Etichetă: Critică

O poveste care să vă aducă aminte de frumusețea vremurilor de altădată, de… „Drumul spre Vozia”!

Mihai-Andrei Aldea1 comentariu

De curând am descoperit o nouă serie scrisă de un autor român contemporan, o serie formată din trei volume: Cei trei și Pădurea cea Mare, Cei trei și luptele Deralei, Prin coline și neguri.

Sper că vă amintiți peripețiile celor trei buni prieteni – Dan, Mitu și Surdul, care au plecat din satul lor natal, Șindrilița, spre Vozia, străbătând Pădurea cea Mare, aflând în drumul lor noi locuri, oameni și obiceiuri, încercând să se familiarizeze cu acestea și să treacă cu bine peste obstacolele întâlnite la tot pasul. Despre primul capitol al poveștii, despre curajul și iscusința celor trei, despre locurile sălbatice și magice v-am vorbit în recenzia primei cărți, Cei trei și Pădurea cea Mare. Un început promițător, o călătorie palpitantă, misiuni fascinante. Acum este timpul să aflăm cu ce sunt nevoiți să se confrunte eroii noștrii preferați în luptele Deralei.

“Se pregătiseră toată copilăria pentru a străbate Pădurea cea Mare, apoi Derala și oricare alte ținuturi, ca să ajungă în Vozia, cetatea cea mare despre care se spunea că este chiar la marginea lumii, la țărmul la care se întindeau două mări, două mări ce înconjurau lumea.” 

“Nu se știe unde mergeau și de ce plecaseră de acasă, povestea un bătrân la o șezătoare, dar Pădurea cea Mare îndată i-a recunoscut, căci îi aștepta de multă vreme. Ei erau cei meniți să o scape de blesetemul cel urât al Nălucilor…”

În călătoria lor anevoioasă, își găsesc noi persoane de încredere, pe care se pot baza la nevoie și cu care lucrează extrem de eficient împreună, uneori în tandem, de parcă ar fi fost pregătiți pentru acest lucru. Însă, așa cum se întâmplă în realitate, uneori câștigăm ceva, pentru ca mai apoi să pierdem altceva, iar cei trei se văd nevoiți să facă față unor noi dezamăgiri și trădări din partea unor persoane pe care odinioară credeau că se pot baza. De parcă viața îți râde în nas și îți arată că nu poți avea ceva fără a pierde altceva sau pe altcineva, la care chiar țineai. Din acest punct de vedere, dar și remarcând multe alte lucruri asemănătoare pe parcursul lecturii, volumul îmi pare foarte realist și convingător, deși face parte dintr-un roman fantastic. Însă autorul este un bun cunoscător al firii umane și împărtășește cititorului cunoștințele sale, cărora le dă glas prin intermediul poveștii de față.

Volumul Cei trei și luptele Deralei este mai complex și mai surprinzător decât precedentul, întrecându-mi toate așteptările, transportându-mă încă de la primele pagini în fantastica lume… continuarea aici… 

Recenzie la „Cei trei şi luptele Deralei„, semnată Alexa Ioana şi apărută pe blogul Twistinmysobriety… 

 

Magazin DSV                                                                                                         The Way to Vozia…

Îndem la luptă

O frumoasă poveste despre curaj, prietenie și onoare, despre… „Drumul spre Vozia”!

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

„Pădurea cea Mare nu e doar ciudată, ci și cunoaște unele lucruri, pe care nici omul nu le știe despre sine. Și aceasta poate fi foarte rău. Sau bine?”

Așa începe primul capitol din această carte, o carte în care ni se vorbește despre o călătorie (inițiatică), o pădure (care își are propriile secrete) și trei prieteni.

Șindrilița este locul din care Dan, Mitu și Surdul, trei prieteni nedespărțiți plecă spre Pădure, pornind la drum spre a cunoaște tainele codrului și a se familiariza cu pământurile acestuia, ignorând poveștile înspăimântătoare care se spun despre Pădure.

Pe parcursul drumului, cei trei prieteni se văd nevoiți a înfrunta pericolele naturii, aflând pe propia lor piele că nu este ușor să răzbești departe de confortul casei. Cu toate acestea, Dan are o misiune de îndeplinit, o misiune cu totul diferită față de motivul pentru care plecaseră cei trei la drum. Iar tovaărșii lui, aflând acestea, nu îl lasă de izbeliște, ci se angajează să-l urmeze în călătorie, fie chiar de or pieri toți trei.

Cuvântul dat este sfânt pentru Dan, chiar dacă la început nu știe exact ce a promis. Dintre cei trei, Dan este cel mai cumpătat și cel mai înțelept, deși nu poate fi considerat puternic, precum prietenul său Surdul, dar categoric este puternic în alte moduri.

„De mic fusese cu gândul la ea (..) Poveștile și istorisirile despre ea – care în mintea lui erau totdeauna deosebite unele de altele – le ținea minte pe de rost de cum le auzea. Nimeni nu l-ar fi putut întrece în poveștile despre Pădurea cea Mare, deși era doar un copil (..) Nu avea o foarte mare putere, așa cum aveu alții. Surdul, de pildă, era renumit pentru puterea sa. Mitu, deși renumit ca guraliv, era, de asemenea, temut pentru iuțeala cu care sărea la harță și să te ferească Dumnezeu de loviturile lui ! Dan era departe de ei. Și totuși, pe asuns, și Mitu, și Surdul se temeau de el. În luptele pe care doar între ei le dădeau,agerimea și înțelepciunea lui Dan biruiau întotdeauna.”

Motivul prieteniei, motivul călătoriei, motivul misiunii. Acesete trei elemente, aceste trei motive le-am perceput drept principalii pioni pe care este zugrăvită povestea.

Pădurea cea Mare îi farmecă și îi înspăimântă deopotrivă, îi atrage și îi intrigă. Visurile pe care le aveau de mici, de a cerceta și de a cuoaște mai îndeproape pădurea, nu sunt anulate de nenumăratele pericole, anunțate cât și neanunțate ale codrului:  ființe sălbatice și necunoscute ce sălășluiesc în adâncul pădurii și ies la iveală din ce în ce mai des și, culmea !, chiar și în miezul zilei. continuarea aici… 

Recenzie la „Cei trei şi Pădurea cea Mare„, semnată Alexa Ioana, blogul Twistinmysobriety … 

 

Magazin DSV                                                                                                         The Way to Vozia…

Îndem la luptă

O noapte ca o piatră despletită, de Marin Sorescu

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

 

A venit o noapte ca o piatră albastră,
Despletită.
Şi mai era acolo şi un turn.
Un turn cu geamuri rotunde, nesparte şi cafenii.
Omul acela cu privirea de colţ de cremene
Când a dat cu ochii de noapte,
Aceasta s-a împleticit,
Gata să intre în pământ.
Dar a venit un om care
Cand i-a călăuzit celuilalt o palmă albastră
Peste privire
I-a umplut ţeasta de gânduri.

Eu eram şi unul şi celălalt:
Am privit în fântâna sufletului
Şi m-am văzut rătăcind
Între obtuz şi isoscel.
Am avut totuşi curajul
Să trag o perdea între mine şi eu
O perdea mare, impădurită.
Şi cerul s-a umplut deodată de cozi de păun.
Şi cine ştie, poate că erau stele?

Atunci mi-am adunat toate fulgerele
Mâniei
Şi am înţepat turnul
Drept în ferestre…
S-a făcut praf, l-am luat în palmă
Şi l-am suflat în patru vânturi.

Cerul era plin de cozi de păuni,
Pentru că erau chiar gândurile mele
Care dădeau strălucire aerului.

Apoi mi-am luat din cui
Paloşul versului şi am plecat
Pe străzile oraşului
Să râcâi
Umbra pomilor de pe trotuare.

Ca să fie şi mai multă lumină.

Marin Sorescu

Poezia a fost scrisă de Marin Sorescu (1936-1996) Marin Sorescu.jpg
în armată şi, din câte se pare, fusese pierdută până acum. Mihai Ion Petre Aldea (n. 1938), a primit-o fiind în armată:
„… in 1959 eram militar in termen. Un coleg de armata mi-a spus ca are un prieten care vrea sa ajunga poet! Si are de la el o poezie (era scrisa la o masina de scris cam rablagita). Ce parere am despre ea (poezia). Recunosc ca am avut o parere buna! Habar nu aveam la ora aia cine este sau o sa fie Marin Sorescu.”
El însuşi autor de versuri (a se vedea aici, aici şi aici câteva exemple din adolescenţă), Mihai Aldea a păstrat pagina pe care trăia, scrisă la maşină, poezia care îi plăcuse. În timp rătăcind-o printre caiete şi cărţi… A regăsit-o de curând şi a publicat-o pe facebook, dându-mi permisiunea de republicare. 
Din câte am căutat, se pare că poezia este inedită. Debutul lui Marin Sorescu este socotit, de obicei, a fi cel din 1964, astfel încât O noapte ca o piatră despletită, scrisă cu cel puţin 5 ani mai devreme, capătă o valoare particulară. Lăsând criticilor de profesie analiza poemului, ne bucurăm de recuperare acestui fragment din opera marelui literat român şi împărtăşim această bucurie cititorilor.

Drumul spre Vozia. Dezbatere BCU, 30 Octombrie 2017. Video

Mihai-Andrei Aldea1 comentariu

Prima parte a „Dezbaterii: Drumului spre Vozia” a scriitorului Mihai-Andrei Aldea.
Invitaţi: Oliviu Craznic, Ana-Maria Negrila, Alexandra Medaru, Ioana Aldea.
Imagine: Valentin Goran