IMPRESII de adolescent. Adiere

ADIERE

Peduncule bizare se unduiau alene
Petunii şi garoafe în ochiuri somnambule
Încrucişau în ape triunghiuri de topaz
Doar visele de ceară purtate din Şiraz
Mai piroteau prin colţuri obscure şi perene.

Mihai Ion Petre Aldea

O noapte ca o piatră despletită, de Marin Sorescu

 

A venit o noapte ca o piatră albastră,
Despletită.
Şi mai era acolo şi un turn.
Un turn cu geamuri rotunde, nesparte şi cafenii.
Omul acela cu privirea de colţ de cremene
Când a dat cu ochii de noapte,
Aceasta s-a împleticit,
Gata să intre în pământ.
Dar a venit un om care
Cand i-a călăuzit celuilalt o palmă albastră
Peste privire
I-a umplut ţeasta de gânduri.

Eu eram şi unul şi celălalt:
Am privit în fântâna sufletului
Şi m-am văzut rătăcind
Între obtuz şi isoscel.
Am avut totuşi curajul
Să trag o perdea între mine şi eu
O perdea mare, impădurită.
Şi cerul s-a umplut deodată de cozi de păun.
Şi cine ştie, poate că erau stele?

Atunci mi-am adunat toate fulgerele
Mâniei
Şi am înţepat turnul
Drept în ferestre…
S-a făcut praf, l-am luat în palmă
Şi l-am suflat în patru vânturi.

Cerul era plin de cozi de păuni,
Pentru că erau chiar gândurile mele
Care dădeau strălucire aerului.

Apoi mi-am luat din cui
Paloşul versului şi am plecat
Pe străzile oraşului
Să râcâi
Umbra pomilor de pe trotuare.

Ca să fie şi mai multă lumină.

Marin Sorescu

Poezia a fost scrisă de Marin Sorescu (1936-1996) Marin Sorescu.jpg
în armată şi, din câte se pare, fusese pierdută până acum. Mihai Ion Petre Aldea (n. 1938), a primit-o fiind în armată:
„… in 1959 eram militar in termen. Un coleg de armata mi-a spus ca are un prieten care vrea sa ajunga poet! Si are de la el o poezie (era scrisa la o masina de scris cam rablagita). Ce parere am despre ea (poezia). Recunosc ca am avut o parere buna! Habar nu aveam la ora aia cine este sau o sa fie Marin Sorescu.”
El însuşi autor de versuri (a se vedea aici, aici şi aici câteva exemple din adolescenţă), Mihai Aldea a păstrat pagina pe care trăia, scrisă la maşină, poezia care îi plăcuse. În timp rătăcind-o printre caiete şi cărţi… A regăsit-o de curând şi a publicat-o pe facebook, dându-mi permisiunea de republicare
Din câte am căutat, se pare că poezia este inedită. Debutul lui Marin Sorescu este socotit, de obicei, a fi cel din 1964, astfel încât O noapte ca o piatră despletită, scrisă cu cel puţin 5 ani mai devreme, capătă o valoare particulară. Lăsând criticilor de profesie analiza poemului, ne bucurăm de recuperare acestui fragment din opera marelui literat român şi împărtăşim această bucurie cititorilor.

IMPRESII de adolescent. Haiku

HAIKU

Toamna
un murmur anacronic
alunecă fugar
hoinar
ceasornic.

 

Mihai Ion Petre Aldea

PAGINI DE CULTURĂ ŞI ISTORIE ROMÂNEASCĂ. ŞTIAŢI CĂ…

 

… Ştefan cel Mare era principe roman (aka bizantin)?

… că prin neamurile sale, ca şi prin soţia sa Maria de Mangop, se înrudea cu domnitorii de la Constantinopole?

… că la 1453 Moldova şi Muntenia făceau parte din confederaţia cunoscută sub numele de Imperiul Roman (de Răsărit sau Bizantin)?
(De aici şi numele de Principatele Romane Dunărene, devenit mai târziu Principatele Romane/Române.)

… că Românii lui Ştefan cel Mare au fost ultimii luptători pe zidurile cetăţilor Caffa şi Mangop?

… că luptătorii Români au apărat Mangopul până la capăt, murind toţi în luptă?

… că luptătorii Români din Caffa care s-au lăsat prinşi de Turci, pe corabia ce îi ducea, ca robi, s-au răsculat cu iscusinţă şi, luând-o sub stăpânire, s-au întors şi liberi, şi cu pradă, în Moldova?

… că în Munţii Crimeii încă se mai găsesc urmele vechilor aşezări traco-romane şi româneşti, dinaintea invaziilor slave sau mongole?

… că în secolul XX încă mai existau câteva sate româneşti în Crimeea?

… că până la începutul secolului XX ciobanii români din Carpaţi – transilvăneni sau moldoveni – hălăduiau cu turmele până în Sarmaţia (Kuban), întâlnindu-se aici, de mii de ani, cu ciobanii din Caucaz?

… că au fost aşezări de ciobani români în Caucaz, aşa cum au fost aşezări de Cerchezi, Georgieni şi Armeni în Principatele Române?

… că ciobanii aveau legături din Alpi, şi chiar din Pirinei, până în Caucaz şi chiar mai departe spre răsărit? Ciobani români, armeni, georgieni, osetini etc.

… că asimilarea etnică forţată a ultimilor Români din Alpii Austrieci s-a produs la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului XX?

… că Românii din Moravia – ciobani, vânători, tăietori de lemn, meşteşugari, grădinari etc. – au dus un cumplit război de apărare împotriva genocidului organizat împotriva lor de Austria în prima jumătate a secolului al XVII-lea?
(Genocidul, aplaudat de Papalitate, a avut loc din pricină că Românii respinseseră trecerea la Catolicism. Urmaşii supravieţuitorilor Românilor din Moravia şi-au pierdut cu totul limba, cei mai mulţi şi-au pierdut şi religia. Ei trăiesc astăzi în Cehia, Slovacia, Germania şi SUA, fiind conştienţi de originea lor, chiar dacă nu mai cunosc o boabă de română.)

… că Românii din Crimeea, Sarmaţia (Kuban), Caucaz şi Astrahan, dar mai ales ciobanii români din aceste părţi, au fost masacraţi sistematic de regimul sovietic?
(Urmaşii lor nu au nici astăzi drepturi, iar pe hărţile etnice ale spaţiului dintre Marea Neagră şi Caspică nici măcar una dintre puţinele aşezări româneşti nu este menţionată.)

… că în trecut tot ţărmul Asiei Mici, de la Strâmtoarea Bosforului până în Armenia, era presărat cu un şir de aşezări şi stâne româneşti, prin care Creştinii din Caucaz (şi din Armenia Mare) ţineau, peste încercarea de control a Turcilor, legătura cu Europa?

… că în trecut Românii şi Caucazienii se socoteau fraţi?

… că Patriarhia de Fanar a instigat şi a plătit pe Turci şi Albanezii musulmani pentru distrugerea marilor oraşe româneşti din Epir?
(În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în paralel cu măcelul fanariot – coincidenţă? – din Muntenia şi Moldova şi cel papalo-austro-unguresc din Maramureş, Transilvania, Crişana, Banat, Panonia – altă „coincidenţă”.)

… că două neamuri, Românii şi Armenii, sunt cei care, de la sfârşitul Antichităţii şi până în Epoca Modernă, au construit cea mai mare parte din toate marile construcţii dintre Alpi şi Asia Centrală?
(De la biserici la palate, de la drumuri la poduri, ei au fost cei care au dus mai departe atât moştenirea romană cât şi altele, mai vechi, din acest spaţiu, dar au născut şi elemente noi în arhitectură, au preluat şi împropriat stiluri etc.)

A.M.A.