Etichetă: Cultură

Răspunsuri date unui apologet al criminalului Regim Nicolae Ceaușescu

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

Răspunsuri date unui apologet al criminalului Regim Nicolae Ceaușescu.

Am notat cu italice afirmațiile ceaușistului la care răspund. Punctuația și lipsa ei aparțin autorului citat. Am pus un separator după fiecare răspuns ca să nu apară confuzii

Ceausescu a platit datoria in 89, ceva parca la 11 miliarde dolari

1. Ceaușescu nu a plătit nimic. Românii au plătit, fiind tratați ca sclavii de cea mai joasă condiție: cu muncă forțată și mâncare puțină, dar mai ales proastă. Datoria plătită de Români cu sudoare și sânge nu trebuia plătită așa. Se putea face reeșalonare, așa cum au făcut celelalte țări. De pildă, Ungaria. Care a fost și este incomparabil mai independentă decât România, ba chiar mai are puțin și cumpără toată România, cu toate că nu și-a plătit niciodată toată datoria externă. Gestul acestei plăți este o prostie abisală, tipic ceaușistă: când ai datorii se roagă pentru viața și sănătatea ta toți datornicii. Mai mult, ideea după care datoriile te fac dependent de creditor este adevărată doar în măsura în care negociezi prost împrumutul.
Faptul că au fost 21 de miliarde de dolari, din care 14 împrumutul și 7 dobânda (foarte prost) negociată de Ceaușescu e secundar.

––

Dupa 35 de ani, tara nu mai are nimic si are o datorie care se apropie rapid de 200 de miliarde de euro. O ducem bine, nu-i asa?

2. Faptul că acum nu o ducem bine este un argument împotriva lui Ceaușescu: cei care au adus România în starea de astăzi sunt oameni pe care el i-a ținut în funcții, cu care a vânat și s-a distrat, OAMENI CARE AVEAU ACELEAȘI IDEI CU EL. Doar că au fost mai flexibili când a trebuit, așa că au rămas la conducere.
Deoarece acești oameni sunt oamenii lui Ceaușescu, respectiv ucenicii lor, Nicolae Ceaușescu este vinovat în foarte mare parte de răul de astăzi. El i-a promovat și i-a ținut aproape pe cei care au distrus și distrug Țara.

––

Tot CORECT este ca romanii n-au apucat sa se bucure de plata datoriilor pentru ca a fost ucis.

3. Ideea că Românii s-ar fi bucurat cu ceva de plata datoriilor dacă mai trăia Ceaușescu este o fantasmagorie totală: de când a anunțat pe 31 Martie că s-au plătit datoriile, Românii au trăit exact la fel de prost. Adică s-a exportat mai departe toată mâncarea, Românii primind pe cartelă rații minuscule din produse de foarte proastă calitate, s-au tăiat mai departe gazul și curentul, s-au furat mai departe produsele din gospodării etc. Pe scurt, cât a trăit Ceaușescu după plata datoriilor, a continuat politica de exploatare sclavagistă a Românilor. Așa că este aberant să pretinzi că ar fi schimbat ceva dacă mai trăia. Cu atât mai mult cu cât de ani de zile era caracterizat de o rigiditate patologică.

––

Ne puteti spune cum datoria tarii a fost platita cu SANATATEA si VIATA A MILIOANE de romani? Cam cate milioane si cam de unde aveti aceste cifre?

4. Am explicat deja faptul că se băgau chimicale în mâncarea oamenilor (un link aici: https://universul.net/cum-se-folosea-in-vremea-lui-ceausescu-un-adeziv-radioactiv-pentru-fabricarea-unor-mezeluri/). Am explicat faptul că se polua teribil (exemple clasice la Târgu Mureș, Copșa Mică ori Sectorul 3 din Capitală, unde ore întregi ne sufocam, seară de seară, de noxele eliberate în aer la ordin, ca să se facă economie la procesul de filtrare, la Năvodari ș.a.m.d.). Am explicat faptul că se băgau cantități de 5-10 ori mai mari de îngrășăminte pe ogoare, ca să se producă mai ușor în condițiile foarte proaste ale agriculturii ceaușiste (și tot nu se producea mare lucru!). Am amintit faptul că lipsa căldurii iarna și igrasia făceau mult rău tuturor locuitorilor la bloc. Am amintit despre gazele emanate de betonul încins vara. Multe cancere la plămâni, esofag, faringe sau creier sunt legate de emanațiile betonului plus igrasie și condițiile termice îngrozitoare. Am amintit de foametea în care trăiau cei mai mulți oameni. Etc. Toate acestea au consecințe grave pentru sănătatea unui om chiar luate separat, cu atât mai mult acționând împreună. Că Ceaușescu mințea că oamenii sunt sănătoși este altă problemă, tipică oricărei dictaturi.

––

In acele uzine despre care spuneati ca se lucra la capacitate de 20-30%, ne puteti spune daca erau platite salariile celor 100% dintre angajati? Daca da, atunci inseamna ca fabrica achita toate cheltuielile, deci oamenii traiau.

5. Legat de salariile vremii, am amintit zicala „Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim”. Pentru cineva care nu înțelege prima parte explic: salariile erau prea mici pentru nevoile unei familii. De aceea Românii au învățat „să se învârtească”, adică să trăiască în ilegalitate, câștigând la negru, cu șpăgi și altele asemenea. Altfel spus, avem de-a face cu o impunere a imoralității și corupției: oricât de prost stăteau lucrurile oamenii de rând trebuiau să pretindă că s-a îndeplinit (și depășit!) planul ca șefii lor să poată raporta asta. Aceștia raportau mincinos mai departe și tot așa până la Ceaușescu. Cel care știa că totul e minciună, dar pretindea că așa stau lucrurile.

––

Ce spuneti sa facem acum cand nu mai este pic de industrie?

6. Acum nu este industrie, dar oamenii încă o duc mai bine ca pe vremea lui Ceaușescu. Doar faptul că poți să cumperi ulei, lapte, făină, brânză și altele asemenea zi de zi, legal, fără cartelă, este ceva ce era imposibil pe atunci. Ca să nu mai spun că acum poți să critici conducerea fără să intri în pușcărie din această cauză. Încă. Zic încă, pentru că nostalgicii lui Ceaușescu sunt cei pe care se lucrează la revenirea în dictatură.

Și, în sfârșit, de ce să fiu întrebat eu ce să faceți voi, care i-ați votat pe prietenii lui Ceaușescu? Întrebați-i pe cei pe care i-ați votat.

––

Se muncea voluntar obligatoriu pentru tara.

7. Nu, nu se muncea voluntar obligatoriu pentru țară. Se muncea voluntar obligatoriu pentru a se acoperi golurile produse de incompetența și corupția regimului Ceaușescu. Sau pur și simplu pentru a se impune oamenilor supunerea.

––

Sanatate si beneficii.

8. „Sănătate și beneficii” este o exprimare ineptă, al cărui înțeles ar trebui dedus de noi. Realitatea este însă că era mai rău în sănătate decât acum iar beneficiile existau doar pentru oamenii Securității, Miliției, conducerii de Partid, adică pentru oamenii aparatului dictatorial. Să zici că oamenii trăiau bine din cauza acestor beneficii e ca și cum ai spune că populația de astăzi trăiește bine pentru că au salarii bune cei din SRI și Parlament. Este, adică, o minciună ridicolă.

––

Astazi se sta cu telecomanda in mana, 5 ore pe zi

9. Azi omul alege liber ce vrea să facă. Sunt oameni care se antrenează, studiază, citesc etc. 5 ore pe zi și sunt cei care stau cu telecomanda în mână 5 ore pe zi pentru că așa vor ei. Să dai vina pe regim pentru că tu alegi să fi putoare este absolut ridicol.

––

Corect, e nevoie de sacrificii ca sa platesti o datorie
Daca dvs aveti credit la o banca care va indoaie luna de luna, mai mancati icre negre?

10. Nu e musai nevoie de sacrificii ca să plătești o datorie. E nevoie de sacrificii ca să plătești o datorie DOAR dacă te-ai împrumutat aiurea și/sau ești leneș iar munca este un sacrificiu… ORI dacă PLĂTEȘTI DATORIA ALTUIA. Și aici e baiul, că datoria făcută de Ceaușescu pentru că era prost dar se credea geniu a fost plătită de noi. Așa cum și acum datoriile făcute de politicieni pentru că sunt proști vor fi plătite de copiii noștri – într-un fel sau altul

Și este absolut aberantă întrebarea „dacă aveți credit la o bancă care vă îndoaie lună de lună, mai mâncați icre negre?”. Exact pentru că până la Comuniști icrele negre nu erau o problemă pentru Români – sturioni se găseau în toate bălțile legate de râuri, carnea lor era comună și se vindea, cu icrele, până și de negustori ambulanți. Exact pentru că Ceaușescu a distrus bălțile și sturionii de la noi, lipsind România de o sursă economică prețioasă. Exact pentru că un împrumut la o bancă ce „te îndoaie” este alegerea ta – eu am preferat să fac foamea decât să fac un asemenea împrumut, dar alții s-au împrumutat aberant pentru un televizor „șmecher” sau o mașină de care nu aveau nevoie. Exact cum a făcut Ceaușescu, apoi punându-ne să îi plătim datoria cu foamea noastră, cu distrugerea sănătății noastre.

––

Inseamna ca va place cand vedeti satele goale, terenurile nelucrate sau cumparate de straini si cele 7 milioane merita sa stea plecati

11. Logica susținătorilor lui Ceaușescu este mereu bolnavă. Sunt împotriva răutăților demente făcute de Ceaușescu și văd că au dus la starea de astăzi. Să crezi că asta ar putea însemna că îmi place starea de astăzi înseamnă să gândești bolnav sau să nu gândești.

––

Nu cunoastem povestile ci femeile trimise prostituate la turci, ciprioti, italieni
Poate ne dati mai multe detalii

12. Trist. Asta înseamnă să vorbești despre ce nu știi.

În Decembrie 1989 Iliescu, fratele mai mic al lui Ceaușescu, a deschis frontierele în plină Revoluție. Și a dat liber la obținerea de pașapoarte. Foarte mulți Români s-au repezit să își facă pașapoarte.

Iar din Februarie 1990 tot mai multe femei, cu educația înaltă comunistă, au început să facă drumuri în Istanbul și alte orașe străine. Acolo făceau sex oral sau alte perversiuni în schimbul unor sume ridicole. Ceea ce i-a făcut pe proxeneți foarte interesați, că nu mai văzuseră femei care să fie și frumoase și atât de proaste încât să se vândă pe mai nimic. Așa că au apărut linii de autocare ce plecau de pe lângă strada Ion Câmpineanu (București), de pe lângă Gara de Nord sau alte locuri și mergeau în piețele de prostituție. Iar tăticii, soții și iubiții își conduceau cu duioșie fetele, soțiile, surorile și iubitele la autocare. În 1990, adică îndată după căderea Regimului Ceaușescu. Acesta a fost efectul aducerii femeilor în masă în fabrici și uzine, cu șefi și șefe de educație comunistă, adică delicat spus imorală. Asta a făcut Comunismul din cei care l-au acceptat, din cei care s-au luat după el și după Ceaușescu.

––

Chiar toate se declarau afectate si avortau? Inseamna ca aveam acelasi numar ca si acum
Problema este ca mintiti. Intentionat sau din nestiinta. Va atasez statistica 1950-2011

13. Lipsa de logică a Comuniștilor este abisală. Omul atașează o statistică ce îl contrazice radical și arată că am spus adevărul. El pretindea că după 1990 s-au făcut în România 23 de milioane de avorturi și publică materiale care arată că s-au făcut în acea perioadă cam 8,2 milioane avorturi, adică de aproape trei ori mai puțin decât a zis el. Și totuși declară că eu mint! El publică materiale care arată că în perioada „avortului restricționat” se făceau cam 284775 avorturi pe an, iar după o primă creștere explozivă în 1990 se ajunge la o scădere continuă a numărului de avorturi. Dar apoi pretinde că această statistică ar arăta că lucrurile se înrăutățesc. Adică s-a ajuns la sub 30 de mii de avorturi pe an, de la media de aproape 300 de mii înainte de 1990, dar sunt mai multe avorturi??? Și, da, orice avort este prea mult, dar schimbarea nu confirmă direcția prezentată de el.

Mai mult, se vede că maximum de avorturi a fost făcut de femeile educate sub Ceaușescu. Ceea ce arată că Ceaușescu a fost de vină.

În sfârșit, d-sa crede că afirmația „Datele post-1989 sunt subraportate” este relevantă. De parcă avorturile făcute „în privat” înainte de 1990 se raportau! Din nou suntem în plin absurd.

Pe scurt, d-l ceaușist prezintă statistici care îl contrazic total crezând că îl susțin.

––

Educatia
Dvs citati o diriginta (va credem pe cuvant desi poate nici aceasta nu s-a intamplat), nu un intreg sistem. Deci un caz va face sa generalizati?
Din nou, poate ne faceti dovada unor cifre, ca sa intelegem calitatea si sinceritatea surselor de informatie

14. D-l ceaușist prezintă exact statistici care susțin punctul meu de vedere. Iar apoi îmi cere „dovada unor cifre”, deși deja le-a prezentat. Exact faptul că numărul maxim de avorturi din România aparține celor educate/educați de Ceaușescu dovedește exact ceea ce am susținut: „educația” din vremea lui Ceaușescu era imorală.

––

Armata. Inseamna ca o ducem la fel de bine.
Dupa 35 de ani dupa ce a fost ucis suntem la acelasi nivel?
E bine asa?

15. Nu, în ceea ce privește armata stăm mai rău. Dar asta este direcția în care ne-au dus oamenii lui Ceaușescu. Ei i-au votat și îi votează pe tovarășii lui Ceaușescu, tovarăși care distrug România, inclusiv armata. Altfel spus, și această situație este dovada răutății Regimului Ceaușescu. Sub care a început distrugerea Armatei Române, distrugere continuată fidel de tovarășii lui Ceaușescu.

––

Mai spuneti ca populatia e mai sanatoasa acum ca pe vremea lui Ceausescu?
Asa o fi oare?
Pe atunci stiam o farmacie in cartier, astazi sunt 4-5-6 pe fiecare bulevard

16. Doar că nu am spus asta, iar numărul mare de farmacii arată și că există un acces la medicație ce nu exista pe vremea lui Ceaușescu. Și înainte de 1990, dar și în primii ani de după 1989, era foarte greu să găsești alte medicamente în afară de spirt, aspirină și piramidon. Nu pentru că era sănătoasă populația, ci pentru că se făceau economii uriașe la Ministerul Sănătății, pe cheltuiala sănătății oamenilor. Acum oamenii nu sunt mai sănătoși, dar cel puțin au acces la medicamente.

––

Morala
In mediile mai intelectuale, exista bun simtul, dar in fabrici, majoritatea erau de la tara.
Multumi-ti-i deci ca a adus atatia oameni la oras, ca sa se mai cizeleze.
Altfel si acum, eram tot „tarani de la tara”

17. De fapt este exact pe dos. A explicat asta și Octavian Paler, a explicat-o înainte Horia Bernea, a explicat-o mai înainte și bietul Mihai Eminescu. A explicat asta, cu multe dovezi, Artur Gorovei. Etc., etc. Orașul este izvorul imoralității, satul era cetatea moralității. Nu la sat s-a strigat „Nu vrem bani, nu vrem valută/ Vrem ca Roman să ne f*tă!”, ci în fabricile lui Ceaușescu.

Iar ideea că intelectualismul are vreo legătură cu viața morală stă împotriva realității.
Din contra, intelectualismul a justificat imoralitatea în toate epocile.

Ca să dăm un exemplu, să îi vedem pe cei pe care i-a prezentat ca imorali Herta Müller, laureata Nobel pentru literatură, în 2010: pe intelectualii colaboraționiști. Care au fost „fruncea” și în timpul lui Ceaușescu (exemplu, Daicoviciu), dar și sub tovarășii lui Ceaușescu – de la Iliescu la Constantinescu sau Johannis. De aia au și sărit arși Liiceanu, Pleșu, Manolescu, de prezentarea Hertei Müller, de aceea a încercat să devieze critica spre alții Cărtărescu.

Dar ca să nu ne pierdem în cazuri, să luăm un studiu paradigmatic: Datinile noastre la naștere, de Artur Gorovei, București, 1909. Aici d-sa arată prăpastia valorică dintre oraș și sat: satul iubește familia și copiii, orașul vrea uciderea copiilor în pântece pentru că împiedică distracția.

Și de această dată lucrurile sunt exact pe dos decât văd ceaușiștii: orașul imoral a otrăvit satul moral. Iar forțarea sătenilor în câmpul muncii a distrus cetățile morale ale națiunii noastre. Deci în loc de mulțumiri Ceaușescu merită anatema pentru acest fenomen.

––

Apropo, 95% dintre apartamente le-a construit el.
Si erau date oamenilor, gratuit
Astazi te inrobesti la credite pe 30 de ani.
E bine si asta?

18. Cine minte în asemenea hal merită un loc adânc în Iad: Ceaușescu nu „a construit el” nimic și nu „a dat gratuit” nimic. Totul a fost construit de sclavii Comunismului și totul a fost plătit de oameni de mai multe ori. Suntem aici în gândirea comunistă tipică: Partidul și Statul pun sclaveții să construiască din materialele poporului ceva, apoi îi pun să plătească acel ceva, după care spun „iată ce v-au dăruit Partidul și Statul”. Apartamentele construite de oameni le erau „date” cu chirie sau vândute la prețuiri uriașe pentru salariile vremii. Singurele excepții erau oamenii dictaturii. Adică cei veniți pe tancurile sovietice și declarați peste noapte Români, agenții Moscovei – precum Ceaușescu – și alții asemenea. Doar că ei, de obicei, nu voiau apartamentele comuniste, ci casele făcute de oameni înainte de Comunism. Și jefuite de la aceștia de Partid, în numele „egalității” care nu a existat niciodată.

Creditele pentru plata unui apartament țineau, ca și astăzi, zeci de ani. Cu aceleași excepții amintite mai sus: turnători, securiști și alții asemenea.

Iar aberația logică după care dacă acum e rău înseamnă că sub Ceaușescu a fost bine ține de o abisală lipsă de gândire. E ca și cum ai spune că era bine sub Hitler pentru că era rău sub Stalin.

Singurul adevăr din aceste afirmații, greu de extras dintre minciuni, este că sub Comunism s-au făcut foarte multe blocuri: Românii dinainte de Comunism erau, încă, prea deștepți și liberi ca să fie înghesuiți în pușcăriile numite blocuri.

––

Sport. Daca se obtineau rezultate cu stomacul gol si astazi nu se obtin cu stomacul plin, oare cum e mai bine?

19. Evident că este mai bine fără rezultate dar cu stomacul plin. Iar cel mai bine este cu stomacul plin și rezultate.
Întrebarea este ridicolă și ține de trăirea în puf. Sătulul nu înțelege foamea.

––

(PS. Mai toti aveau pe cineva la tara, de unde luau o gaina, un porc, etc, taiat pe sub mana)

20. Această afirmație este atât de imbecilă încât este cutremurătoare. Pentru că

a) recunoaște că Regimul Ceaușescu, pe care îl apără, era atât de ticălos încât omul nu își putea tăia animalele crescute de el decât „pe sub mână”.

b) crede că o găină și un porc pe an la o familie ajung pentru ca cineva din familie să facă sport în condiții bune.

––

Serios? Atat de prost era poporul incat sa il avem pe Ceausescu?
Plimbat totusi de Regina Angliei si primit de toti

21. Comuniștii au reflexul să ignore realitatea care îl contrazice. România era privită internațional, sub Ceaușescu, mult mai rău decât erau privite Bulgaria, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia sau Iugoslavia. Statele vecine nouă.

Normal că străinii îl primeau pe Ceaușescu: aveau de câștigat de pe urma lui.

Mândria ridicolă că s-a plimbat cu Regina Angliei ține de complexe de inferioritate de ciocoi disperat. Fală goală, traistă ușoară, cum zice poporul. Janos Kadar a obținut la Londra de nu știu câte ori mai mult pentru Ungaria, decât Ceaușescu pentru România. Dar până astăzi îndoctrinarea comunistă îi face pe unii să se mândrească, absolut rușinos, că Ceaușeștii au stat câteva minute în una dintre caleștile Casei Regale Britanice. Sărăntocii snobi sunt mândrii că au stat la masă cu boierul!

Exact de asta râde întreaga lume de noi, pentru că sunt (prea) mulți Români care leșină de mândrie pentru lucruri absolut formale și fără semnificație reală!

––

Si poate daca nu era el, acum erati vreun cioban sau porcar prin vreun sat de munte.
Cumva a ajutat sa nu mai stam la lumina lumanarii

22. 100% fals. În primul rând, am fost cioban și mi-a plăcut mult mai mult decât orice altceva. Din nefericire, duhovnicul m-a silit să iau altă cale. Altfel eram și acum fericit la oi, cu Biblia mea și treburile zilnice.
Din nou viziunea de crescut în puf, îngrozit de muncă și mai ales de orice muncă ce pare „de jos”. Exact ca admirația absolut ridicolă pentru că a avut Ceaușescu parte de câteva minute într-una din trăsurile regale.

Și, ca dovadă a desprinderii de realitate, în orașe, sub Ceaușescu, s-a stat ani de zile la lumina lumânărilor, lămpilor de gaz și a candelelor. Căci „tovarășul” tăia curentul ca să facă economie pe sănătatea Românilor.
Să nu știi asta, dar să iei apărarea lui Ceaușescu, iată calitatea educației comuniste!
QED

––

Uzine. Aveti de comentat la orice.
Daca le aveam, erau in urma tehnologic
Deci ne spuneti ca e bine sa nu le avem deloc

23. Imoralitatea tipic comunistă se vede și prin sofismele folosite pentru a atribui cuiva ceva ce nu a spus. Și a pretinde apoi că este un argument în discuție. Evident, atacul la persoană nu lipsește. Unul care se bagă în vorbă cu texte lungi și ridicole îl atacă pe cel care îi răspunde argumentat. Cică „are de comentat la orice”. În loc să zică „Da, să trăiți!” la toate absurditățile, așa cum cere Partidul Unic.

Și, evident, dacă erau uzine era necesar să nu fie în urmă tehnologic. O uzină rămasă în urmă tehnologic devine o povară care poate prăbuși un județ întreg. Deci, dacă faci o uzină pe spezele unui județ sau unei țări, trebuie să o faci profitabilă, altfel ești un criminal genocidar.
Și, mai ales, trebuie să o modernizezi constant, altfel rămâne în urmă tehnologic – adică duci la prăbușire un oraș sau un județ întreg, ceea ce, în lipsa unei înlocuiri eficiente, te face un criminal genocidar. Este exact ce a făcut Nicolae Ceaușescu: în numele ”economiilor” pentru fixul ”plătirii datoriilor” în termenii lui (absurzi) a anulat modernizările, cercetările care cereau cheltuieli etc.

––

Iliescu este cel care l-a sapat pe Ceausescu, deci nu era frate de arme

24. Iar sofisme! Comuniștii totdeauna se sapă între ei, mai ales dacă sunt frați de arme. Așa s-a întâmplat cu grupul lui Lenin, așa s-a întâmplat cu grupul lui Stalin. Pătrășcanu este un exemplu clasic, Ceaușescu de asemenea. Sau putem să ne uităm la Revoluția Franceză, făcută de Socialiștii vremii, ca să vedem cum s-au omorât între ei după cei au pus mâna pe putere (sau ca să pună mâna pe putere). Totdeauna Stângiștii sunt camarazi de arme până când au interesul să se sape. Pentru că doctrinele de Stânga sunt fundamentalist imorale.

––

Cum stiti ca Romania avea cea mai mare densitate de aparate video din lume?
Cam de unde aveti aceste cifre si statistici?
Suntem foarte interesati

25. De la Nicolae Ceaușescu, pe care l-am ascultat și văzut declarând acest lucru. El se lăuda cu aceste cifre în 1988 și 1989, fără să își dea seama că asta înseamnă că lumea îi urăște regimul. De la Televiziunea Națională Bulgară, ce a dat și ea cifrele în 1988 și 1989. De la Europa Liberă, care a prezentat aceleași cifre, doar că a arătat că sunt în defavoarea lui Ceaușescu.

––

Fals, cele 23 de milioane de avorturi nu implica timpul lui Ceausescu

26. Din nou se ajunge la patologic. Adică ceaușistul prezintă statisticile avortului. Statistici care arată că după Revoluție s-au făcut cca. 8,2 milioane avorturi, în timpul lui Ceaușescu cca. 6.5 iar în 1958-1966 7.5 milioane. Adică se ajunge la peste 22 milioane de avorturi cu Regimul Ceaușescu. Conform statisticilor prezentate de el. După care, la fel de convins ca de alte aberații, afirmă categoric „Fals, cele 23 de milioane de avorturi nu implica timpul lui Ceausescu”.

========================

Cam ăsta este nivelul de logică al susținătorilor lui Ceaușescu.
Pe scurt, Nicolae Ceaușescu a fost unul dintre agenții moscoviți pentru distrugerea României.
A fost împotriva Culturii Române adevărate, pe care a înlocuit-o cu o caricatură numită Cultura Socialistă Română. Adică a fost un dușman radical al Națiunii Române.
A fost un om rău și care a făcut mult rău.
Aceasta este realitatea.

A răspuns Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

După admiratorii lui Ceaușescu, Mihai Viteazul nu se ridică la înălțimea dictatorului comunist. Nici Ștefan cel Mare, nici Constantin cel Mare, pe scurt, nimeni dintre marii și micii eroi ai Românilor. Ce Horia, Cloșca și Crișan? Ce Avram Iancu sau Baba Novac? Ce Dabija, Mateevici sau Halippa?
Pentru ei Ceaușescu, ce a târât în pușcărie oameni pentru o glumă care nu îi plăcea, care a distrus familii și a otrăvit o țară cu imoralitate și corupție, este „cel mai mare erou pe care l-au avut Românii”.
Și zic ei asta pentru că nu (mai) sunt Români, ci Comuniști.
Iar Comunistul nu are altă nație sau religie decât Partidul. Nici alți eroi decât eroii Partidului.
Aceasta este calea morții.
Iar să-i cinstești pe cei care au făcut bine, de la eroii luptei anti-comuniste la Horia, Cloșca, Crișan, Atanasie Todoran și toți ceilalți, de la Sfinții Apostoli la sfinți ca Sofian Boghiu, Ilarion Felea și Dumitru Stăniloae,
Aceasta este calea vieții.

P.P.S. Acestea sunt statisticile avorturilor din România prin care d-l ceaușist credea că demonstrează că Ceaușescu a fost bun și că cifra de 23 de milioane de avorturi nu include epoca Ceaușescu:

NEDUMERIRE de Mihai Gh. Aldea

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

NEDUMERIRE

Duminică după prânz. Caniculară zi de iulie. Căldură cum numai în București afli. Soarele copleșitor transformă aerul într-un fel de metal topit și când inspiri, tragi foc în plămâni.
Am patru ani și sunt cu părinții în tramvai. Nici geamurile laterale nu ușurează călătoria. Stau în brațele mamei, pe scaun. În jur, oameni uzi de transpirație, cu fețe triste, încruntate; tăcere grea, ochi închiși, parcă ar dormi toți. Tramvaiul se târăște aproape fără zgomot, parcă topit și el de căldură.

În această toropeală copleșitoare, brusc, un zgomot cadențat: un tropot de copite. Vine din spatele tramvaiului… se apropie… mai aproape… l-a ajuns.

Atunci am văzut minunea: paralel cu noi, doi cai negri, mari și frumoși, în trap săltat, cu pămătufuri negre pe cap, măști negre pe față, cu un fel de haine negre lucioase pe spinare și ținte aurii pe curelele negre. Cai mânați de un domn foarte serios, într-un costum negru impunător, cu un cilindru negru pe cap și cocoțat pe capra neagră a unei trăsuri.
Dar ce trăsură!
O minune strălucitoare, lăcuită negru, cu ferestre de sticlă curată ca lacrima, coloane aurite și, în dreapta și stânga domnului cu hățurile, doi îngeri din aur cu capetele plecate.

Am rămas o clipă cu gura căscată. Apoi am fost cuprins de o sinceră, amară și violentă indignare:
– Vezi, mă, tată, mă!… a răsunat glasul meu ca o trâmbiță de argint.
Am tras aer în piept și am reluat și mai tare, și mai ascuțit:
– Vezi, mă tată, mă! Tu nu m-ai plimbat niciodată cu trăsura asta!

Explozie! O explozie fantastică de râs, un râs colosal, aproape isteric, zguduia tramvaiul! Oamenii râdeau cu lacrimi și nu se mai puteau potoli.
Vatmanul speriat de zgomot și neștiind ce se întâmplă, a oprit mașinăria. Lămurit de ceilalți, a fost apucat de o criză nebună de râs cu sughițuri, se bătea cu mâinile peste burta revărsată și nu mai putea conduce.

Singurul om serios în toată nebunia asta eram eu: mă uitam total nedumerit și foarte indignat la toată lumea. Cine mă privea din greșeală, mă arăta cu degetul și hohotea și mai tare.

În fine, cu chiu, cu vai, am ajuns acasă, părinții într-o stare de veselie clocotitoare iar eu tot uimit și indignat.

Au trecut de atunci peste șaptezeci de ani, tot nu m-am plimbat cu trăsura aia și tot nedumerit am rămas. Chiar! Ce era de râs?

Mihai Gh. Aldea (1938-2023)

Mihai Gh. Aldea cu surorile și bunica Ana în 1941, cu doar câțiva ani înainte de Nedumerire

Peste

Mihai-Andrei Aldea6 comentarii
Mânăstirea Bârsana
foto: Mihai-Andrei Aldea

Peste

Peste argintul serilor
cu soare
peste grăbite
valuri și fecunde
privirea se înalță
peste stele
cu roditoare
ore și secunde.

Tăiat
de noapte
pare cursul zilei
Și rupte amintiri
și încercări.
Urcați pe-aripi
de vise luminate
peste rupturi
și cioburi
ne-nălțăm.

Ci, hai!
Să soarbem
fericirea încercării
a crucilor purtate
în osândă
De trepte
suferința e fecundă
Și poartă
strălucite
roadele răbdării.

Peste-ntuneric
sunt aproape
Zorii.

Mihai-Andrei Aldea

Sfinții îndrumători și ocrotitori

Mihai-Andrei Aldea7 comentarii

Românii din vechime știau că viața întru Dumnezeu este greu de dus pentru cei orbiți de patimi și păcat. Și că, prin urmare, este nevoie de îndrumarea sau călăuzirea și, bineînțeles, sfătuirea celor care deja au străbătut acest drum, deja au trăit o viață întru Dumnezeu.

Acești îndrumători sau călăuzitori puteau să fie și pe pământ – părinții care aveau o viață îmbunătățită. Dar mai ales erau cei din Ceruri, cei care biruind ispitele acestei lumi cuceriseră Împărăția lui Dumnezeu.

Astăzi mulți vor ca sfinții – și Dumnezeu, desigur – să îi păzească, să îi apere, să îi ocrotească. Dar se gândesc prea puțin, ori deloc, la urmarea lui Christos, la trăirea întru Dumnezeu, la ascultarea față de sfinți și de Cel Sfânt.

Ca o amintire a vieții înaintașilor, ca o chemare la a trăi asemenea lor și a le duce mai departe moștenirea, dau aici câteva îndeletniciri sau ocupații ori meserii mai vechi și mai noi. Cu sfinții care erau călăuzitorii și ocrotitorilor celor care își făceau îndeletnicirea sau meseria pentru Dumnezeu. Poate facem și noi ca ei.

Pentru oieri erau îndrumători și ocrotitori sfinți precum Proorocii Ilie, Elisei, David, Sfântul Apostol Andrei (socotit păstorul fiarelor, începând cu lupii), Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Dimitrie din Soluna (Săruna), zis și Izvorâtorul de Mir. Un sfânt al pielarilor (cu ramurile acestei îndeletniciri) și al oierilor (spre deosebire de alți păstori) este Sfântul Spiridon, Făcătorul de Minuni.

Aceeași sfinți erau îndrumătorii și ocrotitorii stăvarilor (crescătorilor de cai, măgari și catâri), văcarilor, bivolarilor, căprarilor etc. Căprarii mai ales (aici intrând și Românii care, cândva, mai creșteau cerbi și cerboaice) îl aveau la mare cinste și pe Sfântul Mucenic Mamant, care asemenea a păstorit peste capre sălbatice și cerbi, dar și pe Sfântul Ierarh Spiridon, care și ca episcop mai creștea capre și oi. Pentru stăvari, mai ales pentru cei din părțile Tisei și Dunării de Mijloc, dar și pentru stăvarii români de pe Nistrul de Sus, de pe Pripit (Pripiat) etc., era la mare cinste Sfântul Martin Romanul (episcop de Tours), fost călăraș1 în armatele romane.

Pe aceeași sfinți Andrei Apostolul, Mamant Mucenicul și Sfântul Dimitrie îi aveau îndrumători și ocrotitori învățătorii sau îmblânzitorii de animale; aceștia sunt cei care dădeau cândva Românimii caii învățați, câinii învățați, fiarele îmblânzite etc. Firește, unii dintre ei erau și stăvari, vânători ș.a.m.d.

Crescătorii de animale de casă, precum găinile, porcii, câinii, pisicile, porumbeii, rațele, gâștele și orice animale din curtea omului au ca îndrumători și ocrotitorii pe Sfinții Mucenici Gheorghe, Elmo (Erasmus), Dimitrie, Pantelimon etc.

Vânătorii cinsteau și se aflau sub călăuzirea Patriarhului Moise și Proorocilor David și Ilie, toți trei călăuzindu-și oamenii prin pustie prin mijlocul dușmanilor și fiarelor sălbatice. De asemenea (adesea și după ținta de seamă a lucrării lor2) i-au mai cinstit mult și pe Sfântul Apostol Andrei, pe Sfântul Mucenic Mamant, pe Sfântul Hubert de Leodium, pe Sfântul Eustațiu etc.

Grădinarii, pomarii, plugarii și vierii îl aveau în cinste în primul rând pe Sfântul Trifon, apoi și pe Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, pe Proorocul Ilie etc.

Stuparii, adică apicultorii cum mai sunt numiți astăzi, albinarii, lumânărarii (făcătorii de lumânări, adică) și săpunarii (adică cei care fac săpun) sunt din vechime sub călăuzirea și ocrotirea Sfântului Ambrozie de Mediolan (astăzi Milan). De asemenea îi cinstesc pe Sfântul Trifon (apărător împotriva dăunătorilor, de la gândaci la șoareci), pe Sfântul Prooroc Ilie (pe alocuri ținut mai aproape de albinari decât Sfântul Ambrozie), pe Sfântul Apostol Bartolomeu (de asemenea vechi ocrotitor al albinelor, bondarilor și păstorilor acestora), pe Sfântul Dimitrie etc.

Pe Sfântul Apostol Bartolomeu l-au ținut la cinste ultimele două milenii și făcătorii creștini de mursă3 și de mied (denumire pentru multe băuturi alcoolice având ca temelie mierea, de la unele dulci și slab alcoolice la altele seci și foarte tari, cu felurite variante).

Tot pe Sfântul Apostol Bartolomeu, alături de Sfântul Trifon, îi socoteau îndrumători și apărători cei care se îndeletniceau cu facerea vinului. La fel cei care făceau sicheră, adică cidru. În multe părți Sfântul Trifon este socotit patronul viticultorilor și mustarilor sau vinarilor.

Cei care se îndeletniceau cu ostășia îi aveau, firește, pe sfinții militari, începând cu amintiții mai sus Gheorghe și Dimitrie, dar și pe Sfinții Arhangheli și pe Sfinții Împărați ai Românilor (începând, bineînțeles, de la Constantin cel Mare).

Cei care făceau parte din cler, fie ca zugravi (pictori) bisericești, ca citeți, gropari, ipodiaconi, diaconi, preoți sau chiar vlădici (episcopi), îi aveau ca îndrumători și ocrotitori pe Sfinții Apostoli, pe Sfinții Trei Ierarhi și/sau pe alții dintre cei amintiți mai sus, ori alți clerici care au câștigat mai înainte Împărăția Cerurilor.

Pietrarii, dar și zidarii și constructorii (chiar și în lemn!) îl cinsteau dintre sfinți mai ales pe Apostolul Toma. Același Sfânt Toma este și patronul arhitecților și inginerilor constructori.

Pentru cărămidari un loc deosebit îl avea Sfântul Ierarh Spiridon, cel ce printr-o cărămidă a închipuit Sfânta Treime la Primul Sinod Ecumenic (de la Niceea, 318), prin lutul, apa și focul ce o alcătuiesc.

Rotarii, dogarii, tâmplarii și alți lucrători în lemn îl aveau ca îndrumător și ocrotitor mai cu seamă pe Dreptul Iosif – și nu de puține ori se lăudau că Însuși Domnul nostru Iisus Christos a fost lucrător în lemn! De asemenea mulți dintre ei îl țineau ca patron pe Sfântul Apostol Matia (mai ales la vechii Români din Dalmația, Epir, Acarnania, Etolia, Moreea și Candia).

Minerii sunt călăuziți și ocrotiți mai ales de Sfânta Mare Muceniță Barbara (Varvara), ea fiind cea mai vestită patroană a lor. De asemenea mai au pe Sfinții Mucenici Flor și Lavru șij pe Sfântul Cristofor (ca îndrumător la săpături ca să nu se dea de apă – mare – și ca apărător împotriva infiltrațiilor apei sau surpărilor aduse de aceasta).

Sfântul Jula, sau Giula, sau Gilă, sau Egidius (Giles ori Gilles în Occident) este unul dintre patronii făurarilor (fierari, aurari, argintari, potcovari etc.) alături de Sfântul Apostol Iacob, de Sfântul Spiridon (mai ales pentru aurari), Sfânta Mare Muceniță Barbara (Varvara) – aceasta mai ales pentru fierari –, Sfinții Mucenici Flor și Lavru (pentru fierari și bijutieri) etc.

Armașii, adică făuritorii de arme și armuri, ca și rotarii făcători de scuturi, meșterii făuritori de arcuri și săgeți etc., stau din vechime sub călăuzirea și ocrotirea Sfântului Arhanghel Mihail.

Tot sub îndrumarea și ocrotirea Sfinților Mucenici Flor și Lavru se află din vechime sobarii și coșarii, cei prin care se ține sub stăpânire focul; de asemenea și făcătorii de cuptoare (mari) sau, cum li se zice astăzi, furnale.

Podarii, adică cei care asigură trecerea apelor pe poduri umblătoare (numite astăzi și pontoane) sunt sub ocrotirea Sfântului Cristofor, care s-a îndeletnicit de asemenea cu trecerea apelor. La fel constructorii de poduri și de diguri.

Împletitorii de coșuri (un meșteșug foarte trebuincios în trecut!) îi cinsteau mai ales pe cuvioșii din Egipt, mari împletitori de coșuri, începând cu Sfintul Cuvios Antonie cel Mare.

Ceasornicarii și alții care se îndeletnicesc fie cu măsurarea timpului, fie cu aparate ce fac asta, sunt sub îndrumarea și ocrotirea Sfântului Dionisie cel Mic (cel Smerit), de fel din Dicia (Dobrogea).

Pielarii, adică cei care știau să lucreze cu pieile și blănurile, împreună cu blănarii, curelarii, cojocarii etc. sunt patronați de Sfântul Ierarh Spiridon. Între pielarii de demult erau cuprinși și cei care făceau încălțăminte – deoarece tot ei făceau și curele, chimire și altele asemenea – astăzi numiți cizmari. Tot aici intrau și unii dintre cei numiți mai apoi papucari (făcători de papuci), dacă îi lucrau din piele – dacă lucrau cu pânzeturi și sfori papucarii intrau la croitori.

Croitorii îi au ca îndrumători și ocrotitori pe Sfântul Apostol Pavel, făcătorul de corturi, pe Măicuța Domnului, vestită pentru îndemânarea ei în cusut și împletit, pe Sfântul Martin Romanul (episcop de Tours).

Drumarii sau făcătorii de drumuri sunt călăuziți și apărați de Sfinții Apostoli (care au călătorit din Ierusalim până în Spania și India, și pe apă dar mai ales pe uscat) și îndeosebi de Sfântul Apostol Toma.

Scriitorii creștini sunt sub îndrumarea și călăuzirea Sfântului Prooroc David – și în mare a Sfinților Prooroci –, a Sfântului Ioan Evanghelistul, a Sfântului Apostol Pavel, a Sfântului Ioan Gură de Aur, a Sfântului Niceta Romanul și a Sfântului Ieronim (ca și a altor sfinți scriitori). La fel sunt tipografii, legătorii de cărți etc.

Solii sau curierii – cum sunt numiți astăzi –, poștașii vechi și noi (deci și olăcarii de altădată), transmisioniștii moderni și cei care lucrează în orice fel în transmiterea de mesaje, date etc. îl au ca patron, în primul rând, pe purtătorul de vești dumnezeiești Gabriel Arhanghelul.

Vindecătorii sau tămăduitorii sau medicii și-au îndreptat privirile și spre Sfântul Apostol Luca, spre toți doctorii fără de arginți (Ioan, Chir, Damian, Pantelimon, Cozma etc.) dar și spre făcători de minuni ca Sfântul Haralambie, Sfântul Nicolae, Sfântul Grigorie Luminătorul, Sfântul Pantelimon etc. De asemenea Sfântul Vasile cel Mare este patron mai ales al tuturor celor care lucrează în spitale, fie că sunt medici, asistente, tehnicieni medicali sau alt personal. Stomatologii sau vindecătorii (doctorii) de dinți mai au drept patron și pe Sfântul Patric.

Sfântul Mucenic Filimon este îndrumătorul și ocrotitorul actorilor. Un alt sfânt al actorilor este socotit Proorocul David, ca cel care, de nevoie, a jucat (și chiar foarte bine) anume roluri în fața unor mărimi ale vremii sale.

Sfântul Prooroc David, Sfânta Cecilia, Sfântul Andrei Criteanul, Cuvioasa Casiana, Niceta de Remesiana și Sfântul Roman Melodul sunt câțiva dintre îndrumătorii și ocrotitorii cântăreților (din gură și din instrumente muzicale), ai făurarilor de instrumente muzicale, ai compozitorilor și poeților etc.

Zugravii de biserici sau icoane, și de fapt toți pictorii iubitori de Dumnezeu, au ca îndrumător și ocrotitor în primul rând pe Sfântul Apostol Luca, cel care a zugrăvit primele icoane creștine.

Marinarii români îi cinstesc mai ales pe Sfântul Foca, pe Sfântul Apostol Pavel/Paul (scăpat de multe ori din naufragii prin dumnezeiască putere), pe Sfântul Isidor, pe Sfântul Cristofor și pe Sfântul Ierah Nicolae, pe Sfântul Elmo (Erasmus), iar în Apus și pe Sfântul Brandon (în ultimele decenii devenit mai cunoscut la noi, alături de Sfântul Patric (Patrick al Irlandei)4 și alți sfinți ortodocși din Vestul Europei).

Pescarii, în afară de Marele Pescar, stăteau sub călăuzirea și apărarea Sfinților Apostoli, foști pescari, și mai ales a Sfinților Apostoli Andrei, Petru și Ioan.

Negustorii îi aveau ca îndrumători și ocrotitori pe Sfinții Nicolae al Mirelor și Cristofor (ocrotitori și ai tututor călătorilor) și pe Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava (care a fost el însuși negustor).

Pentru vameși primul sfânt rămâne totdeauna Sfântul Apostol Matei, vameșul venit la Credință din adorație față de Mântuitorul. Tot el este patronul contabililor și al tuturor celor ce lucrează în finanțe. În vechime era cinstit de către vistiernici (un fel de bancheri ai vremurilor de demult) și Patriarhul Avraam, cel care a administrat multă avere cu înțelepciune și deplină lipsă de lăcomie.

Învățătorii au, alături de Marele Învățător Iisus Christos, mulți sfinți care le sunt călăuzitori și ocrotitori: de la mulți sfinți ierarhi (Ambrozie, Ioan Gură de Aur, Grigore Luminătorul, Vasile cel Mare, Grigore cel Mare, Niceta de Remesiana etc., etc.), la Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, Sfântul Prooroc David și nenumărați alții. Aceeași sfinți îi patronează pe ucenici (alături de sfinții meseriei lor), pe elevi și pe studenți (doctoranzi etc.).

Sfetnicii îi aveau ca îndrumători și ocrotitori pe Patriarhii Avraam, Isac și Iacob, pe Sfântul Prooroc David și ceilalți prooroci, pe Sfântul Ioan Botezătorul, pe Sfântul Apostol Pavel, pe Sfinții Mucenici Serghie și Vah, pe Sfinții Ierarhi Silvestru și Ambrozie, pe Sfântul Daniil Sihastrul, pe Sfântul Antim Ivireanul etc.

Inginerii îți găsesc sfântul care îi patronează după specializarea lor – cei specializați în construcții, asemenea constructorilor, cei specializați în minerit asemenea minerilor etc. Electricienii și toți cei care lucrează cu energia electrică sunt sub îndrumarea și ocrotirea Sfântului Prooroc Ilie. Toți aceștia sunt și sub ocrotirea Sfântului Patric al Irlandei.

Pompierii sau stingătorii de pojar (incendiu) sunt din vechime sub călăuzirea și ocrotirea Sfântului Florian (prăznuit pe 4 mai). Acest străbun al Românilor, născut aproape de malurile Dunării, a fost nu doar un mare general roman ci și unul dintre cei mai buni conducători ai unităților de stingere a incendiilor din armata romană (acestei armate îi reveneau misiunile ce sunt astăzi ale pompierilor). De asemenea îl au ca patroni și pe Sfântul Prooroc Ilie și pe Sfântul Iosif de la Partoș.

Bombagii – după numirea veche românească –, adică artileriștii și tanchiștii de astăzi, precum și geniștii, o cinsteau mult pe Sfânta Muceniță Barbara (Varvara), dar și pe Sfântul Prooroc Ilie.

Judecătorii au ca îndrumători și ocrotitori, în afară de Marele Judecător, pe Sfântul Prooroc Ilie, pe Sfântul Ioan Botezătorul, pe Sfântul Apostol Pavel, pe Sfântul Ambrozie al Mediolanului, pe Sfântul Ioan Gură de Aur etc.

Sfântul Ambrozie al Mediolanului este socotit și patronul avocaților, alături de Sfântul Apostol Pavel, de Sfântul Iustin Martirul și Filosoful etc.

Informaticienii și progamatorii, ca unii ce lucrează cu informația în formă electronică, sunt sub îndrumarea și ocrotirea Sfântului Arhanghel Gavriil și a Sfântului Prooroc Ilie.

Bucătarii și gospodinele, alături de Măicuța Domnului (ea însăși gospodină și bucătăreasă), îl au ca ocrotitor pe Sfântul Eufrosin Bucătarul (11 Septembrie).

Pentru ale lor sfinte rugăciuni și cu ale lor sfinte învățături, Doamne ajută-ne să facem voia Ta și ne miluiește pe noi!

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Așa cum am spus la început, această înșiruire nu este întreagă. Dacă cineva nu își găsește sfântul călăuzitor și îndrumător al îndeletnicirii sale, este liber să îl amintească în comentarii. Și, după putere, voi încerca să întregesc lista. Mulțumesc pentru înțelegere și ajutor!

1Călăraș este denumirea românească pentru luptătorii călare (cavaleri, cum li se spunea în Apus).

2Dintotdeauna vânătorii au fost și păzitori ai bunei rânduieli a firii, adică a naturii sau sălbăticiei.

3Mursă = (lat.) băutură din sucuri de fructe sau sevă (de arțar, de viță de vie etc.), amestcate cu miere și alcoolizate (controlat).

4Amintim faptul că Sfântul Patric(k) este un sfânt ortodox, unul dintre cei care au apărat Biserica lui Dumnezeu din Apus de invoațiile papiste, pricină pentru care a fost urât de mulți dintre promotorii lor.

Gânduri despre stat

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

– Din secolul al XVIII-lea încolo statul a fost schimbat tot mai mult după dorințele Stângii; pas cu pas a devenit o armată de tâlhari.

– Statul adevărat este cel care e stăpânit de popor; statul care stăpânește poporul este o armată de tâlhari, este un sistem de ocupație, exploatare și distrugere (morală, socială și fizică) a oamenilor obișnuiți.

– Deosebirea dintre statul care este al oamenilor și statul care este al tâlharilor se vede în nenumărate fapte de zi cu zi; dar trebuie să vrei să vezi.

– Statul care impune taxe și impozite duble – sau multiple – și care nu le justifică extrem de transparent cetățenilor este un stat tâlhăresc.

– Un stat cinstit va lua toate măsurile ce schimbă viața cetățenilor doar cu voia acestora.

– Referendumurile sunt ușor de făcut, fără cheltuieli mari, cel puțin de peste o jumătate de secol; statele care pretind că este greu sau costisitor să faci referendumuri sunt state tâlhărești.

– Un stat care pretinde că apără sau protejează ori garantează proprietatea, dar introduce impozit pe proprietate, este un stat mincinos, tâlhăresc și, desigur, comunist; impozitul pe proprietate înseamnă că de fapt proprietatea este a statului, iar „proprietarul” este doar un chiriaș (ce va dispune de „proprietatea” sa doar atâta vreme cât plătește proprietarului real, statul tâlhăresc).

– Un stat cinstit va pune taxe și chiar impozite* doar pe venituri – ceea ce nu este totdeauna drept, dar lasă loc demnității și, bineînțeles, proprietății; altfel spus, este forma cea mai decentă a susținerii financiare automate a statului cinstit de către cetățeni.

– Ideal, statul cinstit va pune taxe doar pe veniturile la a căror realizare are un merit, sau pentru serviciile pe care le prestează.

– Impozitul este un permanent abuz atunci când nu este
a) justificat absolut clar în fața cetățenilor
și
b) aprobat oficial de cetățeni (printr-o formă sau alta, totdeauna clară, de referendum).
Impozitul poate fi îndreptățit atunci când statul (cinstit) sau puterile locale trebuie (cinstit!) să facă față unor cheltuieli ce le depășesc bugetul: calamități naturale mai mari decât cele prevăzute sau neprevăzute, războaie mai grele decât cele pentru care s-au pregătit etc. Dar toate aceste trebuințe de stat sau locale vor fi totdeauna înfățișate cinstit cetățenilor – și, pe cât se poate, vor fi aprobate de aceștia.

– Statul tâlhar se va ascunde mereu în spatele „excepțiilor” ce îi îngăduie să ocolească cetățenii.

– O dovadă simplă a cinstei unui stat o aflăm în purtarea dregătorilor, adică funcționarilor publici, față de cetățeni: în orice stat cinstit ei sunt numiți prin concursuri cinstite și se poartă cu demnitate și dăruire față de cetățenii pe care îi slujesc.

– Un stat cinstit este alcătuit nu doar din instituțiile de stat, care sunt, după dreptate, simple unelte ale voinței cetățenilor, ci și din toți cetățenii cu drepturi depline; acest ideal realizabil este prins în denumirea oficială a Statului Roman, adică Senatus Que Populus Romanus ori Senatus Populus Que Romanus (S.P.Q.R. = Senatul Și Poporul Roman) – în Evul Mediu Românesc în forma Sfatul Țării și Țăranii**.

– O deosebire simplă și clară între un stat cinstit și un stat tâlhar este datoria de a purta arme pe care o au toți cetățenii cu drepturi depline: dacă un om are (are?) discernământul necesar pentru a alege și a fi ales, are și discernământul necesar pentru a purta arme ca să își apere libertatea, familia, Țara; bineînțeles, dacă nu are unul dintre aceste două discernăminte, nu îl are nici pe celălalt – deci acela care nu are dreptul să poarte arme nu are dreptul nici să aleagă sau să fie ales, nici să ocupe funcții publice etc. În Româniile vechi, un țăran (=cetățean) dezarmat era un trădător ce ce nu voia să își apere Țara.

– Statul care se teme de înarmarea cetățenilor săi este un stat tâlhar, ce
a) fie recunoaște drept cetățeni cu drepturi depline oameni iresponsabili (ca să se folosească de aceștia împotriva celor sănătoși la cap și cinstiți)
b) fie recunoaște că este un sistem de ocupație ce se teme de împotrivirea poporului.
Un stat cinstit este expresia poporului și nu se poate teme de acesta (evident, poporul este alcătuit din oamenii sănătoși la cap, adică oameni cu discernământ).

Mihai-Andrei Aldea

====================================================================

* Taxele sunt sume ori produse cerute de stat (sau puteri locale) ca plată pentru servicii oferite (prestate) sau pentru beneficiile obținute din acestea [de către beneficiari, evident]. Impozitele sunt sume ori produse cerute de stat (sau puteri locale) pentru nevoile sale, chiar dacă cetățenii nu beneficiază cu nimic de pe urma satisfacerii acelor nevoi (de exemplu, posturi inutile în Guvern, Administrație sau alte instituții de stat); impozitul se numea în trecut și bir sau tribut. Delimitarea dintre taxe și impozite se șterge tot mai mult în statul de stânga (comunist) în care cetățeanul nu are dreptul să dispute mulgerea sa de către „autorități”.

** În Limba Română țăran înseamnă om al Țării cu drepturi depline; din clipa în care cetățile și orașele au fost ocupate de străini, țăranii au devenit cei din afara cetăților și orașelor, adică păstorii, plugarii, țapinarii, stăvarii, olarii, pietrarii, grădinarii, pescarii și ceilalți Români de prin târguri, sate, cătune, triburi călătoare etc.