Despre Stânga, Comunism, Evrei. IV. Karl Marx, citate despre Evrei

(prima parte)
(a doua parte)
(a treia parte)

Am rămas la sfârșitul părții dinainte la promisiunea unor citate din lucrarea Despre problema evreiască (Zur Judenfrage), de Karl Marx (1844).
Citate prin care cititorul nostru va putea vedea direct poziția anti-iudaică ori antisemită a lui Karl Marx, pe care anterior am sintetizat-o:

Citatul consideră, evident, Iudaismul ca pe un lucru rău, pe care statul trebuie să îl elimine, atât la nivel oficial, cât și la nivel social și personal.
În sine, citatul este o proclamare a necesității genocidului religios și cultural, atât față de Creștini (ceea ce era de așteptat), dar și față de Evrei – ceea ce era de demonstrat.

„Pentru noi, problema capacității evreului de a se emancipa devine următoarea problemă: care anume element social trebuie suprimat pentru a suprima iudaismul?” (Karl Marx, Zur Judenfrage, 1844)

Este explicită poziția lui Karl Marx (era să scriu Adolf Hitler!) pentru eradicarea Iudaismului, adică în favoarea exterminării Evreilor (cel puțin religios și cultural!).

„Care este fundamentul laic al iudaismului? Necesitatea practicăinteresul egoist.
Care este cultul laic al evreului? Negustoria măruntă și sordidă.
Care este Dumnezeul său secular? Banul.” (Karl Marx, Despre problema evreiască, 1844)

Chiar dacă cititorul este șocat de aceste rânduri, aceasta este poziția lui Karl Marx în 1844.
Stalin, Hitler și alții doar au preluat convingerile marxiste în această privință, nu sunt inventatorii lor.

„O organizare socială care ar aboli precondițiile măruntei negustorii sordide și ambulante și care ar aboli deci posibilitatea acestei modalități comerciale, ar face imposibilă existența evreului. Conștiința sa religioasă s-ar spulbera ca o negură insipidă în aerul adevărat și vital al societății” (Karl Marx, Zur Judenfrage, 1844)

Din nou, deși reflexul ar fi să atribuim textul unora ca Mussolini, Hitler, Stalin, Ceaușescu etc., în realitate îi aparține lui Karl Marx.

„descoperim în iudaism un element anti-social general al timpurilor prezente. Acest element a fost adus la înaltul său stadiu actual prin evoluția istorică. Evreii au avut o contribuție substanțială la acest detestabil aspect care, în momentul de față, a ajuns la punctul său culminant, de unde este eminamente necesar să înceapă descompunerea sa.” (Karl Marx, Despre problema evreiască, 1844)

Deci, după Karl Marx, Iudaismul este „anti-social general”, „detestabil” ș.a.a.
După cum am spus, lăsăm cititorul să observe dacă doctrina marxistă este pentru Evrei sau împotriva lor!

„În ultimă instanță, emanciparea evreilor este echivalentă cu emanciparea umanității de iudaism.” (Karl Marx, Zur Judenfrage, 1844)

Pentru orice om logic, această frază este cel puțin absurdă, dacă nu răuvoitoare.
Victoria Comunismului (numit aici Emancipare, peste câțiva ani Comunism, dar fiind aceeași doctrină) este condiționată de renunțarea Evreilor la ceea ce îi definește.
Acest proces fiind văzut de Karl Marx și adepții săi drept o eliberare sau „emancipare a umanității de iudaism”.

„Într-adevăr, în America de Nord, dominația practică a iudaismului asupra lumii creștine a ajuns să se exprime la modul normal și clar” (Karl Marx, Despre problema evreiască, 1844)

Pentru această afirmație „argumentul” lui Karl Marx este acela că „predicarea Evangheliei și preoția creștină [protestantă n.n.] au devenit obiecte de comerț.
Absurdul este absolut!
Este ca și cum ai spune că Fueginii care vindeau vânatul lor unor triburi mai nordice deveneau prin asta Evrei sau intrau sub dominația Iudaismului.
Identificarea comerțului sau corupției cu Iudaismul, inclusiv unde acesta nu există, este o falsă echivalență tipică pentru Karl Marx.

„Banul este Dumnezeul pizmuitor al Israelului în fața căruia nici un alt Dumnezeu nu poate exista.” (Karl Marx, Zur Judenfrage, 1844)

Față de această afirmație, merită menționat că există persoane sau grupări ce se vor (ori sunt) anticomuniste și împotriva curentelor de Stânga în general, dar preiau asemenea afirmații marxiste cu multă convingere (și cu multă convingere că luptă și prin ele împotriva Stângii care le-a născut și răspândit).

„Bancnota este adevăratul Dumnezeu al evreului. Dumnezeul său este numai o bancnotă imaginară.” (Karl Marx, Despre problema evreiască, 1844)

În continuare, vedem fraze și opinii pe care Nazismul, Fascismul și alte asemenea orientări politice (de Stânga!) le-au preluat și folosit masiv.
Dar care au fost preluate și folosite de-a lungul timpului și de grupări de Dreapta inconștiente de originea și rostul acestora.

„Legea evreului, lipsită de bază și temei, este numai caricatura religioasă a unei moralități și a unui drept nefondat în general, a unor rituri pur formale cu care se înconjoară lumea interesului egoist.” (Karl Marx, Zur Judenfrage, 1844)

Clar, pentru Karl Marx Iudaismul este atât nul ca valoare spirituală, cât și dăunător ca element social.
Este Karl Marx pentru sau împotriva Iudaismului?
Este Karl Marx pentru sau împotriva Evreilor?

„În practica sa perfectă, egoismul creștin al beatitudinii celeste se transformă în egoismul fizic al evreului, necesitatea sublimă este transformată în necesitatea lumească, iar subiectivismul este transformat în egoism.” (Karl Marx, Despre problema evreiască, 1844)

În această frază, ca și altele asupra cărora nu ne-am oprit, Karl Marx combină dubla condamnare a Iudaismului și Creștinismului (de tip apusean), îmbinată cu o evidentă incitare la conflict între adepții celor două spiritualități.

„În momentul în care societatea va reuși să anuleze esența empirică a iudaismului – micul comerț și precondițiile sale – existența evreului va deveni imposibilă…” (Karl Marx, Zur Judenfrage, 1844)

Încă un apel la genocid împotriva Evreilor formulat de Karl Marx.
Iubite cititorule, ți se pare că este de partea Evreilor Karl Marx, ori împotriva lor?

„Emanciparea socială a evreului este emanciparea societății de iudaism.” (Karl Marx, Despre problema evreiască, 1844)

După ce a definit emanciparea omului și emanciparea societății pe criterii comuniste – după cum le va denumi puțin mai târziu –, Karl Marx declară faptul că pentru ca Evreii să poată participa la această societate nouă trebuie să înceteze să mai fie Evrei.

Suntem, am putea spune, la punctul în care putem concluziona împreună:

În lucrarea consultată (Zur Judenfrage) ni se prezintă un ideolog fundamental al Stângii, Karl Marx, adorat atât în Socialism cât și în Comunism, ce proclamă necesitatea dispariției Evreilor și Iudaismului drept condiție esențială pentru victoria Stângii.

De fapt (reluăm, pentru că este esențial!) Karl Marx este prima celebritate care cere public și răspicat exterminarea Evreilor.

Se poate vedea foarte clar faptul că deși de origine evreiască ideologul Karl Marx urăște și disprețuiește Iudaismul și dorește dispariția Evreilor ca etnie și cultură.

Ceea ce ar însemna că am demonstrat faptul că sistemele de Stânga sunt fundamental anti-iudaice și antisemite.

*

Dar – pentru că totdeauna se ivește un dar – cineva o să întrebe:

Putem generaliza poziția Stângii, cu variantele sale, pe baza poziției unui singur om?

Da, atâta vreme cât acel om este fondatorul Stângii moderne și contemporane, atâta vreme cât are statui în Uniunea Europeană și este studiat laudativ în mai toate țările lumii.
Pentru că toate aceste fapte arată că antisemitul Karl Marx este normativ pentru toate societățile de Stânga (indiferent de pretinse distanțări critice față de unele păreri ale acestuia).
Așa cum și Charles Darwin este normativ pentru Evoluționism, chiar dacă din teoria lui nu a mai rămas decât numele.

Totuși, ca să fie lucrurile și mai clare, merită să vedem ce părere are despre Evrei celălalt părinte fondator al Comunismului, Friedrich Engels.

(partea a cincea)

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Știu că deja unii cititori se vor mira nu doar și de cele aflate de aici, dar și de faptul că nu mă minunez și indignez de antisemitismul și anti-iudaismul unei persoane de origine evreiască. Și poate chiar se indignează că nu lămuresc această problemă. Le cer însă îngăduință: dacă Dumnezeu va binecuvânta, în câteva părți ajungem și la clarificarea acestor lucruri.

Despre Stânga, Comunism, Evrei. III. Karl Marx despre ”Problema evreiască”

(prima parte)
(a doua parte)

Rămăsesem la faptul că avem în Karl Marx o poziție excepțională pentru a înțelege dacă sistemele de Stânga sunt pro sau anti iudaice, sunt pro sau anti semite.
Căci Karl Marx este de origine evreiască – prin amândoi părinții! – și, totodată, unul dintre cei doi părinți fondatori ai Comunismului (alături de Friedrich Engels).

Tot excepțional pentru clarificarea lucrurilor este existența unui material realizat de Karl Marx intitulat Zur Judenfrage, adică Despre problema evreiască.
Materialul a fost publicat în Februarie 1844 în ceea ce se dorea a fi o revistă (un anuar), denumită Deutsch–Französische Jahrbücher (Analele Germano-Franceze), dar care a apărut o singură dată, atunci în Februarie 1844, la Paris, printr-o colaborare între Karl Marx și Arnold Ruge.

Textul se vrea un răspuns la textul lui Bruno Bauer, Die Judenfrage (Problema evreiască), apărut în Braunscheweig un an mai devreme (adică în 1844).

Ca toate textele lui Marx (și Engels, și alții) Zur Judenfrage prezintă un sistematic rasism cultural: ”creștinismul” este văzut strict prin elemente ale istoriei și spiritualității vest-europene, Ortodocșii, Bisericile Orientale și alte forme fiind ori ignorate, ori tratate cu un dispreț funciar1.
De asemenea, materialul cuprinde o serie de prezumții de Stânga ce nu rezistă unei analize logice2, o serie de contradicții organice și altele asemenea.
Dar ceea ce este clar pentru un cititor obiectiv – incluzând prezența dogmelor de Stânga în paralel cu combaterea ”religiilor” – este doar doctrină absolută pentru Marxiști.

Și, mai mult, nu ne interesează aici o analiză a textului, ci doar punctarea poziției lui Karl Marx față de Evrei.

În Despre problema evreiască (Zur Judenfrage) Karl Marx identifică Iudaismul, in corpore, cu economia de piață – sau, după terminologia folosită de el, cu capitalismul.
Și Karl Marx afirmă că pentru victoria ideologiei sale (numită de el, mai târziu, Comunism) este nevoie de dispariția Evreilor.

Acest îndemn la genocid cuprinde două elemente:

  • genocidul religios și cultural; Karl Marx cere desființarea Iudaismului și ca religie, dar și ca sistem cultural, declarând Iudaismul ca fundamental opus valorilor de Stânga
  • genocidul fizic; apelul repetat la revoluția violentă, care să șteargă orice opoziție, este legat în text direct de ceea ce Karl Marx vede ca nevoia dispariției Evreilor pentru victoria Comunismului (numit în text Emancipare Socială)

Altfel spus, Karl Marx este primul ideolog și prima celebritate din istorie care cere exterminarea Evreilor.3

Și, pentru cititorul care se îndoiește de această realitate, vom oferi câteva citate din Karl Marx, politicianul și ideologul comunist atât de lăudat de Uniunea Europeană și nu numai.
Astfel încât cititorul să poată vedea în ce măsură aceste citate sunt sau nu anti-iudaice sau antisemite.

(va urma)

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea


Note

  1. De pildă, Karl Marx amintește în treacăt de situația din America de Nord, însă tratează subiectul cu un dispreț explicit: „pentru noi, statele nord-americane sunt numai un exemplu momentan. […] în America de Nord, dominația practică a iudaismului asupra lumii creștine a ajuns să se exprime la modul normal și clar […] Infinita fragmentație a religiei în America de Nord, de exemplu, îi acordă chiar din exterior, forma unei afaceri strict individuale.” etc. ↩︎
  2. De pildă, Karl Marx declară că statul este perfect (dar, în același timp, că trebuie să lupte împotriva cetățenilor de alte păreri decât ale statului, până la eliminarea lor sau la supunerea față de doctrinele de stat), că religia este intrinsec negativă (deși înseși pozițiile sale, deși pretins ancorate în realitate, includ nenumărate distorsionări ale realității spre a masca faptul că sunt convingeri religioase), că etnicitatea este intrinsec negativă (deși în multe locuri laudă specificul național al unora sau altora) etc.
    Una dintre absurditățile marxiste cele mai teribile, prezentă și la Bruno Bauer, dar și la majoritatea autorilor de Stânga, este convingerea că „Atunci când nu există religie privilegiată, nu mai există nici o religie. Negând puterea exclusivă a religiei, ea nu va mai exista.” (Bauer, op.cit.:66), încuviințat repetat de afirmațiile lui Karl Marx și în op.cit., dar și în altele. În realitate, Credința Creștină (Biserica, religia creștină etc.) a apărut fără să aibă vreun privilegiu, ba chiar prigonită de la început. Realitate prezentă nu doar în Romania (Imperiul Roman), ci și în Persia, Armenia, Georgia, India etc. Fapte, fapte concrete, care anulează orice valoare de adevăr a dogmei stângiste pe care am citat-o.
    Ridicol este faptul că oameni profund religioși, comunități profund religioase, existau în vremea respectivă (mijlocul secolului al XIX-lea) inclusiv în țările cucerite de doctrina de Stânga, precum Țările de Jos, Franța ori Spania.
    Inclusiv în America amintită de Karl Marx. Și aici, unde este nevoit să constate contradicția, Marx apelează la pretenția că „fragmentația religiei” din America este echivalentă cu lipsa religiei, un sofism izbitor. ↩︎
  3. Un cunoscător al istoriei mainstream va protesta, amintind de Aman din Agag (Haman Agagitul) (sec. V î.Chr.), de Petru Eremitul și Contele Emicho (1096 d.Chr.), de Regele Eduard I al Angliei ori de Bogdan Hmelnițki (1648-1657). Însă Aman (Haman) a vrut exterminarea Evreilor din Persia dintr-o ranchiună personală; deși intenția sa este genocidară, ea s-a bazat nu pe o doctrină antisemită, ci pe ura față de Mardoheu. Petru Eremitul și Contele Emichio au avut ca intenție expulzarea Evreilor din Europa; acțiunea a dus, într-adevăr, la Masacrele din Renania, dar, fără a nega vreo clipă răutatea lor, acțiunile au fost locale (și riguros personale); mai mult, ele nu au avut la origine personalități de prestigiu, cu atât mai puțin ideologi de talie mondială, și nu au vizat, din fericire, Evreii ca întreg. Regele Eduard I al Angliei (1290) a emis Decretul de Expulzare (a Evreilor) în urma acuzațiilor de cămătărie (care era ilegală) aduse de nobilime, cu mulți martori. Gestul, prin urmare, nu a fost unul ideologic, ci o sentință de așteptat pentru un proces trucat. În sfârșit, cumplitele masacre organizate de Bogdan Hmelnițki au ținut, paradoxal, nu atât de o ideologie particulară, ci de faptul că Evreii sprijineau structurile polone ce oprimau pe Ortodocși în general și pe Cazaci în special. Oricât de absurd pare, masacrele organizate de Hmelnițki au ținut de ceea ce acesta și însoțitorii lui, sub influența Rusiei, considerau a fi o „mișcare de eliberare”. Pe scurt, oricât de abominabile sunt intențiile sau acțiunile de acest fel, ele nu întrunesc cele trei elemente care definesc gândirea și acțiunile lui Karl Marx: ideologie care proclamă necesitatea dispariției Evreilor, vizarea Evreilor in integrum, autor celebru la nivel internațional sau mondial. ↩︎