).

Părintele Justin Pârvu spunea:

Credinţa este, până la urmă, puterea de a iubi.”

Mânăstirea Paltin Petru Vodă a fost dedicată împlinirii acestui ideal al iubirii creştine.

Mân. Paltin Petru Vodă, biserica şi azilul

Se pot vedea aici, la cam 5 kilometri de sat, biserica mânăstirii – într-un stil arhitectonic românesc vechi – şi clădirea numită, de obicei, „Spitalul” sau „Azilul”.
Pentru că, de fapt, clădirea îndeplineşte şi aceste funcţii.
Aici sunt îngrijite de maici în jur de 40 de bătrâne.
Tot aici se află un cabinet medical şi unul stomatologic, asigurând primul ajutor atât de necesar.
Tot în această clădire, la etajul doi, se află chilia în care a trecut în Veşnicie în 2013 Părintele Justin Pârvu. Acum devenită, împreună cu camera alăturată, muzeu memorial. Care s-a extins prin adăugarea de obiecte ale sfinţilor din prigoanele comuniste (ca cele care au aparţinut lui Radu Gyr sau Ioan Ianolide).

Bătrânele din azil se bucură de o bucătărie în care maicile gătesc după cerinţele medicale ale fiecăreia dintre ele. Au o sală de mese comună, un paraclis, spaţii de întâlnire şi alte facilităţi. Cele care se deplasează greu sau sunt imobilizate sunt servite la pat.

20170519_115611 - b.jpg

În această fotografie avem în dreapta „Azilul”, mai în faţă biserica, iar dincolo de ele unele dintre chiliile maicilor. Aceleaşi pe care le vedem şi în poza următoare:

Paltin Petru Vodă chilii trapeză

Făcută dinspre clopotinţă – biserica şi Azilul sunt undeva în stânga, sus – această imagine cuprinde nu doar munţii atât de frumoşi, cu pădurile lor de amestec (foioase şi conifere). Ci şi câteva clădiri, într-un foarte frumos stil arhitectonic românesc vechi – adaptat în parte la materialele de construcţie contemporane.
Avem întâi chilii, apoi o clădire care la etaj are chilii şi la parter bucătăria de obşte şi două trapeze (trapeză = sală de mese în mânăstire). Aici iau masa nu doar maicile, ci şi toţi pelerinii care poposesc la mânăstire.
Mai în spate sunt alte chilii şi brutăria – în care maicile fac pâine, plăcinte, cozonaci etc., spre bucuria pelerinilor. Apoi alte chilii, biblioteca, atelierul de icoane…

Nu am fotografiat aici „Şcoala” sau „Copiii”, clădirea în care mânăstirea poartă de grijă, cu multă dragoste, unor copii din familii care nu au posibilitatea să îi ţină în şcoală. Maicile îi îngrijesc, le asigură rechizite, haine, mâncare – au bucătărie proprie, singura în care apare şi carnea în meniu în mod constant, conform nevoilor copiilor aflaţi în creştere. Mânăstirea îi duce şi aduce de la şcoală, iar maicile cu pregătire pedagogică asigură şi meditaţiile necesare pentru teme şi pregătire suplimentară. În vacanţe copiii sunt, de obicei, în familiile lor, dar mânăstirea nu îi uită, asigurându-le excursii şi tabere.

Desigur, totul se face şi datorită unor mireni care au bucuria de a împlini cuvântul iubirii creştine. Un exemplu este acela al creştinilor din Judeţul Constanţa care asigură de ani de zile taberele la mare pentru aceşti copii din inima Carpaţilor. Dar mai sunt şi alţii care vin în ajutorul maicilor în această lucrare frumoasă.

Biserica

Biserica Mânăstirii Paltin Petru Vodă

 

şi clopotniţa,

Clopotniţă Paltin Petru Vodă

sunt exemple de arhitectură frumoasă, românească, după vechile noastre tradiţii.
Desigur, biserica este inima liturgică a mânăstirii, în vreme ce glasul clopotelor din clopotniţă cântă peste munţi, întregind simfonia Pădurii celei Mari.

În dreapta clopotniţei se află altă clădire, construită după acelaşi chip al arhitecturii româneşti tradiţionale:

20170517_201833 - b.jpg

La demisol ea are atelierele în care se fac tincturile din plante – se vând la parter, prima uşă în stânga. În afară de magazinul de tratamente tradiţionale – numai în ultimii ani s-au brevetat de către mânăstire cca. 30 de asemenea medicamente-leacuri – la parter se mai află atelierele de croitorie şi broderie. La etaj, alt atelier de icoane şi, de aşteptat, alte chilii.

Deşi de foarte mare ajutor, donaţiile pelerinilor şi ale iubitorilor Mânăstirii Paltin sunt departe de a putea asigura necesarul zilnic.
Mânăstirea are 130 de maici – călugăriţe, rasofore, surori -, bătrâne, copii etc., dar şi un număr mare de pelerini, la care se adaugă familii mai modeste pe care mânăstirea le sprijină.
Pelerinii sunt primiţi – în măsura locurilor libere, desigur – între una şi trei nopţi. Fără plată. De la curăţenia din camere şi până la spălarea aşternuturilor, de la obţinerea produselor de bază şi până la gătit, pusul şi strânsul mesei etc., totul este făcut de maici. Există şi voluntari care vin uneori să ajute.
Sunt tineri români care vin din felurite părţi ale ţării – de la Borsec, Târgu Mureş, Gherla, Cluj etc. şi până la cei din Moldova, Muntenia sau Dobrogea – şi simt nevoia să sprijine, fie şi o zi, lucrările ce se fac aici. De la tăiatul lemnelor şi până la grădini, este mereu mult de muncă.

20170515_123604 - b.jpg

Aici, de pildă, se văd caprele mânăstirii – aduse de la păscut.
De la ele şi de la vaci – care au alte grajduri – vin laptele, smântâna (atât de bună!) şi brânza pentru copii şi bătrâne.
Există şi grădini şi solarii, precum acestea:

Paltin Petru Vodă

Într-un cuvânt, se munceşte din greu. Căci, precum credinţa fără fapte, moartă este, la fel şi iubirea nelucrătoare.

Istorie, cultură, Credinţă, iubire, milostenie, muncă, rugăciune…
Mânăstirea Paltin Petru Vodă cuprinde toate acestea, şi încă multe altele.
Descrierea noastră, chiar dacă poate părea lungă, este, de fapt, extrem de scurtă.
Mai multe poate afla fiecare. Fie de pe site-ul mânăstirii (http://www.paltin-petruvoda.ro/) sau al revistei „Atitudini” (http://www.atitudini.com/), editată aici, fie, desigur, la faţa locului.

Mânăstirea Paltin Petru Vodă, aflată în inima Carpaţilor şi a Pădurii celei Mari, duce mai departe Vechea Cultură Românească, în tot ce are aceasta esenţial: Credinţă vie, lucrătoare, Învăţătura lui Hristos, milostenie, muncă, lupta de curăţare şi dezvoltare personală, dragostea faţă de tradiţie şi faţă de natură etc., etc.

Mihai-Andrei Aldea

9 gânduri despre “Mânăstirea Paltin – Petru Vodă, pe scurt

  1. Bună ziua, părinte, şi la mulţi ani (cu ocazia uneia din multele noastre zile naţionale)!
    Puteţi să ne spuneţi, vă rog, dacă lucrarea „Mitologie poporului român” a lui Tudor Pamfile e veritabilă? Vreau sa spun dacă contine informatii autentice, rezultatul unor cercetari serioase. Mă interesează să aflu realitatea despre cultura noastră veche, nu interpretările neo-păgâne ale unuia sau altuia, cum e cazul unui anumit Vulcănescu (nu, nu Mircea Vulcănescu), aşa că vreau să ştiu dacă pot lua de bun ce a scris Pamfile în cărţile lui.
    Mulţumesc anticipat.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Bună ziua părinte şi la mulţi ani (cu ocazia uneia din multele noastre zile naţionale)!
    Am o rugăminte: puteţi să ne spuneţi, vă rog, dacă lucrarea „Mitologia poporului român” a lui Tudor Pamfile este veritabilă? Vreau să spun, se bazează pe cercetări serioase, autentice, sau e scrisă în stilul unui anumit Vulcănescu (cred că ştiţi la cine mă refer!)? Mă interesează să aflu realitatea culturii noastre vechi, nu încercările unuia sau altuia de a păgâniza tot ce poate fi socotit românesc şi vreau să stiu dacă pot lua de bun ce a scris Pamfile în cărţile lui.
    Mulţumesc anticipat!

    Apreciază

  3. La mulţi ani tuturor Românilor!

    Din păcate nu prea avem material „veritabil”. Există o serie de probleme atât legat de culegerea materialului, cât şi de interpretarea lui de către culegători.
    După cum se poate vedea şi în „Istoria Folcloristicii Europene”, de Giuseppe Cocchiara, şi în „Istoria Folcloristicii Româneşti”, de Ovidiu Bîrlea, o serie de prejudecăţi – mitologizante, politice etc. – au apăsat Etnologia şi Folcloristica secol de secol.
    Nu neapărat cu intenţie, şi nici neapărat cu rea intenţie, materialul a fost cules programatic, consemnat programatic, redat programatic.

    O pildă simplă de culegere programatică este aceea a unei emisiuni în care se dau interviuri culese pe stradă. Dar NUMAI acele interviuri care corespund scopului emisiunii.
    Tot astfel culegătorii noştri – nu cu pregătire folcloristică reală în epocă, deşi nici astăzi nu avem o situaţie foarte bună – au cules în funcţie de ideile lor.
    De pildă, ceea ce li se părea „frumos”. Ori „original”, „deosebit”, „patriotic” etc.
    Consemnarea era parţială, adesea eliminându-se ceea ce culegătorul socotea fără rost, sau ca fiind o „influenţă nepotrivită”.
    De pildă, dacă într-un sat erau 40 de familii şi 39, întrebate despre facerea lumii, răspundeau biblic, NU se consemna. Pentru că părerea lor era declarată „influenţă străină”. Chiar dacă trăirea de către săteni a Evangheliei era FOLCLORUL lor şi ar fi trebuit consemnat ca atare. Dar dacă unul mai şugubăţ născocea ceva – ca să râdă de culegător, mai apoi, cu ceilalţi săteni, sau de plictiseală etc. – ori, tot de haz, venea cu vreo basnă pentru copii, DA, culegătorul era fericit şi consemna.
    Asemenea texte erau puse apoi pe seama întregii comunităţi.
    Nu mai discut aici „filtrarea” lor de către culegător – care ştia mai bine decât sătenii care este gândirea şi cultura lor -, retuşarea literară etc.

    Un exemplu paradigmatic este „Mioriţa” lui Vasile Alecsandri. Om care cerea culegerea creaţiilor folclorice fără schimbarea lor. Şi care a refuzat până la moarte să dea sursa de inspiraţie pentru producţia sa.
    Această Mioriţă livrescă este dată pretutindeni drept creaţie populară. Mai mult, a fost impusă în şcoli, publicaţii, serbări etc. până când A DISTRUS Mioriţa populară. Din vechile variante – cca. 1.000 (o mie!) – au mai rămas astăzi doar câteva, destul de diferite de Mioriţa lui Alecsandri ca să nu fie înlocuite. În rest, monocultură, ca să ne exprimăm în termeni de agronomie sau horticultură.

    Ca urmare, materialele lui Pamfile, Voronca, Otescu etc. sunt un amestec de creaţii folclorice de foarte diferite origini (româneşti, ţigăneşti, evreieşti, germane, turceşti etc., etc.), unele real folclorice, altele produse pentru culegător, altele transformate de culegător etc., etc.

    Consemnări mai serioase se fac în perioada interbelică. Dar pe un fond deja afectat de propaganda mitologizantă, franţuzism, germanism, rusism şi alte impregnări culturale (adesea programatice, propagandistice).
    După Al doilea război modial se radicalizează abordarea.
    Pe de-o parte, ocupaţia sovietică impune Folcloristicii româneşti să redea o dimensiune cât mai ne-latină a folclorului românesc. Linia indicată iniţial este cea slavă. Ca formă de naţionalism, unii autori merg spre dacism, supunându-se interdicţiei observării elementului latin.
    Pe de altă parte, aceeaşi ocupaţie sovietică urăşte dimensiunea religioasă creştină. Trebuie negată sau batjocorită, trebuie văzută ca o „oprimare” şi „duşmănire” a folclorului „adevărat”, de tip sovietic. Se admit vechi influenţe religioase, „pre-creştine”, ca unele legate de „epoca primitivă” şi aşa-zisul „comunism primitiv” („comuna primitivă”). (O născocire politică, propagandistică, fără baze ştiinţifice.)

    Pe acest fundal apare şi „Mitologia [zis] românească” a lui Romulus Vulcănescu, o paradigmă a deznaţionalizării româneşti în numele unui „naţionalism” de tip nou, înlocuitor al fiinţei naţionale.
    Oftaturile unui Ernest Bernea sau alţii asemenea, necesar discrete sub regimuri de ocupaţie violente, sunt, evident, ignorate.
    Până astăzi se merge pe aceste linii.
    Cei care încearcă să deschidă alte abordări sunt fie înlăturaţi, dacă se poate, fie, dacă sunt prea competenţi şi puternici, pur şi simplu ignoraţi.

    Vă recomand, pentru început, cărţile scrise de d-na Sabina Ispas.

    Apreciază

  4. Mai ales în cazul primelor postări este nevoie de aprobare înainte să fie publicate.
    Chiar şi cele care nu mai au nevoie de aprobare (de pildă ale unor comentatori deja aprobaţi) au totuşi un timp între trimitere şi publicare. (În alte ţări, cu internet mai slab, intervalul este mult mai lung.)

    Apreciază

  5. Am înţeles.
    Observă că lucrurile sunt cu mult mai încurcate decât par din afară şi că nu e o situaţie de felul „lucrarea asta e bună, aia e rea”.
    Mulţumesc pentru lămuriri, pentru timpul acordat şi pentru recomandare.
    Am să caut cărţile doamnei Ispas.
    O zi bună!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s