Ca Domnul Iisus la Înviere!

Sunt străzi și ulițe pe care încă miroase a cozonaci și sarmale, a drob și fiertură, a bunătăți pregătite de mâinile harnice.
Binecuvântarea Domnului este peste aceste case, care țin buna osteneală a pregătirii casei cu toate cele trebuitoare.
Binecuvântarea Domnului este în sufletele celor ce se muncesc, fie ca prima mână, fie ca ajutoare.
Binecuvântarea Domnului este cu ei căci muncesc și se ostenesc înfrumusețând. Înfrumusețând masa, casa, ograda, lumea.

Din vechime Româncele se ostenesc să dea față frumoasă multor bunătăți, dar mai ales cozonacilor și pâinii de casă. Ca să fie rumene, luminoase, strălucitoare.
Căci așa este Domnul Iisus la Înviere, așa este fața Domnului Christos de Paști!, spune înțelepciunea veche românească.

Da, așa este, la Înviere Dumnezeu strălucește.
Și strălucesc împreună cu El toți cei care au muncit și s-au ostenit ca să Îl cinstească cinstit.

Înviază Dumnezeu, bucuria noastră!
Christos a înviat!

Mihai-Andrei Aldea

Între „Hristos a înviat!” şi „Paşte fericit!”

Icoana Învierii 02

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu… Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău… 

(Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos, alcătuită de Sfântul Isaac Sirul, din Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos)

Adevărata urare de Înviere este aceeaşi cu salutarea creştină: „Hristos a înviat!
În aceste cuvinte sunt cuprinse tot înţelesul, toată bucuria, toată lumina, toată dragostea şi toată înţelepciunea zilelor de Înviere. 
Învierea Fiului lui Dumnezeu dă lumii o nouă aşezare, îi dă rost, îi dă Veşnicia, dă un sens suferinţei şi o face scară către Cer, ne dăruieşte nădejde şi optimism. 

Numele de Paşti este, de asemenea, numele cel adevărat al acestor zile, tocmai pentru că nu este una singură – ca în Paştele Vechiului Legământ -, ci sunt mai multe [zile, desigur] (împărţite în Paştile Pătimirii şi Paştile Învierii). De fapt cântările pascale sunt foarte limepzi, expresia „Paştile Domnului, Paştile” fiind auzită de nenumărate ori. 

Din acest punct de vedere urarea „Paşte Fericit!” este improprie, atât pentru singularul ce nu se potriveşte Paştilor, cât şi pentru că în limba română sună exact ca un îndemn la acţiunea de a paşte – fericit, desigur. 
Tocmai de aceea vreau să le mulţumesc tuturor celor care mi-au urat să pasc fericit 🙂 şi să le spun că mă rog să le împlinească Dumnezeu urarea după cuvântul Său care zice
Eu sunt Păstorul cel bun!” (Ioan 10.11 ş.cl.),
Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăţia” (Luca 12.32 ş.cl.), dar mai ales 
Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.” (Ioan 10.9)
Să pasc această păşune duhvnicească, să fiu o oaie din turma Domnului – şi nu o capră răzvrătită şi rătăcită -, iată lucruri pe care mi le doresc împlinite pe deplin.
Vă mulţumesc, prin urmare, tuturor celor care – cei mai mulţi, cu totul involuntar, şi toţi cu inimă bună – mi-aţi urat „Paşte fericit!„. După cum am spus, Amin, amin!, să se împlinească urarea voastră şi să ajung şi eu în păşunea Veşniciei, ca să mă hrănesc pururea cu iarba cea duhovnicească a harului lui Dumnezeu!
Hristos a înviat!

Mihai-Andrei Aldea

 

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndemn la luptă