Întoarcere la pace

Întoarcere la pace

Dacă se sting
în gânduri valuri vin şi pleacă
dureri şi doruri,
clipe şi sclipiri
în care amintirile
şi ce va fi
se-agaţă
de vârfurile stâncilor
de-adânc safir,

Dacă se sting
în inimă şi adieri, şi vifor,
tresare, tace, zbate,
iubire,
suferinţă,
şi tot ce-i drag
şi tot ce este ură
se pierde
‘ntr-un ocean de nefiinţă

Dacă se sting
în trup iar cresc, iar scad,
puteri,
scăderi,
voi fi
eram
până mai ieri

Dacă se sting
speranţă,
bucurie
şi tot
ce vieţii îi dă gust
şi rost

Întoarce-te la firul blând al ierbii
în el
îşi află bunătatea
lumii
adăpost.

Priveşte
şi ascultă
‘ncet cum creşte iarba
şi cum Străbunii
adunaţi în glie
înalţă din ţărână
frumuseţe
spre Cerul
care verdele îl ştie.

Întoarce-te la apa de izvoare
şi-ascultă-i graiul
vesel,
mângâios,
priveşte-o cum se duce către
mare
şi chiar de pare
moartă
‘n poluare
se-ntoarce limpede
– din mare Cerul
o a scos.

Întoarce-te la norul care trece,
la frumuseţile
de-apus şi răsărit,
la zâmbetul de lună
‘n zi cu soare,
la stelele
sclipind în asfinţit.

Şi ascultând,
mereu,
iarba cum creşte,
şi firea
cum trudeşte
pentru rost,
zâmbindu-ţi
peste hăuri
şi durere,
vei prinde,
iar,
cântarea dimineţii
şi frumuseţea
viitorului
ce-a fost.

Mihai-Andrei Aldea

Drumul Norilor 01

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndemn la luptă