Etichetă: Comunist

Binele Comunismului (03). O scrisoare de tată (II)

Mihai-Andrei Aldea4 comentarii

Am publicat în numărul trecut al seriei o scrisoare din Noiembrie 1985.
Aceasta a fost scrisă de Mihai-Ion-Petre Aldea (nume de scriitor/poet Mihai Gh. Aldea) și trimisă „la Partid” la sfârșitul lunii amintite. Deoarece credem că pentru cititorul de astăzi textul poate să fie neclar, am socotit folositor să aducem unele lămuriri:

a. Era practic interzis înainte de 1989 ca un cetățean să se plângă de Partid, Stat, Guvern, Președinte etc. Orice act de acest fel era tratat ca o acțiune împotriva regimului și se pedepsea după vrerea autorităților.

b. Erau permise plângeri personale și la persoană. Ceva de felul „angajatul X mi-a făcut/zis cutare lucru”. Chiar și acestea, însă, trebuiau făcute astfel încât să nu pară o critică a regimului! Ba pe cât se poate trebuia subliniat că fapta contravine politicii de Partid, Stat etc.

c. Plângerea trebuia să fie punctuală, limitată. Prea multe puncte te declarau „nemulțumit”, sau chiar „răzvrătit”, deci împotriva regimului. Și se soldau cu pedepsirea ta, cu sau fără pedepsirea celor vinovați.

După cum se poate vedea, scrisoarea Un orășel de provincie în TITAN (numită de noi O scrisoare de tată) încalcă toate aceste reguli fundamentale.
Riscul pentru autor era mare: în cel mai bun caz mustrare din partea superiorilor de la locul de muncă și sancțiuni financiare; în cel mai rău caz pușcărie și pedepse pentru membrii familiei.

Încercând să se apere de cel mai rău caz, autorul începe cu o captatio benevolentiae:

”Este bine că trăim civilizat în blocuri cu încălzire centrală și apă curentă. Este bine că gătim învârtind butoanele aragazului. Este bine că ne luminăm apăsând comutatoarele electrice.”

Doar că textul arată că, departe de a se trăi civilizat în acele blocuri, se trăia în condiții cumplite, necivilizate. Iar „realizările” enumerate există doar uneori și parțial, după cum se vede în document (confirmat, de altfel, de nenumărate alte surse).
Tot pentru captarea bunăvoinței cititorilor sus-puși ai scrisorii, autorul folosește în încheiere o frază ceaușistă, repetată de dictatorul vremii. Care pretindea și să lăuda că prin distrugerea satelor și mutarea forțată a oamenilor în blocuri le-ar fi asigurat ”condiții de viață echitabile, socialiste, comuniste”.
Ca urmare, autorul insinuează că nu cere nimic altceva decât respectarea „voinței Conducătorului”, sau cel puțin a declarațiilor acestuia.

Însă realitatea descrisă este cumplită, iar locuitorii de astăzi ai României cu greu și-o pot închipui (cu excepția unui procent mic de oameni extrem de săraci).

Faptul că magazinele alimentare, numite de Comunism, ingenios, „Alimentare”, ofereau pe rafturi (pct. 1 din scrisoare) doar „oțet, bulion și gemuri” (sau, respectiv, „oțet, bulion și compoturi”) este o realitate bine atestată. Este adevărat, acestea erau așezate frumos, rânduri-rânduri și piramide, ca să fie „Alimentarele” pline cu ceva. Este adevărat, în spatele tejghelei se mai găsea „câte ceva”, pe sub mână. Tot adevărat este că mai apăreau și dispăreau iute, meteoric, produse mult căutate precum săpunurile „de rufe” sau „de spălat”. Însă în esență, în uriașa majoritate a timpului, acestea erau produsele de pe rafturi.

„Aprozarele” ar fi trebuit să fie locurile de cumpărat legume și zarzavaturi pentru locuitorii cartierelor. În realitate, aceștia băteau drumul până la piețele în care, la tarabe, țăranii își vindeau produsele. Pentru că în „Aprozare”, de obicei, cam bătea vântul. Cartofii veneau rar, ceapa și mai rar, alte produse erau rarități.

Lipsa apei era o regulă, prezența ei o excepție.
Fiecare casă avea ligheane sau găleți pline cu apă ca să poată goli veceurile de excremente. Se umplea cada cu apă, dacă dopul ținea, atunci când venea apa, ca să fie pentru când se oprea.
La cișmele și fântânile din orașe se făceau cozi de către locuitorii la bloc; priviți cu milă și temere de cei care încă aveau case cu curte.

Lipsa instituțiilor locale a fost și a rămas o problemă uriașă în toate cartierele comuniste. Aproape toate „completările” făcute după 1989 s-au datorat unor inițiative private, desigur.

Lipsa „luminii”, adică a curentului electric, era iar o constantă a vremii. În numele economiei pentru „plata datoriei externe” și „ocrotirea mediului”.

Dar cea mai grea problemă era frigul.
Caloriferele erau în cel mai bun caz dezmorțite cât să nu înghețe și să nu se spargă.
Mihai Gh. Aldea avea o mare pasiune pentru știință, prin urmare avea termometre (cu greu cumpărate) care să îi arate temperatura cât mai precis. Cele „6-7º C” în casă au fost constatate repetat, prin măsurători cu mai multe termometre.
Este adevărat că în instituții sau în fabrici/uzine se făceau un fel de sisteme de încălzire improvizate (se punea o rezistență lungă într-un locaș „în șarpe” săpat cu încăpățânare într-o cărămidă sau într-o bucată de BCA și gata „reșoul”). Doar că erau cam ilegale (și deseori „vânate” de Partid, căci „măreau consumul electric”). Și, totodată, erau imposibil de folosit în case atunci când se oprea curentul!

Ca urmare, copiii își făceau lecțiile în casă la 6-7º C, cât mai gros îmbrăcați, dârdâind, la lumina lumânării.
Iar când revenea curentul, auzeau la radio cântându-se „copiii României sunt cei mai fericiți copii”!

Toate aceste realități sunt pe scurt înfățișate în scrisoarea lui Mihai-Ion-Petre Aldea.
Scrisoare ce a avut cel mai bun destin pentru autor: a fost complet ignorată de autorități. Cel puțin oficial.
Rămâne însă ca un alt document, ca o altă mărturie, alături de nenumărate altele, pentru „binele Comunismului”.
Un bine strict declarativ.
Și în care cred numai cei care au uitat că pentru a o duce bine în Comunism trebuia fie să devii torționar sau colaborator cu torționarii, fie să furi, minți, înșeli din răsputeri, riscând mereu ca regimul să te pedepsească drastic pentru că te descurci.

(va urma)

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

Binele Comunismului (01)

Mihai-Andrei Aldea5 comentarii

Patriotica propagandă anti-românească încearcă de ceva vreme să ne convingă „ce bine era pe vremea Comunismului”. Peste trei sute de mii de Români încarcerați pentru Credință sunt „binele de pe vremea Comunismului”. Trupele sovietice în România, jafurile nesfârșite, violurile, crimele, tâlhăriile sovietice, sunt tot „binele de pe vremea Comunismului”. Zecile de pușcării și lagăre politice, cu condiții de o ferocitate extremă, sunt de asemenea „binele de pe vremea Comunismului”.

Ca fapt divers, chiar săptămâna trecută a vrut cineva să viziteze Memorialul Pitești, împreună cu copiii: să vadă cum petreceau deținuții politici Crăciunul. I s-a explicat la telefon că Memorialul Pitești este închis până la jumătatea lunii Februarie, deoarece este prea frig pentru personal.
Pe site scrie doar „Memorialul este închis iarna între 2 decembrie 2023 și 14 februarie 2024.”, fără explicația amintită, dar se subînțelege.

Că este prea frig pentru personal cred, căci am fost acolo în zile mai reci!
Dar este prea frig pentru personal deși există astăzi aeroterme și personalul are haine groase. Iar iarna este chiar blândă.
Gândiți-vă cum era în iernile grele ale anilor ’50 și ’60 ai secolului XX pentru deținuții îmbrăcați într-o zeghe zdrențuită. Fără alte haine, fără încălzire, fără perne, plăpumi etc. Și, mai mult, aproape fără mâncare!
Acesta este binele Comunismului.

Iar dacă vreun naiv sau vreun mincinos va spune
”Aceștia erau dușmanii sistemului, supușii Partidului o duceau bine!”
afirmația este de o absurditate dureroasă.
Pentru că în afara pușcăriilor și lagărelor politice exista închisoarea națională care era statul comunist.

(va urma)

Pr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Iată,

Captură de ecran de pe site-ul Memorialului Pitești www.pitestiprison.org/ cu programul de vizită. Vă îndemn din suflet să îl vizitați. Vă va ajuta mult să înțelegeți și Comunismul, și sfințenia celor care i s-au împotrivit, și faptul că Binele învinge.

Copiii acasă ori despre homeschooling

Mihai-Andrei Aldea5 comentarii

Sunt adevăruri ce trebuie spuse.
Unul dintre acestea este îndemnul:

Nu vă mai dați copiii la școală, educați-i acasă.

Homeschoolingul sau „învățarea acasă” este o tradiție veche în întreaga lume.
La Români, era întregită prin școala de duminică (sau de sâmbătă): preotul cu băieții, preoteasa cu fetele, se adunau în curtea bisericii unde se învățau, alături de gândirea sănătoasă și cuvântarea sănătoasă și cititul, scrisul, socotitul.
Cei care voiau mai mult, puteau să învețe și mai mult. Dar, după cum mărturisește cu năduf Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei, Românii alegeau, în uriașă majoritate, să se oprească la cele ale lor:
Biblia și rugăciunile, tâlcuirile Sfinților, datinile bătrânești, proverbele și zicătorile, basmele și basnele, doinele și baladele, snoavele, ghicitorile și legendele și tot așa; cititul, scrisul și socotitul se foloseau la nevoie. Cunoștințele folositoare se țineau în minte și în inimă. Și aproape toate, după cum vedem, se învățau în familie, la biserică, între rude și prieteni, într-un cuvânt, în obște (parohie).
Dar cei care voiau mai mult?
Cei care voiau să învețe un meșteșug, o meserie, ceva?
Cei care voiau să învețe limbi străine sau științe înalte?

Pentru meșteșugurile sau meseriile ce nu se puteau învăța în obștea părintească (natală), se afla ucenicie.
Adică se mergea la vreun meșter sau la vreo meșteră, și să dedea băiatul sau fata în grijă. Dacă se vedea că este copilul potrivit pentru meșteșug.
Și învăța astfel copilul, unul la unul, de la meșter(ă), tot ceea ce era de învățat, ba și ceva mai mult. Căci meseria se fură, adică trebuie să știi să preiei de la meșter(ă) dincolo de ceea ce se pricepe să îți arate, să îți spună.

Limbi străine?
O parte se învățau chiar în cătun ori sat.
De obicei fiecare preot știa ceva slavonă, sau latină, sau greacă veche – limbile internaționale ale vremii.
Iar pentru cei care voiau să învețe mai mult, ori altfel de științe decât cele cunoscute de fruntașii satului, erau felurite școli mânăstirești.
Mai „proaste” (mai simple), la mânăstirile mai mici, mai „înalte”, la mânăstirile mai mari. Sau chiar școli domnești (academii domnești) la „mânăstirile domnești”, precum Nucet (Cozia), Putna, Tismana, Neamț etc.
Doar că la aceste școli mânăstirești mergea omul (bărbat sau femeie) atunci când era destul de mare (și de chibzuit). Undeva după 16 ani, de obicei după 18.

Stânga, Socialiștii, Comuniștii etc., au preluat școlile de la Biserică și oameni.
Au zis ei că oamenii sunt prea proști ca să știe ce au de învățat. Hotărăsc ei, luminații și iluminații geniali, ce trebuie să învețe omul. Obligatoriu! Dar pe banii oamenilor, bineînțeles – din care și-au tras totdeauna partea cea mai mare pentru trăsuri și cai, sau pentru mașini mai apoi, pentru neveste, copii, amante, copii din flori, rude, relații, plimbări, vacanțe, case, castele, ospețe și tot așa.
Cumva, în iluminarea adusă de școala obligatorie a statului, libertatea oamenilor s-a tot împuținat. În numele progresului, siguranței, bunăstării.
Doar că oamenii, deși înconjurați de sclavi mecanici, electro-mecanici sau electronici, deși cu apă și căldură la robinet sau lumină la buton, sunt tot mai slabi, mai nefericiți, mai sclavi.

La început, căci fără momeală peștele greu se prinde, școlile de stat erau făcute să pară „pentru oameni”. Se alegeau, adică, pe cât mai mult cu putință, dascăli pasionați. Adică oameni care cu tot sufletul voiau să îi învețe pe copii lucruri bune. Și chiar se promovau, prin programa școlară, lucruri bune. Astfel încât orice împotrivire față de școala de stat să pară nebunie.
Apoi, pas cu pas, au început să se schimbe și felul în care erau aleși viitorii dascăli, și felul în care erau pregătiți, și programa școlară… totul. Astfel încât să se asigure statului producția de sclavi.
Dascălii adevărați au rămas – și rămân – ca niște oaze într-un deșert cumplit.
Ca niște oaze… și ca momeală pentru pești.

Dar, dincolo de trecut, ce se întâmplă astăzi?
După observațiile mele, după ceea ce am auzit de la mii de copii aflați în școli sau absolvenți ai acestora, școlile, și mai ales liceele, au devenit o cloacă împuțită.
Pricină pentru care sfătuiesc și îndemn pe părinți să își educe copiii acasă; să facă, după cum se spune mai nou, homeschooling. Sfat și îndemn asupra căruia voi reveni mai jos.

Acum vreo o lună de zile, m-au întrebat câțiva părinți la ce liceu să se gândească pentru copiii lor (aceștia nu erau de față). Și am dat același îndemn: încercați să găsiți un mijloc pentru școala de acasă, căci e de mii de ori mai bine decât în liceu. Au fost uimiți de părerea mea proastă față de sistemul liceal al statului zis român. Le-am explicat faptul că încă din clasele de gimnaziu pornografia și drogurile se răspândesc puternic printre elevi; că există foarte multă violență fizică și psihică. Și că în liceu acestea sunt deja mod de viață. Că elevii, în uriașă majoritate – din experiența mea, peste 90% dintre elevi –, ies din liceu având experiența drogurilor și căzuți în desfrâu. Desfrâu cu consecințe cumplite asupra sănătății fizice și psihice a omului, un mijloc eficient pentru transformarea omului în sclav și ruină. Desfrâu promovat de stat prin toate mijloacele și pretins „normalitate” (căci este normal să fii sclav, nu?). Că sunt nenumărate răutățile din licee, de la bătăi de joc la bătăi propriu-zise și umilințe.
Părinții se uitau la mine ca la nebun. ”Am fost și noi în liceu”, mi-au spus ei, ”și nici pe departe nu era așa!”. Am zâmbit trist. Am încercat să le explic faptul că lucrurile s-au schimbat. Și că ei trăiesc în altă lume decât cea în care trăiesc copiii lor. Nu m-au crezut. Și la politicoasa despărțire, i-am văzut dând ochii peste cap pentru ciudățeniile spuse de mine.
După vreo două săptămâni, în treacăt pe la aceeași părinți, la televizorul deschis se comenta despre consumul (mare) de droguri în licee; despre violențele din licee; despre profesori abuzivi, elevi abuzivi, elevi criminali etc.
Cei doi oameni dragi mie aveau o anume vinovăție în priviri. Nu am spus nimic despre aceasta. I-am lăsat să cântărească ei lucrurile: sunt copiii lor.
Și, spre deosebire de statul (neo)comunist, noi nu hotărâm în locul părinților; chiar și dacă se întâmplă să fim siguri că știm mai bine.

Un liceu adevărat, românesc, au visat și martiri precum duhovnicii Adrian Făgețeanu, Arsenie Papacioc, Iustin Pârvu și mulți alții.
Un liceu în care să se învețe gândirea sănătoasă, cuvântul măsurat și înțelept, munca adevărată, alături de cel câteva materii de care are cu adevărat nevoie un licean.
De ce au visat la asta?
Pentru că liceele noastre sunt pe un drum greșit încă din perioada interbelică; dar au accelerat după instaurarea Comunismului și sunt în cădere aproape liberă din 1990 încoace.

În primul rând, în liceu ești silit să înveți nenumărate lucruri nefolositoare pentru tine. Din zece mii de absolvenți de liceu sunt doar câțiva care folosesc vreodată în viață matricele de la matematică sau inducția eletromagnetică de la fizică; ori și mai puțini care au nevoie să știe ceva despre benzen (C6H6) sau formaldehide. Liceu ar trebui să fie o școală de specialitate, nu o uriașă ciorbă de specialități (vârâtă pe gâtul copiilor sub pretextul aberant al „culturii generale”). Pe de altă parte, cei care învață acasă își pot alege materiile care le sunt cu adevărat folositoare – adică cele potrivite cu drumul pe care vor să meargă. Și având mai puține materii – dar cele care îi interesează! – le pot învăța mult mai bine. Și le rămâne timp și pentru alte lucruri!
În al doilea rând, în liceele de astăzi există o uriașă presiune socială pentru curvia cea mai murdară, pentru sclavia față de corporațiile producătoare de articole „de modă”, pentru fățărnicie, pentru „șmecherie”, pentru vorbărie goală sau/și spurcată, pentru beție și droguri etc. Elevii sunt îndoctrinați să creadă că valoarea este dată exact de lucrurile fără valoare și pentru care sunt înrobiți și pierd tot ce au cu adevărat valoros. Iar cei care nu se supun îndoctrinării sunt persecutați, de multe ori cumplit.

Cei mai mulți dintre părinți nu au nici cea mai vagă idee despre ceea ce sunt cu adevărat liceele. Sau, dacă știu, nu le pasă – pentru că ăla este și nivelul lor. Sau, dacă le pasă, sunt prea slabi sau resemnați ca să facă ceva.
Există însă o cale de a-ți scăpa copiii de aceste fabrici de „idioți utili/inutili”: învățatul acasă (homeschooling).
Această metodă funcționează cu succes. Și în România, și în alte părți.
Cine are urechi de auzit, să audă!

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Atunci când citiți o asemenea declarație

gândiți-vă că dacă 9% „au declarat că au consumat cel puțin o dată un tip de droguri” în realitate proporția este mult mai mare (adesea doar unul din cinci sau chiar doar unul din zece copii/adolescenți recunosc adulților o faptă pe care știu că adulții o dezaprobă).

Atunci când citiți că un studiu arată că „unul din cinci adolescenți din România își începe viața sexuală înainte de 15 ani” puteți să fiți siguri că mai puțin de unul din cinci termină liceul fără să o fi început.

Iar mediul „școlar” este principalul ferment al acestor otrăviri în masă, este locul în care se materializează toate ispitele promovate de mass-media.

În USA, Guvernul comunist Joe Biden – Kamala Harris vrea să facă vaccinul obligatoriu

Mihai-Andrei Aldea1 comentariu


În USA, Guvernul comunist Joe Biden – Kamala Harris vrea să facă vaccinul obligatoriu.
Se opun acestei încercări guvernamentale – un nou pas „genial” după criminala fugă din Afganistan – foarte mulţi cetăţeni americani şi multe organizaţii.

Candace Owens Telegram post

Candace Owens declară oficial:

„Impunând introducerea de chimicale în corpul tău, împotriva voinţei tale, Guvernul te transformă în sclav.

Nu sunt un sclav şi, ca urmare, în nicio împrejurare nu voi primi vaccinul!„

Candace Owens este o femeie de culoare inteligentă şi puternică, una din vocile foarte importante ale Partidului Republican.
Este un om care luptă de o viaţă întreagă pentru adevărata libertate – a femeii, a oamenilor în general.
Ca urmare, este urâtă şi atacată mereu de Stângişti.
Dar merge neîncetat înainte.

Candace Owens
Perechea comunistă Joe Biden şi Kamala Harris

Şi voi repeta faptul că este o femeie de culoare.
Normal, dacă o persoană de culoare din SUA spune „acest act guvernamental ne face sclavi” întreaga mass-medie sare să o sprijine şi să propage afirmaţia.

Doar că acest lucru se întâmplă doar când convine Stângii (aka Comuniştilor).

Atunci când un infractor de culoare a murit din pricina drogurilor poliţistul care îl aresta a fost condamnat pentru crimă iar criminalul hoţ şi drogat declarat erou.

Atunci când David L. Espinoza, un latino de 20 de ani, a fost ucis din pricina lui Joe Biden şi Kamala Harris nimeni nu a fost condamnat, iar „celebrarea” lui a fost o farsă (desigur, nu din partea camarazilor lui, ci din partea Guvernului SUA).

Acum, când Guvernul SUA transformă în sclavii săi pe toţi cetăţenii SUA – albi, galbeni latino, negri, roşii, metişi, mulatri – cine se ridică să îi apere?

Şi cine celebrează eroismul unei Candace Owens, unui Ben Shapiro, unui Michael Knowles ş.a.md.?
Apropo, aţi auzit măcar de ei? Sau presa românească este covârşitor comunistă?
Întreb pentru un prieten…

Mihai-Andrei Aldea

P.S. Sunteţi conştienţi că, după datele oficiale, anul trecut au murit de gripa SARS-COV-2 cam 227 oameni? Că au murit de boli circulatorii peste o sută şaizeci şi două de mii de oameni? Da, mai exact 162.780! Pentru care „statul iubitor” şi „partidele omenoase” (PNL, PSD, USR-PLUS, PMP, ALDE) nu suferă absolut deloc! Aşa cum nu suferă pentru zecile de mii de Români care se sinucid… Apropo! Datele pentru sinuciderile din România anului 2020 sunt ascunse în clipa de faţă de autorităţi! Unele surse spun că motivul este dublarea sinuciderilor faţă de 2019. Când s-au sinucis cca. două mii de Români, aproape de zece ori mai mulţi decât au murit de covid în 2020! Dacă ne gândim la cca. patru mii de sinucideri în 2020, faţă de două sute morţi de gripa sars-cov-2, înţelegem tot ceea ce contează. Dacă vrem.

Joke Biden, Kamela Harris şi Talibanii

Mihai-Andrei Aldea2 comentarii

Americanii au avut nevoie, în Afganistan, de traducători.

Joe Biden – cel care ocupă funcţia de Preşedinte al SUA – şi Kamala Harris – care ocupă funcţia de Vicepreşedinte SUA – au hotărât1 să arunce la gunoi ceea ce realizase Donald Trump: stabilizarea situaţiei afgane şi aducerea Talibanilor la negocieri. Deci s-a ordonat retragerea unilaterală şi totală din Afganistan. În plină vară, anotimpul cel mai propice pentru activităţile talibane. Fără tratat cu Talibanii. Fără o strategie de apărare a celor care au colaborat cu ei douăzeci de ani. Fără o strategie de apărare a Americanilor aflaţi în Afganistan – de care Democraţii invadatori şi Armata SUA au avut nevoie până de curând, acum abandonaţi cu totul. Printre cei abandonaţi se numără şi neutrele personaje ale traducătorilor sau interpreţilor. De traducători au avut nevoie şi Talibanii, şi oamenii care ţineau cu Talibanii, şi masele neimplicate, şi Americanii – militari sau civili – aflaţi în Afganistan. Este limpede că fără aceşti traducători Afganii ar fi avut mult mai multe victime: o ceartă domestică ar fi fost crezută un îndemn la atac, un cerşit agresiv ar fi părut ameninţare sau preludiul unei lovituri etc.; şi, ca urmare, Americanii – şi ceilalţi ocupanţi – ar fi apăsat mai repede, mult prea repede, pe trăgaci. Traducătorii au fost „zona tampon” dintre multele părţi existente în Afganistan.

Talibanii au cucerit2 Afganistanul. Inclusiv Kabul, capitala.

Trupele americane mai au sub control doar mici părţi din oraş3.

Ce se întâmplă cu traducătorii pe care Joe Biden şi Kamela Harris i-au lăsat în Afganistan fără niciun tratat, fără nicio apărare?

Joe Lonsdale a aflat soarta unui traducător afgan pe care l-a cunoscut ani de zile. Un om care a primit legitimaţie de traducător de la U.S. Department of Defense, de obicei numit DoD. Şi care, după ani şi ani de zile, a fost abandonat de Joe Biden şi Kamela Harris. A fost lăsat, adică, în mâinile Talibanilor.

Talibanii l-au bătut pe traducător, au ars legitimaţia DoD pe pieptul lui, i-au tăiat mâinile şi l-au spânzurat.

Asta după ce i-au torturat familia şi i-au ucis pe toţi cei din familie, în afară de fetiţa de zece ani.

Fetiţa de zece ani a traducătorului a „fost cruţată”: a fost dată conducătorilor Talibani ca să se joace cu ea (să o violeze, dacă nu aţi înţeles), ori să o dea cadou subordonaţilor lor.

Mesajul lui Joe Lonsdale răspândit în reţelele de socializare. Zadarnic

Acesta este un caz din mii sau zeci de mii.

Ca o paranteză, i-aş îndemna pe activiştii Andrei Caramitru, Florin Buhuceanu, Romaniţa Iordache, Remus Cernea, Vlad Viski, Bob Rădulescu şi alţii asemenea să meargă acum în Afganistan. Doar au stat atâta vreme – foarte bine, de altfel – printre „Talibanii” ortodocşi (cum i-au declarat pe credincioşii ortodocşi)! Au, deci, experienţă şi rezistenţă, nu? Să se ducă acum şi să le spună Talibanilor cum este cu drepturile omului pervers sexual, cu înapoierea religioasă şi altele asemenea. Aştept cu nerăbdare să-i văd la lucru. Deşi, mai curând, cred că ar fi în stare să treacă la Islam şi să se declare ei înşişi Talibani dacă s-ar trezi în apropiere de aceştia… Ca toţi laşii.

Revenind, soarta acestui interpret şi a familiei lui îi aşteaptă şi pe cetăţenii americani aflaţi încă în Afganistan.

Sub criminala conducere a lui Joe Biden şi Kamala Harris, Departamentul de Stat al SUA dă următorul anunţ Americanilor din Afganistan:

„Către Cetăţenii Americani,

Vă mulţumim pentru înregistrarea cererii de evacuare din Afganistan. Ambasada SUA din Afganistan a confirmat că un număr nedefinit de zboruri furnizate de guvern vor începe în curând. Vă rugăm să vă deschideţi cale acum la Aeroportul Internaţional Hamid Karzai.”

Acest anunţ pare de un cinism de-a dreptul patologic, sau de o imbecilitate crasă.

Oare Departamentul de Stat al (?) Statelor Unite crede că profesorii americani abandonaţi în Afganistan îşi pot deschide cale prin mijlocul Talibanilor? Sau copiii lor?

După cum observă comentatorii, acest anunţ spune de fapt asta:

„Către Cetăţenii Americani,

Vă mulţumim că sunteţi atât de proşti încât să mai credeţi că ne pasă de voi. Vom folosi numele Ambasadei SUA în Afganistan (pe care probabil o desfiinţăm în curând) spre a vă spune că, poate, cândva, un oarecare număr de zboruri (de la zero la ne mai gândim) va lua pe cine avem chef din Afganistan. Noi nu mai avem control decât în câteva zone mici şi nu ştim dacă mai stăm. Dacă sunteţi Rambo sau aşa ceva croiţi-vă cale prin forţele talibane care au învins armatele guvernamentale antrenate de noi, care torturează, violează şi ucid. Veţi ajunge astfel la Aeroportul Internaţional Hamid Karzai (dacă nu va avea alt nume între timp) şi poate vom avea un zbor în care poate să fie un loc pentru unul dintre voi.”

Altfel spus, în mod oficial se recunoaşte faptul că retragerea „organizată” de Joe Biden şi Kamela Harris a lăsat cetăţenii americani în mâinile Talibanilor.

Bineînţeles, alături de armament modern, muniţie performantă, calculatoare de ultimă generaţie, drone strategice, programe (IT) militare etc., etc.

La intrarea în Aeroportul Internaţional Hamid Karzai forţele talibane au preluat controlul: bat şi biciuiesc pe cei care sunt prinşi încercând să intre în aeroport.

Jen Psaki, cea care şi-a asumat ruşinoasa poziţie de purtător de cuvânt al regimului Biden-Harris, anunţă: „cel puţin 11,000 [unsprezece mii n.n.] de Americani se află încă în Afganistan”.

Dar, bineînţeles, niciun cuvânt despre cei care au predat în şcolile deschise de Americani şi despre familiile lor; niciun cuvânt despre traducători şi familiile lor; niciun cuvânt despre Afganii care au fost alături de Americani şi acum sunt trădaţi şi abandonaţi în mâinile duşmanilor de moarte. Unii militari americani apelează la mila publică pentru a strânge banii cu care să îşi scoată din Afganistan tovarăşii de arme fără cetăţenie.

Culmea este că Armata SUA nu a fost învinsă în Afganistan, dar retragerea Biden-Harris este cel mai mare dezastru militar din istoria SUA. TOCMAI pentru că este total absurdă… exceptând situaţia în care Biden şi Harris sunt agenţi ai unor puteri anti-americane.

Şi pentru aceasta plătesc mulţi.

Zeci de mii, sute de mii de oameni trădaţi de regimul Biden-Harris.

Femei violate, torturate şi ucise.

Copii violaţi, torturaţi şi ucişi sau înrobiţi.

Bărbaţi torturaţi – uneori şi violaţi –, mutilaţi şi ucişi.

Cel care ocupă funcţia de Preşedinte al Statelor Unite, Joe Biden, şi-a luat o nouă vacanţă. El este cel poreclit şi Joke Biden (Glumă Biden). Din păcate, această glumă a devenit de mult un rânjet hidos al Iadului.

Va urma

Mihai-Andrei Aldea

P.S. Pentru bestialităţile comise de Comunişti în SUA vedeţi şi violarea femeilor cu acordul autorităţilor californiene. Şi, nu uitaţi, practica se va extinde! Inclusiv în România… dacă nu-i oprim pe Comunişti (zişi şi Democraţi).

P.P.S. Mulţi uită că Afganistanul are frontieră cu China şi ţări (musulmane) din Asia Centrală (de asemenea sub influenţă chineză, nu doar rusească). Mulţi ignoră relaţiile normal uluitor de bune dintre China şi Talibani. Trebuie înţeles un lucru: Talibanii s-au născut dintr-o mişcare paşnică de eliberare şi unitate a Indiei transformată de unii şeici arabi într-o mişcare violent-fanatică islamică. Ei nu reprezintă Afganii sau Afganistanul, ei sunt cuceritori plătiţi de forţe străine spre a controla Afganistanul. Sunt printre ei şi patrioţi afgani, dar puterea este la extremiştii islamişti. Da, Democraţii (aka Comuniştii) SUA nu au venit în Afganistan din bunătate sufletească. Au invadat Afganistanul – şi am protestat atunci faţă de acest act. Dar nici Talibanii nu au cucerit Afganistanul din patriotism – aşa cum cred naivii. L-au cucerit pentru a pune mâna pe putere, pentru a putea impune Islamul cel mai violent… şi pentru că aşa le-au cerut patronii externi. Comunişti. Cu care Joke Biden şi Kamela Horroris au legături vechi, deloc inocente. De ce NSA, CIA ori FBI nu i-au arestat la vreme? De ce s-a complotat înlăturarea lui Donald Trump, care deschisese calea către eliberarea sănătoasă a Afganistanului? Singurii care profită de toate aceste manevre sunt Comuniştii – din SUA şi din alte ţări.

P.P.P.S. Pentru cine se îndoieşte de faptul că forţele americane şi aliate nu mai controlează decât mici pătrăţele disparate în Afganistan, iată articolul din „Military Times” Americanii şi forţele aliate prizoniere în Afganistan disperaţi pentru informaţii privind evacuarea. Cât despre un cordon între aeroport şi zonele în care sunt Americani şi alţi oameni ce trebuie evacuaţi… doar răspunsuri diplomatice.

1După multe surse, starea avansată de degradare mentală a lui Joe Biden face ca hotărârile Preşedinţiei SUA să vină, de fapt, de la Kamela Harris.

2Revin mai jos asupra expresiei au cucerit, în locul celei preferate de Comunişti, au elibarat. Voi arăta şi legătura cu Comuniştii.

3Voi reveni mai jos în articol