Iubire și despărțire

Și vă iubesc,
aicea, de aproape,
Căci printre voi am fost
și poate sunt
Și vă iubesc
de dor și întristare
Căci n-ați crezut
Nu ați știut
N-ați vrut.

În noaptea ce vă crește
prin sclipiri
Uita-veți dor
și Cer
Și amintiri
trecând încet și iute
în durut
Căci n-ați crezut
Nu ați știut
N-ați vrut.

În prag de fericire fără margini
aicea, de departe,
Vă privesc
Topindu-vă în noapte
triste șoapte
Și mă întorc
la tot ce e ceresc,
Zâmbind în fericirea fără margini
Uitând ce-a fost durut,
murdar, urât,
Căci am crezut
Și am știut
Și-am vrut.

Și nu se cere
de la noi
mai mult!

(Mihai-Andrei Aldea)