ÎnCheieRe

Te caut în zâmbet și lacrimi
E pace târziul sărut
Și peste oglindă sau ape
Sfârșitul e doar început.

Te caut în șoapte și strigăt
Cuvântul și vorba se-ngână
Tăcerea se lasă, bătrână,
Prin colb desenată o mână.

Târzie venirea devreme,
Devreme plecarea târzie
În noaptea pierdutelor gene
Doar șoapta luminii o știe.

Te caut în zi, și cu soare
Pe norii apusului cald,
Sub stelele aprigei ore
În ochi strălucirile ard.

Te caut afară în mine
Pământul e aspru și greu,
Sclipesc înserările lucii,
Te caut, te caut mereu.

( Te caut în zâmbet și lacrimi
E pace târziul sărut
Și peste oglindă sau ape
Sfârșitul e doar început.)

Mihai-Andrei Aldea

Mi-era atât de dor de Dumnezeu, că nu mai știam de mine. Și am scris. În afară de Carte populară, care și ea a curs, este poezia care cel mai repede s-a așternut pe hârtie și în suflet.
Apoi am încercat să-i fac o melodie, care să oglindească mai bine sufletul cuvintelor, trăirii, dorului.
Dar nu mergea.
Până într-o zi, când îmi era atât de rău, încât credeam că plec dincolo (doar tensiunea era ceva de felul 23 cu 15). Și am zis, ”Dacă tot plec, să las cântecul ÎnCheieRe!”. Pentru prima oară, a ieșit ce trăiam.
Aveți aici ghidul melodiei, pieptănată (de, înregistrare cu telefonul!) de C.J., care i-a pus și acordurile (și care vrea să rămână, deocamdată, anonim).
Dacă vă bucură, să știți că există și varianta orchestrată, dar nu am putut găsi sprijin pentru un mic video, cu care să poată fi lansată.

/